1 Pentru ce nu păzește Cel Atotputernic vremurile de judecată și de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă? RCCV — Iov 24:1
2 Sunt unii care mută hotarele, fură turmele și le pasc; RCCV — Iov 24:2
3 iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei; RCCV — Iov 24:3
4 îmbrâncesc din drum pe cei lipsiți, silesc pe toți nenorociții din țară să se ascundă. RCCV — Iov 24:4
5 Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustiu, ies dimineața la lucru să caute hrană, și în pustiu trebuie să caute pâine pentru copiii lor. RCCV — Iov 24:5
6 Taie nutrețul care a mai rămas pe câmp, culeg ciorchinii rămași pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit. RCCV — Iov 24:6
7 Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului. RCCV — Iov 24:7
8 Îi pătrunde ploaia munților, și, neavând alt adăpost, se ghemuiesc lângă stânci. RCCV — Iov 24:8
9 Aceia smulg pe orfan de la țâță, iau zălog tot ce are săracul. RCCV — Iov 24:9
10 Și săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strâng snopii și-s flămânzi; RCCV — Iov 24:10
11 în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul și le este sete; RCCV — Iov 24:11
12 în cetăți se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniți strigă… Și Dumnezeu nu ia seama la aceste mișelii! RCCV — Iov 24:12
13 Alții sunt vrăjmași ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei. RCCV — Iov 24:13
14 Ucigașul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac și lipsit, și noaptea fură. RCCV — Iov 24:14
15 Ochiul preacurvarului pândește amurgul: „Nimeni nu mă va vedea”, zice el, și își pune o maramă pe față. RCCV — Iov 24:15
16 Noaptea sparg casele, ziua stau închiși; se tem de lumină. RCCV — Iov 24:16
17 Pentru ei, dimineața este umbra morții, și când o văd, simt toate spaimele morții. RCCV — Iov 24:17
18 Dar nelegiuitul alunecă ușor pe fața apelor, pe pământ n-are decât o parte blestemată și niciodată n-apucă pe drumul celor vii! RCCV — Iov 24:18
19 Cum sorb seceta și căldura apele zăpezii, așa înghite Locuința morților pe cei ce păcătuiesc. RCCV — Iov 24:19
20 Pântecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-și mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac, RCCV — Iov 24:20
21 el, care pradă pe femeia stearpă și fără copii, el care nu face niciun bine văduvei!… RCCV — Iov 24:21
22 Și totuși Dumnezeu, prin puterea Lui, lungește zilele celor silnici, și iată-i în picioare când nu mai trăgeau nădejde de viață; RCCV — Iov 24:22
23 El le dă liniște și încredere, are privirile îndreptate spre căile lor. RCCV — Iov 24:23
24 S-au ridicat; și într-o clipă nu mai sunt, cad, mor ca toți oamenii, sunt tăiați ca spicele coapte. RCCV — Iov 24:24
25 Nu este așa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?” RCCV — Iov 24:25