1 Ce frumoase îți sunt picioarele în încălțămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca niște lănțișoare de pus la gât, lucrate de mâinile unui meșter iscusit. RCCV — Cântareacântărilor 7:1
2 Pântecele tău este un pahar rotund de unde nu lipsește vinul mirositor; trupul tău este un snop de grâu încins cu crini. RCCV — Cântareacântărilor 7:2
3 Amândouă țâțele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare. RCCV — Cântareacântărilor 7:3
4 Gâtul tău este ca un turn de fildeș; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului de lângă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului care privește spre Damasc. RCCV — Cântareacântărilor 7:4
5 Capul tău este cum e Carmelul, și părul capului tău este ca purpura împărătească: până și un împărat ar fi înlănțuit de pletele tale!… RCCV — Cântareacântărilor 7:5
6 Ce frumoasă și ce plăcută ești, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor! RCCV — Cântareacântărilor 7:6
7 Statura ta este ca finicul, și țâțele tale ca niște struguri. RCCV — Cântareacântărilor 7:7
8 Îmi zic: „Mă voi sui în finic și-i voi apuca crăcile!” Atunci țâțele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor. RCCV — Cântareacântărilor 7:8
9 Și gura ta toarnă un vin ales care curge lin ca răspuns la dezmierdările mele și alunecă pe buzele noastre când adormim! RCCV — Cântareacântărilor 7:9
10 Eu sunt a iubitului meu, și el dorește de mine. RCCV — Cântareacântărilor 7:10
11 Vino, iubitule, haidem să ieșim pe câmp, să rămânem noaptea în sate! RCCV — Cântareacântărilor 7:11
12 Dis-de-dimineață ne vom duce la vii să vedem dacă a înmugurit via, dacă s-a deschis floarea și dacă au înflorit rodiile. Acolo îți voi da dragostea mea. RCCV — Cântareacântărilor 7:12
13 Mandragorele își răspândesc mirosul, și deasupra ușii avem tot felul de roade bune, noi și vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat. RCCV — Cântareacântărilor 7:13