Go to full page →

Luca 8 RCCV — Luca 8

1 Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate și din sat în sat și propovăduia și vestea Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El; RCCV — Luca 8:1

2 și mai erau și niște femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele și de boli; Maria, zisă Magdalena, din care ieșiseră șapte draci, RCCV — Luca 8:2

3 Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana și multe altele care-L ajutau cu ce aveau. RCCV — Luca 8:3

4 Când s-a strâns o gloată mare și a venit la El norod din felurite cetăți, Isus a spus pilda aceasta: RCCV — Luca 8:4

5 „Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare și au mâncat-o păsările cerului. RCCV — Luca 8:5

6 O altă parte a căzut pe stâncă; și, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. RCCV — Luca 8:6

7 O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o. RCCV — Luca 8:7

8 O altă parte a căzut pe pământ bun și a crescut și a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă.” RCCV — Luca 8:8

9 Ucenicii Lui L-au întrebat ce înțeles are pilda aceasta. RCCV — Luca 8:9

10 El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, ca „măcar că văd, să nu vadă, și măcar că aud, să nu înțeleagă.” RCCV — Luca 8:10

11 Iată ce înțeles are pilda aceasta: Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. RCCV — Luca 8:11

12 Cei închipuiți în sămânța căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă și să fie mântuiți. RCCV — Luca 8:12

13 Cei închipuiți în sămânța căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. RCCV — Luca 8:13

14 Sămânța care a căzut între spini închipuiește pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, își văd de drum și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții acesteia și n-aduc rod care să ajungă la coacere. RCCV — Luca 8:14

15 Sămânța care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl țin într-o inimă bună și curată și fac rod în răbdare. RCCV — Luca 8:15

16 Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. RCCV — Luca 8:16

17 Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut și nu va veni la lumină. RCCV — Luca 8:17

18 Luați seama, dar, la felul cum ascultați; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n-are, i se va lua și ce i se pare că are.” RCCV — Luca 8:18

19 Mama și frații lui Isus au venit la El; dar nu puteau să-I vorbească din pricina norodului. RCCV — Luca 8:19

20 Cineva I-a spus: „Mama Ta și frații Tăi stau afară și vor să Te vadă.” RCCV — Luca 8:20

21 Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc.” RCCV — Luca 8:21

22 Într-una din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.” Și au plecat. RCCV — Luca 8:22

23 Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un așa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; și erau în primejdie. RCCV — Luca 8:23

24 Au venit la El, L-au deșteptat și au zis: „Învățătorule, Învățătorule, pierim.” Isus S-a sculat, a certat vântul și valurile înfuriate, care s-au potolit: și s-a făcut liniște. RCCV — Luca 8:24

25 Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credința?” Plini de spaimă și de mirare, ei au zis unii către alții: „Cine este Acesta de poruncește chiar și vânturilor și apei, și-L ascultă?” RCCV — Luca 8:25

26 Au venit cu corabia în ținutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileii. RCCV — Luca 8:26

27 Când a ieșit Isus la țărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulți draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină și nu-și avea locuința într-o casă, ci în morminte. RCCV — Luca 8:27

28 Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuțit, a căzut jos înaintea Lui și a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.” RCCV — Luca 8:28

29 Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătușe la mâini și cu obezi la picioare, dar rupea legăturile și era gonit de dracul prin pustiuri. RCCV — Luca 8:29

30 Isus l-a întrebat: „Cum îți este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulți draci în el. RCCV — Luca 8:30

31 Și dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adânc. RCCV — Luca 8:31

32 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau. Și dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. RCCV — Luca 8:32

33 Dracii au ieșit din omul acela, au intrat în porci, și turma s-a repezit de pe râpă în lac și s-a înecat. RCCV — Luca 8:33

34 Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate. RCCV — Luca 8:34

35 Oamenii au ieșit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus și au găsit pe omul din care ieșiseră dracii șezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat și în toate mințile; și i-a apucat frica. RCCV — Luca 8:35

36 Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. RCCV — Luca 8:36

37 Tot norodul din ținutul gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie și S-a întors. RCCV — Luca 8:37

38 Omul din care ieșiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă și i-a zis: RCCV — Luca 8:38

39 „Întoarce-te acasă și povestește tot ce ți-a făcut Dumnezeu.” El a plecat și a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus. RCCV — Luca 8:39

40 La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulțime, căci toți Îl așteptau. RCCV — Luca 8:40

41 Și iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaș al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus și L-a rugat să vină până la el acasă; RCCV — Luca 8:41

42 pentru că avea o singură copilă, de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. RCCV — Luca 8:42

43 Și era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea își cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. RCCV — Luca 8:43

44 Ea s-a apropiat pe dinapoi și s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. RCCV — Luca 8:44

45 Și Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toți tăgăduiau, Petru și cei ce erau cu El au zis: „Învățătorule, noroadele Te împresoară și Te îmbulzesc, și mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine”? RCCV — Luca 8:45

46 Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simțit că a ieșit din Mine o putere.” RCCV — Luca 8:46

47 Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui și a spus în fața întregului norod din ce pricină se atinsese de El și cum fusese vindecată numaidecât. RCCV — Luca 8:47

48 Isus i-a zis: „Îndrăznește, fiică; credința ta te-a mântuit, du-te în pace.” RCCV — Luca 8:48

49 Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntașului sinagogii și-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învățătorul.” RCCV — Luca 8:49

50 Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, și va fi tămăduită.” RCCV — Luca 8:50

51 Când a ajuns la casa fruntașului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl și mama fetei. RCCV — Luca 8:51

52 Toți plângeau și o boceau. Atunci Isus a zis: „Nu plângeți; fetița n-a murit, ci doarme.” RCCV — Luca 8:52

53 Ei își băteau joc de El, căci știau că murise. RCCV — Luca 8:53

54 Dar El, după ce i-a scos pe toți afară, a apucat-o de mână și a strigat cu glas tare: „Fetițo, scoală-te!” RCCV — Luca 8:54

55 Și duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. RCCV — Luca 8:55

56 Părinții ei au rămas uimiți. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate. RCCV — Luca 8:56