Noi trebuie să dăm socoteală cu strictețe pentru timpul nostru. — Timpul nostru Îi aparține lui Dumnezeu. Fiecare clipă este a Sa, iar noi ne aflăm sub obligația cea mai solemnă de a o folosi spre slava Lui. Dumnezeu nu va cere o socoteală mai strictă cu privire la niciun alt talant pe care ni l-a încredințat decât cu privire la timpul nostru. — Parabolele Domnului Hristos, p. 342 FD 163 .4
Un echilibru între a veghea și a lucra pentru venirea Domnului. — Când ne consacrăm fără rezerve Domnului, vom înțelege adevărata importanță a datoriilor simple și obișnuite ale vieții de cămin și le vom îndeplini în conformitate cu voința lui Dumnezeu. Trebuie să fim vigilenți, veghind în vederea venirii Fiului omului, dar trebuie să fim și harnici, deoarece lucrul este cerut în aceeași măsură ca așteptarea; între cele două, trebuie să fie o unitate. Aceasta va echilibra caracterul creștin, făcându-l să fie bine dezvoltat și simetric. Nu ar trebui să simțim că este necesar să neglijăm orice altceva, ca să ne dedicăm meditației, studiului sau rugăciunii, nici să fim plini de neastâmpăr, grabă și muncă, neglijând evlavia personală. Așteptarea, vegherea și lucrarea trebuie să fie împletite. „În sârguință, fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului.” — Review and Herald, 15 septembrie 1891 FD 163 .5