Instructorii de la grupele de Școală de Sabat copii au nevoie de aptitudini, voință și perseverență în rugăciune. — La unele grupe de Școală de Sabat se aleg ca instructori persoane care nu au nicio aptitudine didactică. Aceste persoane nu au o dragoste înflăcărată pentru suflete. Nu înțeleg nici pe jumătate implicațiile practice ale adevărului. Și atunci, cum îi pot conduce pe copii și pe tineri la Izvorul vieții? Dacă instructorii vor bea ei înșiși profund din apele mântuirii, îngerii lui Dumnezeu le vor sluji și ei vor ajunge să știe exact ce metodă ar vrea Domnul ca ei să aplice pentru a-i câștiga pe acești tineri prețioși la Isus. Este nevoie de aptitudini, voință, perseverență, de un spirit ca al lui Iacov atunci când s-a luptat în rugăciune și a strigat: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” [Geneza 32:26]. Atunci când binecuvântarea lui Dumnezeu se revarsă asupra instructorilor, acest lucru nu are cum să nu se reflecte și asupra celor aflați în grija lor. Nu plasați niciodată tinerii în responsabilitatea unor persoane indolente din punct de vedere spiritual și lipsite de aspirații înalte și sfinte, căci aceeași atitudine de indiferență, de fariseism, de formă fără putere se va vedea și în ei! — CSW 116, 117. LP 164.3
Pastorii ar trebui să fie capabili să le vorbească interesant și pe înțeles copiilor de Școală de Sabat. — Era un diriginte de Școală de Sabat care a ținut odată ora într-o manieră foarte aridă, lungă și neinteresantă. O mămică și-a întrebat fiica de 10 ani dacă i-a plăcut la Școala de Sabat și i-a cerut să-i povestească ce le-a spus persoana respectivă. Fetița i-a răspuns: „Păi, a spus, a spus, a spus și n-a spus nimic.” Ei bine, nu vrem ca lucrarea noastră să primească un astfel de raport. Vrem să ne pregătim cât putem noi de bine pentru lucrare, astfel încât să avem succes în a-i învăța și pe alții ce am învățat noi. — CSW 169. LP 164.4
Prea mulți copii care învață din Biblie în cadrul Școlii de Sabat nu manifestă totuși niciun interes pentru religie. — Mulți copii cu părinți credincioși, copii care au participat la Școala de Sabat și care cunosc Scriptura, nu manifestă totuși niciun interes pentru religie. Chiar sub cele mai puternice apeluri ale Duhului Sfânt, ei par nemișcați, parcă ar fi de piatră. Oare ce s-ar putea face pentru a rupe vraja pe care Satana a aruncat-o asupra acestor suflete? Eu, una, nu văd alt ajutor decât ca părinții să-și prezinte copiii înaintea tronului harului, în rugăciuni umile, insistente și pline de credință, cerându-I Domnului să lucreze alături de ei și de pastori până când copiii se vor convinge și se vor converti. — ST, 16 martie 1882. LP 164.5
Școala de Sabat copii nu ar trebui să înlocuiască prezența copiilor la serviciul divin cu întreaga biserică. — Școala de Sabat din _____ a fost transformată într-un punct central de interes de către fratele E. Ea a absorbit mintea tinerilor, iar alte datorii religioase au fost neglijate. Adesea, după ce Școala de Sabat se termina, dirigintele, unii instructori și un număr mare de participanți plecau acasă pentru a se odihni. Simțeau că povara pentru ziua respectivă luase sfârșit și că nu mai aveau vreo altă sarcină. Atunci când clopotul anunța ora de serviciu divin, iar oamenii plecau de acasă spre locul de închinare, se întâlneau cu o mare parte dintre participanții de la Școala de Sabat, care treceau spre casele lor. Oricât de importantă ar fi fost întâlnirea, mulți dintre cei ce participaseră la Școala de Sabat nu găseau vreun interes și vreo plăcere în învățătura pastorului cu privire la unele subiecte biblice importante. Deși majoritatea copiilor nu participau la serviciul divin, unii rămâneau, dar nu aveau niciun folos de pe urma cuvântului rostit, pentru că îl simțeau ca pe o povară. — CSW 183. LP 164.6