Hristos a venit să ne dea un exemplu corect de pastor care câștigă suflete. — El a venit să ne dea un exemplu corect de slujitor al Evangheliei. Ținta constantă a eforturilor Lui a fost una singură; Și-a folosit toate forțele pentru a-i mântui pe oameni și fiecare act al Său slujea acestui scop. A mers pe jos, învățându-i pe ucenici în timp ce mergea. Hainele Sale erau prăfuite și murdare din cauza drumului, iar înfățișarea Sa nu era una care să te atragă. Dar adevărurile simple și incisive care ieșeau de pe buzele Sale îi făceau pe ascultătorii Săi să uite de înfățișare și să fie vrăjiți nu de persoana Lui, ci de învățătura pe care o predica. — 4T 373. LP 168.3
Păstorii buni caută cu atenție oile rătăcite și le primesc înapoi cu căldură. — Am un mesaj pentru cei care slujesc ca pastori. Domnul nu este încântat de lucrarea pe care I-o oferiți și nu o primește din mâinile voastre, pentru că neglijați tocmai partea care este absolut esențială pentru mântuirea sufletelor și pentru sănătatea bisericii. Pastorul trebuie să fie un păstor. […] El le lasă pe cele 99 de oi în staul; oricât de întunecată sau de furtunoasă ar fi noaptea, oricât de periculos și de neplăcut ar fi drumul, oricât de lungă și de obositoare ar fi căutarea, el nu obosește și nu renunță până când nu găsește oaia pierdută. Însă, când o găsește, se poartă cu indiferență? O cheamă și îi poruncește să-l urmeze? O amenință, o bate sau o pune să meargă înaintea lui, povestindu-i amărăciunea, jena și îngrijorarea pe care i le-a cauzat? Nu! El pune oaia obosită, epuizată și rătăcită pe umerii săi și, cu recunoștință plină de bucurie că nu a căutat în zadar, o readuce în staul. Își exprimă mulțumirea prin cântece melodioase de veselie, iar corurile cerești răspund acestei note de bucurie a păstorului. Când oaia pierdută este găsită, cerul și pământul se unesc în bucurie și recunoștință. — RH, 23 august 1892. LP 168.4