Când ispitele vă asaltează, așa după cum cu siguranță o fac, când sunteți înconjurați de confuzie, când, distrași și descurajați, sunteți aproape gata să cedați disperării, uitați-vă spre locul unde, cu ochii credinței, ați văzut ultima dată lumina, și întunericul [107] care s-a adunat tot mai compact va fi împrăștiat de lumina strălucitoare a gloriei Sale. Când păcatul se luptă să obțină supremația în sufletul vostru și împovărează conștiința, când norii necredinței apar în minte, îndreptați-vă către Salvator. Harul Său este suficient pentru a supune păcatul. El ne va ierta, umplându-ne de bucurie în Dumnezeu… SPT 46.4
Să nu mai vorbim de acum încolo de ineficiența și neputința noastră. Uitând lucrurile din trecut, să ne grăbim pe calea spre cer. Să nu neglijăm nici o ocazie care, valorificată, ne va face mai utili în serviciul lui Dumnezeu. Apoi, ca niște filoane de aur, sfințenia va inunda viața noastră, iar îngerii, văzând consacrarea noastră, vor repeta promisiunea: „Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat și mai scumpi decât aurul din Ofir”. Tot cerul se bucură când ființele omenești slabe și vinovate își predau viața lui Isus, pentru a trăi viața Lui. — RH, 1 octombrie 1908 SPT 46.5
_______________