Isus Hristos, legat de umanitate, arată că El poate cuprinde omenirea cu brațul Său uman, în timp ce cu brațul divin a prins tronul Celui Infinit. El a plantat crucea Sa la mijloc, între pământ și cer, și a spus: „Și după ce voi fi înălțat [137] de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii”. Crucea trebuia să fie centrul atracției. SPT 61.3
Trebuia să le vorbească oamenilor și să-i treacă peste prăpastia pe care a făcut-o păcatul, pentru a uni oamenii limitați cu Dumnezeu, care este infinit. Numai puterea crucii îl poate despărți pe om de puternica uniune de forțe ale păcatului. Hristos S-a dat pe Sine Însuși pentru salvarea păcătosului. Cei ale căror păcate sunt iertate, care-L iubesc pe Isus, vor fi uniți cu El. Ei vor purta jugul lui Hristos. Acest jug nu are scopul de a-i stânjeni, de a face din viața lor religioasă o viață de trudă nesatisfăcătoare. Nu, jugul lui Hristos ar trebui să ducă la înțelegerea faptului că viața de creștin trebuie să devină o viață de bucurie și plăcere. Creștinii trebuie să contemple cu bucurie ceea ce Domnul a făcut, dând pe unicul Său Fiu născut să moară pentru lume, „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. SPT 61.4