Cei patru tineri evrei, când primeau educație la curtea regelui, în Babilon, nu au considerat că binecuvântarea lui Dumnezeu înlocuia efortul susținut ce se cerea de la ei. Ei erau silitori la studiu, pentru că realizau că, prin harul lui Dumnezeu, soarta lor depindea de voința și acțiunea lor. Ei trebuiau să-și demonstreze întreaga abilitate la lucru și, printr-o strânsă și severă sforțare a puterilor lor, trebuiau să folosească cea mai mare parte a ocaziilor lor pentru studiu și muncă. SPT 65.1