Adevărata religie nu cere mari demonstrații îndrăznețe. (…) Acestea nu sunt o dovadă a prezenței Duhului lui Dumnezeu. În 1843 și 1844, am fost chemați să combatem tocmai acest fel de fanatism. Oamenii spuneau: „Eu am Duhul Sfânt al lui Dumnezeu”, veneau la adunări și se rostogoleau pe jos ca un cerc de butoi, iar cei care nu acceptau faptul acesta ca pe o dovadă a lucrării Duhului lui Dumnezeu erau priviți ca niște nelegiuiți. Domnul m-a trimis în mijlocul acestui fanatism. (…) Unii veneau la mine și mă întrebau: „De ce nu te alături lor?” Eu am spus: „Eu am un alt Conducător, Unul care este blând și smerit cu inima; Unul care nu a făcut asemenea demonstrații cum faceți voi aici și nici asemenea declarații îndrăznețe. Aceste demonstrații nu sunt de la Hristos, ci de la Diavol.” — Manuscrisul 97, 1909 SA2 11.5