Rugăciune și ungere, dar nu vindecare imediată
[235] 21 mai 1892. Noaptea cea grea și aproape lipsită de somn s-a încheiat. Ieri după-amiază, fratele [A. G.] Daniells și soția lui, fratele [G. C.] Tenney și soția lui și frații Stockton și Smith au venit în casa noastră, la cererea mea, pentru a se ruga ca Domnul să mă vindece. Am avut o oră de rugăciune cât se poate de stăruitoare și am fost foarte binecuvântați cu toții. Suferința mi-a fost alinată, dar nu am fost vindecată. Am făcut tot ce am putut pentru a urma îndrumările Bibliei și voi aștepta ca Domnul să lucreze, crezând că El mă va vindeca la vremea potrivită. Credința mea se bazează pe făgăduința: „Cereți și veți căpăta” (Ioan 16,24). SA2 132.1
Cred că Domnul a auzit rugăciunile noastre. Am sperat că robia mea ar putea să fie schimbată imediat și, în judecata mea limitată, mi s-a părut că în felul acesta Dumnezeu va fi slăvit. Am fost binecuvântată mult în ora noastră de rugăciune și mă voi baza neclintit pe asigurarea care mi-a fost dată: „Eu sunt Răscumpărătorul tău. Te voi vindeca.” — Manuscrisul 19, 1892 SA2 132.2