Nu există timp sau loc nepotrivit pentru a-I adresa o rugăciune lui Dumnezeu. (…) În aglomerația de pe stradă, în timp ce suntem angajați în ocupația noastră, noi putem să înălțăm o rugăciune către Dumnezeu și să ne rugăm pentru călăuzirea divină, așa cum a făcut Neemia, când i-a adresat cererea sa împăratului Artarxerxe. — Calea către Hristos, p. 99 SA2 178.6
Noi putem să vorbim cu Isus când mergem pe drum, iar El spune: Sunt la dreapta ta. Putem să comunicăm cu Dumnezeu în inima noastră, putem să umblăm în tovărășia lui Hristos. Când ne angajăm în munca noastră zilnică, putem să exprimăm dorința inimii noastre, fără să fie auzită de vreo ureche omenească, dar cuvântul acela nu va pieri în tăcere, nici nu va fi pierdut. Nimic nu poate îneca dorința sufletului. Ea se ridică deasupra gălăgiei de pe stradă, deasupra zgomotelor mașinilor. Dumnezeu este Cel căruia Îi vorbim, iar rugăciunea noastră este auzită. — Slujitorii Evangheliei, p. 258 SA2 178.7
Nu este întotdeauna necesar să îngenunchem pentru a ne ruga. Cultivați obiceiul de a vorbi cu Mântuitorul când sunteți singuri, când mergeți pe stradă și când sunteți ocupați cu munca zilnică. — Divina vindecare, p. 510, 511 SA2 179.1