Când îi dă unui om o solie, Dumnezeu îi dă și un semn prin care poporul Lui va ști că solia este de la El. Dumnezeu nu-i cere poporului Său să creadă pe oricine vine cu o solie. SA2 39.3
Domnul le trimite avertizări celor din poporul Său, dar nu pentru a-i distruge, ci pentru a corecta ideile lor greșite. (…) SA2 39.4
Trăim într-un timp plin de pericole. Din lumina pe care o am, eu știu că Satana încearcă să aducă în biserică lucruri care îi vor face pe unii să creadă că au de făcut o lucrare minunată. Însă, când Dumnezeu îi dă unui om o lucrare, acel om va dovedi, prin blândețea și modestia lui, că Dumnezeu lucrează prin el. Dumnezeu trăiește și domnește, iar El dorește ca toți să fim smeriți înaintea Lui. El nu vrea ca acest bărbat, pe nume N, să se impună înaintea adunării. (…) SA2 39.5
Noi nu vom accepta ca adunările noastre să fie întrerupte de aceia care pretind că au de adresat o solie. Cel care insistă să iasă în față într-un loc unde nu este dorit nu face lucrarea lui Dumnezeu. Noi trebuie să lucrăm ca niște soldați dintr-o armată. Să nu ieșim din rânduri, începând să lucrăm pe cont propriu. — Manuscrisul 30, 1901 SA2 39.6