Printre pastorii, medicii, profesorii și colportorii noștri este nevoie de o totală consacrare a minții, [202] a inimii și a sufletului față de Dumnezeu. (…) Nici îmbrăcămintea, nici casele scumpe, nici viața stilată nu conferă prestigiu lucrării. Dar un duh blând și smerit este de o mare valoare în ochii lui Dumnezeu. Religia nu-l face pe om să fie aspru sau nepoliticos. Credinciosul adevărat își dă seama de propria slăbiciune și va fi precaut asupra fiecărui aspect, punându-și toată încrederea în Dumnezeu. Evlavia creștină adevărată nu poate să fie impusă, ci se revarsă de la sine dintr-o inimă sinceră. (…) SA2 113.6
Dumnezeu cheamă oameni prompți, oameni care se roagă și sunt practici. Parada costisitoare nu îi înalță pe bărbați și pe femei în ochii oamenilor inteligenți. Nu este bine ca un medic să cheltuiască în mod extravagant, iar apoi să ceară prețuri exorbitante pentru operații mici. Dumnezeu vede toate lucrurile acestea în lumina lor adevărată. — Manuscrisul 34, 1904 SA2 113.7