Aici, aș dori să declar că, deși în scrierea viziunilor mele sunt la fel de dependentă de Duhul Domnului cum sunt și în primirea lor, totuși cuvintele pe care le folosesc pentru a descrie ce am văzut îmi aparțin, cu excepția cuvintelor care mi-au fost adresate de un înger și pe care le scriu întotdeauna cu semne de citare. SA3 151.7
Când am scris despre îmbrăcăminte, imaginea celor trei grupe de femei mi-a revenit în minte la fel de limpede ca atunci când le-am văzut în viziune, dar am fost lăsată să descriu lungimea corespunzătoare a rochiilor în propriile cuvinte, cât am putut mai bine, iar eu am făcut lucrul acesta declarând că [279] marginea rochiei ar trebui să ajungă până aproape de partea de sus a ghetei femeii, fapt care ar fi fost necesar pentru a nu atinge murdăria de pe străzi, în circumstanțele menționate anterior. SA3 151.8
Eu îmbrac rochii a căror lungime este aproape de aceea pe care am văzut-o în viziune și pe care am descris-o așa cum am crezut de cuviință. Și surorile mele din nordul statului Michigan au adoptat modelul acesta. Când a venit subiectul legat de numărul de centimetri de la podea, în scopul de a asigura pretutindeni uniformitatea cu privire la lungime, a fost adusă o riglă și s-a constatat că lungimea rochiilor noastre varia între 20 și 25 cm (8-10 inch) de la podea. Unele rochii erau puțin mai lungi decât modelul care mi-a fost arătat, iar altele erau puțin mai scurte. — Review and Herald, 8 octombrie 1867 SA3 151.9