Modul cum se poartă Dumnezeu cu poporul Său ar trebui să fie repetat adesea. Cât de des erau ridicate pietrele de hotar, [321] ca o aducere-aminte a felului în care S-a purtat Domnul cu vechiul Israel! Pentru ca nu cumva să uite istoria trecutului, El i-a poruncit lui Moise să pună evenimentele acestea în cântec, iar părinții să le prezinte copiilor lor ca învățătură. Ei trebuiau să adune amintirile și să le facă să fie cunoscute. Ei trebuiau să depună eforturi deosebite pentru a le păstra, pentru ca, atunci când copiii ar fi întrebat cu privire la aceste lucruri, întreaga istorie să poată fi repetată. În felul acesta, se păstrau în minte puterea providențială și deosebita bunătate și îndurare a lui Dumnezeu în purtarea Lui de grijă și în eliberarea poporului Său. Noi suntem îndemnați: „Aduceți-vă aminte de zilele de la început, când, după ce ați fost luminați, ați dus o mare luptă de suferințe” (Evrei 10,32). Pentru poporul Său din generația aceasta, Domnul a lucrat ca un Dumnezeu făcător de minuni. Istoria trecută a cauzei lui Dumnezeu ar trebui să fie adesea amintită poporului — tineri și bătrâni. Noi trebuie să ne amintim iar și iar de bunătatea lui Dumnezeu și să-L lăudăm pentru faptele Lui minunate. — Mărturii, vol. 6, p. 364, 365 SA3 176.3