În urma unei invitații, am făcut câteva remarci pentru pastori, în cortul în care se desfășura adunarea acestora 55Sfat cu privire la prezentarea neprihănirii prin credință, adresat pastorilor de la adunarea de tabără din Colorado, 13 septembrie 1889.. Am vorbit puțin despre planurile cele mai bune pentru a-i învăța pe oameni aici despre acest temei pentru religia din cămin. SA3 97.1
Mulți par să nu știe ce înseamnă credința. Mulți se plâng de întuneric și descurajări. Eu am întrebat: „Sunt fețele voastre îndreptate spre Isus? Priviți voi la Cel care este Soarele Neprihănirii? Trebuie să definiți cu claritate pentru biserici subiectul credinței și al dependenței totale de neprihănirea lui Hristos. În cuvântările și rugăciunile voastre, ați stăruit atât de puțin asupra lui Hristos, asupra dragostei Sale inegalabile, asupra marii Sale jertfe aduse pentru voi, încât Satana aproape că a întunecat viziunea pe care ar fi trebuit și trebuie s-o avem despre Isus Hristos. Noi trebuie să ne încredem mai puțin în făpturile omenești pentru a primi ajutor spiritual și mai mult, cu mult mai mult, în apropierea de Isus Hristos ca Răscumpărător al nostru. Noi putem să stăruim cu hotărâre neclintită asupra atributelor cerești ale lui Isus Hristos, putem să vorbim despre dragostea Sa și putem să vorbim și să cântăm despre bunătățile Sale. Putem să-L facem Mântuitorul nostru personal. Atunci, vom fi una cu Hristos. Vom iubi lucrurile pe care le-a iubit El, vom urî păcatul pe care l-a urât El. Acestea sunt lucrurile despre care trebuie să vorbim și asupra cărora trebuie să stăruim.” SA3 97.2
Mă adresez pastorilor. Conduceți-i pe oameni pas cu pas, insistând asupra puterii lui Hristos până când, printr-o credință vie, ei Îl vor vedea pe Isus așa cum este El — Îl vor vedea în plinătatea Sa, ca pe un Mântuitor care iartă păcatul, Unul care poate să ierte toate nelegiuirile noastre. Când privim la El, noi ajungem să fim schimbați după chipul Său. Acesta este adevărul prezent. Noi am vorbit despre Lege. Acest lucru este bun. Totuși noi L-am înălțat doar ocazional pe Hristos ca Mântuitor care iartă păcatul. SA3 97.3
Trebuie să-L păstrăm în atenție pe Mântuitorul care iartă păcatul. [184] Totuși trebuie să-L prezentăm în poziția Sa adevărată — venind să moară pentru a înălța Legea lui Dumnezeu și pentru a o face vrednică de cinste, și totuși pentru a-l îndreptăți pe păcătosul care va depinde întru totul de meritele sângelui unui Mântuitor răstignit și înviat. Acest fapt nu este prezentat cu claritate. SA3 97.4
Solia care ne mântuiește, solia îngerului al treilea, este solia care trebuie să fie vestită lumii. Atât poruncile lui Dumnezeu, cât și credința lui Isus sunt importante și trebuie să fie vestite cu aceeași putere și aceeași convingere. Asupra primei părți s-a insistat cel mai mult, dar asupra ultimei părți doar ocazional. Credința lui Isus nu este înțeleasă. Trebuie să vorbim despre ea, trebuie să o trăim, trebuie să ne rugăm în virtutea ei și să-i învățăm pe cei din poporul nostru să aducă această parte a soliei în viața lor de cămin. „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus” (Filipeni 2,5). SA3 97.5
Sunt necesare predici despre Hristos. — Au existat predici întregi din care Hristos a lipsit, predici seci, în care numele lui Isus abia dacă a fost amintit. Inima vorbitorului nu a fost supusă și sensibilizată de dragostea lui Isus. El a stăruit asupra unor teorii seci. Nu a lăsat în urmă nicio impresie. Vorbitorul nu a avut ungerea divină, prin urmare cum ar fi putut el să miște inima oamenilor? Trebuie să ne pocăim și să fim convertiți — da, predicatorul trebuie să fie convertit. Isus trebuie să fie înălțat înaintea oamenilor, iar ei trebuie să fie îndemnați „să privească și să trăiască”. SA3 97.6
De ce buzele noastre sunt atât de tăcute cu privire la subiectul neprihănirii lui Hristos și cu privire la dragostea Sa pentru lume? De ce nu le prezentăm oamenilor acele lucruri care îi vor redeștepta și îi vor aduce la o viață nouă? Apostolul Pavel este cuprins de sentimente de adorare și de uimire când declară: „Și, fără îndoială, mare este taina evlaviei… «Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă»” (1 Timotei 3,16). SA3 97.7
„Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, [185] făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare, a fost găsit ca un om; S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce... Pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi, al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul” (Filipeni 2,5-11). SA3 98.1
„În care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile și toate se țin prin El” (Coloseni 1,14-17). SA3 98.2
Aceasta este tema cerească grandioasă care a fost lăsată pe dinafară într-o mare măsură din predicile noastre, deoarece Hristos nu a luat chip în mintea omenească. Prin această stare de lucruri, Satana și-a îndeplinit scopul, pentru ca Hristos să nu fie subiectul contemplării și adorării noastre. Numele acesta, care este atât de puternic, atât de important, ar trebui să se afle pe buzele tuturor. SA3 98.3
„Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între neamuri, și anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El Îl propovăduim noi și sfătuim pe orice om și învățăm pe orice om în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm pe orice om desăvârșit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu și mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine” (Coloseni 1,25-29). SA3 98.4
Aceasta este lucrarea slujitorilor lui Hristos. Pentru că lucrarea aceasta nu a fost făcută și pentru că Domnul Hristos, caracterul Său, cuvintele și lucrarea Sa nu le-au fost prezentate oamenilor, starea religioasă din biserici [186] mărturisește împotriva învățătorilor ei. Bisericile sunt pe punctul să moară, din cauza faptului că Hristos le este prezentat doar puțin. Ele nu au viață spirituală, nici discernământ spiritual. SA3 98.5
Teama de solia neprihănirii prin credință. — Învățătorii poporului nu s-au familiarizat ei înșiși, printr-o experiență vie, cu Izvorul puterii lor, Acela de care depind. Când Domnul cheamă oameni și îi trimite să-i vestească poporului tocmai solia pentru timpul acesta — o solie care nu constituie un adevăr nou, ci același adevăr pe care l-au prezentat apostolul Pavel și Hristos Însuși — ea este o învățătură ciudată pentru ascultători. Ei încep să-i avertizeze pe oamenii care sunt pe punctul să moară, deoarece nu au fost întăriți prin înălțarea lui Hristos înaintea ochilor lor, spunându-le: „Nu fiți prea grăbiți. Mai bine așteptați și nu începeți să vă ocupați de subiectul acesta până când nu veți ști mai mult despre el.” Pastorii predică aceleași teorii seci, în timp ce poporul are nevoie de mana cea proaspătă. SA3 98.6
Caracterul lui Hristos este infinit și desăvârșit, iar El trebuie să fie înălțat, trebuie să fie scos în evidență, deoarece El este puterea, sfințirea și neprihănirea tuturor celor ce cred în El. Niște oameni care au avut un spirit fariseic cred că, dacă se țin de vechile teorii bune și nu iau parte la vestirea soliei pe care Dumnezeu o trimite poporului Său, vor fi într-o poziție bună și sigură. Tot așa au gândit și fariseii din vechime, iar exemplul lor ar trebui să-i avertizeze pe pastori pentru a nu se așeza pe terenul mulțumirii de sine. SA3 98.7
Prezentarea unor subiecte inspiratoare din Evanghelie. — Avem nevoie de o putere care să vină asupra noastră și să ne determine să manifestăm o credință fierbinte și sârguincioasă. Dacă vom fi botezați cu Duhul Sfânt, chipul lui Hristos, nădejdea slavei, va fi format în noi. Atunci, Îl vom prezenta pe Hristos ca fiind obiectul divin al credinței și al dragostei noastre. Vom vorbi despre Hristos, ne vom ruga lui Hristos și cu privire la Hristos. Vom lăuda Numele Său cel sfânt. Le vom înfățișa oamenilor minunile Sale, renunțarea la sine și sacrificiul de sine pe care le-a manifestat El, suferințele Sale, răstignirea Sa, învierea și înălțarea Sa triumfătoare la cer. Acestea sunt subiectele inspiratoare ale [187] Evangheliei, care vor stârni dragoste și un zel fierbinte în fiecare inimă. Aici se află comorile înțelepciunii și ale cunoștinței, o fântână care nu seacă niciodată. Cu cât veți căuta mai mult această experiență, cu atât va fi mai mare valoarea vieții voastre. SA3 98.8
Apa cea vie poate să fie scoasă din fântână, și totuși rezervele ei nu se vor micșora. Slujitorii Evangheliei ar fi niște oameni puternici, dacă L-ar avea pe Domnul fără încetare în atenția lor și și-ar dedica timpul studierii caracterului Său vrednic de adorare. Dacă ar fi făcut lucrul acesta, nu ar fi avut loc nicio apostazie, nu ar fi fost nimeni care să se despartă de conferință, din cauză că, prin practicile lui imorale, a adus dezonoare lucrării lui Dumnezeu și L-a făcut pe Isus de rușine în public. Puterile fiecărui slujitor al Evangheliei ar trebui să fie folosite pentru a învăța bisericile credincioase să-L primească pe Hristos prin credință, ca Mântuitor personal, să-L aducă în viața lor și să facă din El Modelul lor, învățând de la Isus, crezând în Isus și înălțându-L pe Isus. Pastorii ar trebui să stăruie ei înșiși asupra caracterului lui Hristos. Ei ar trebui să se gândească la adevăr și să mediteze la tainele mântuirii, îndeosebi la lucrarea de mijlocire a lui Hristos pentru timpul acesta. SA3 99.1
Stăruiți mai mult asupra întrupării și ispășirii. — Dacă Hristos este totul în toate pentru fiecare dintre noi, atunci de ce nu se insistă mai mult în biserici asupra întrupării și jertfei Sale ispășitoare? De ce inimile și buzele nu sunt folosite pentru a-I aduce laude Mântuitorului? Aceasta va fi ocupația în care cei răscumpărați își vor folosi puterile de-a lungul veacurilor nesfârșite ale veșniciei. SA3 99.2
Pentru a-i învăța pe alții despre Isus, avem nevoie de o legătură vie cu Dumnezeu. Atunci, vom putea să prezentăm o experiență personală vie, arătând ce înseamnă Hristos pentru noi prin credință. Dacă L-am primit pe Hristos, putem să vorbim cu un zel divin despre prezența continuă a puterii Sale în noi. Oamenii trebuie să fie atrași la Hristos. Eficiența jertfei Sale ispășitoare trebuie să fie subliniată mereu. SA3 99.3
Adevărații ucenici, care stau la picioarele lui Hristos, descoperă comorile prețioase ale adevărului pe care l-a rostit Mântuitorul nostru, înțeleg semnificația lor și prețuiesc valoarea lor. Pe măsură ce ajung să fie din ce în ce mai smeriți și din ce în ce mai dispuși să se lase învățați, [188] mintea lor va fi deschisă pentru a descoperi lucrurile minunate ale Legii Sale, deoarece Hristos le-a prezentat în afirmații clare și precise. SA3 99.4
Învățătura harului și a mântuirii prin Isus Hristos este într-o mare măsură o taină pentru cei ale căror nume se află în registrele bisericii. Dacă Domnul Hristos ar fi fost pe pământ, vorbindu-le celor din poporul Său, El i-ar fi mustrat pentru dificultatea lor de a înțelege. El le-ar spune celor înceți la minte: „Eu v-am dat adevărurile care se referă la mântuirea voastră, iar voi nici nu bănuiți valoarea lor.” SA3 99.5
Oh, ce bine ar fi, dacă ar putea să se spună despre pastorii care le predică oamenilor și bisericilor: „Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile” (Luca 24,45)! Vă spun în temere de Dumnezeu că, până acum, adevărurile biblice cu privire la marele Plan de Mântuire sunt doar slab înțelese. Adevărul se va descoperi, se va extinde și se va dezvolta continuu, deoarece este divin, asemenea Autorului lui. SA3 99.6
Cum i-a învățat Isus pe oameni. — Domnul Isus nu a făcut comentarii lungi și nu a ținut cuvântări nesfârșite despre doctrine, ci a vorbit adesea în propoziții scurte, asemenea unuia care semăna semințele cerești ale învățăturilor, ca pe niște perle care trebuiau să fie adunate de lucrătorul înțelept. Oriunde a vorbit, El a scos în evidență învățăturile despre credință și har. Oh, de ce pastorii nu le dau bisericilor tocmai hrana care le va aduce sănătate și putere spirituală? Urmarea ar fi o experiență bogată în ascultarea practică a Cuvântului lui Dumnezeu. De ce pastorii nu întăresc ce rămâne și care este pe moarte? SA3 99.7
Când a fost pe punctul de a pleca de la ucenicii Săi, Domnul Hristos a căutat mângâierea cea mai mare pe care putea să le-o ofere. El le-a făgăduit Duhul Sfânt — Mângâietorul — care Se va uni cu efortul omenesc. Ce altă făgăduință este mai puțin experimentată, mai puțin împlinită pentru biserică, decât făgăduința Duhului Sfânt? Când binecuvântarea aceasta, care ar putea să aducă împreună cu ea toate celelalte binecuvântări, este neglijată, urmarea sigură este seceta spirituală. Aceasta este mustrarea cu care se confruntă [189] predicatorul. Biserica trebuie să se ridice și să înceteze să fie mulțumită cu o rouă slabă. SA3 99.8
Nevoia noastră de Duhul Sfânt. — Oh, de ce membrii bisericii noastre renunță atât de ușor la privilegiile lor? Ei nu sunt conștienți de necesitatea lucrării Duhului lui Dumnezeu în viața lor. Biserica ar putea să spună asemenea Mariei: „Au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus” (Ioan 20,13). SA3 100.1
Pastorii care predică sunt de acord că este nevoie de puterea Duhului lui Dumnezeu în convingerea cu privire la păcat și convertirea sufletelor și că puterea aceasta trebuie să însoțească predicarea Cuvântului, dar ei nu înțeleg suficient importanța de a avea o cunoaștere practică și profundă a acestui fapt. Sărăcia de har și de putere a influenței divine a adevărului asupra propriei inimi îi împiedică să înțeleagă lucrurile spirituale și să prezinte nevoia categorică a bisericii de această putere. Prin urmare, ei înaintează șchiopătând, piperniciți în creșterea spirituală, deoarece lucrarea lor pastorală conține o religie legalistă. Puterea harului lui Dumnezeu nu este înțeleasă ca fiind o necesitate reală, un principiu care nu este trecător. SA3 100.2
Oh, dacă toți ar putea să înțeleagă și să primească solia care le-a fost dată de Dumnezeu! El i-a chemat pe slujitorii Săi să prezinte un adevăr care a fost pierdut din vedere și a fost îngropat sub gunoiul formalismului, pentru că implică înălțarea crucii. Acest adevăr trebuie să fie salvat și reașezat în contextul adevărului prezent. Cerințele lui trebuie prezentate, iar adevărul acesta trebuie să fie reașezat în poziția lui în solia îngerului al treilea. SA3 100.3
Mulți slujitori ai lui Hristos trebuie să vestească un post sfânt, să convoace o adunare solemnă și să-L caute pe Dumnezeu câtă vreme poate fi găsit. Chemați-L acum, câtă vreme stați la piciorul crucii de pe Golgota. Renunțați la orice mândrie și, în calitate de reprezentanți ai bisericilor, plângeți între tindă și altar și strigați: „Cruță pe poporul Tău, Doamne, și nu lăsa de rușine moștenirea Ta! Ia de la noi tot ce vrei, dar nu retrage Duhul Sfânt de la noi, poporul Tău!. Rugați-vă, oh, rugați-vă pentru revărsarea Duhului lui Dumnezeu! — Manuscrisul 27, 1889 SA3 100.4