Ca şi cei doisprezece apostoli, cei şaptezeci de ucenici pe care Hristos i-a trimis mai târziu au primit daruri supranaturale ca pecete a misiunii lor. După încheierea lucrării lor, s-au întors plini de bucurie, spunând: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.” Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.” (Luca 10,17.18). SFS 43.1
De atunci, urmaşii lui Hristos trebuie să-l considere pe Satana un duşman înfrânt. Pe cruce, Isus urma să obţină biruinţa pentru ei; El dorea ca ei să primească această biruinţă ca fiind a lor. „Iată”, a spus El, „că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va putea vătăma” (Luca 10,19). SFS 43.2
Atotputernicia Duhului lui Dumnezeu este sprijinul fiecărui suflet pocăit. Hristos nu va îngădui ca acela care, în căinţă şi prin credinţă, a cerut protecţia Sa să treacă sub stăpânirea vrăjmaşului. Este adevărat că Satana este o fiinţă puternică. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu! Avem un Mântuitor, care la alungat pe cel rău din cer. Satana este bucuros când îi supraevaluăm puterea. De ce să nu vorbim mai degrabă despre Isus? De ce să nu preamărim puterea şi dragostea Sa? SFS 43.3
Curcubeul făgăduinţei din jurul tronului de sus este o mărturie veşnică a faptului că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3,16). El demonstrează universului că Dumnezeu nu-Şi va părăsi niciodată copiii în lupta împotriva celui rău. Este o asigurare că puterea şi protecţia Sa ne sunt oferite atâta vreme cât va exista tronul însuşi. SFS 43.4