Pe 22 august 1857, în casa de rugăciune din Monterey, Michigan, mi-a fost arătat că mulți încă nu au auzit glasul lui Isus, iar mesajul mântuitor încă nu a luat în stăpânire sufletul și nu a condus la o reformă a vieții. Mulți dintre cei tineri nu au spiritul lui Isus. Dragostea lui Dumnezeu nu este în inima lor și, de aceea, în ea domină pornirile firești, și nu Duhul lui Dumnezeu și mântuirea. 1M 156.1
Celor care au adevărata religie a lui Isus nu le va fi rușine și nici teamă să poarte crucea în fața celor care au mai multă experiență decât ei. Dacă vor cu sinceritate să fie neprihăniți, vor fi dornici să primească tot ajutorul pe care li-l pot oferi creștinii mai în vârstă. Ei vor fi bucuroși să se lase ajutați de aceștia; inimile care sunt încălzite de dragostea pentru Dumnezeu nu se vor împiedica, în viețuirea lor creștină, de lucruri de nimic. Ei vor da pe față, prin vorbirea lor, lucrarea pe care Duhul lui Dumnezeu o împlinește înăuntrul lor. Vor cânta despre ea, se vor ruga pentru ea. Ceea ce îi face pe tineri să dea înapoi este lipsa religiei, lipsa unei viețuiri sfinte. Propria lor viață îi condamnă. Ei sunt conștienți că nu trăiesc așa cum ar trebui să trăiască un creștin și, de aceea, nu se simt în largul lor să stea în fața lui Dumnezeu sau în fața bisericii. 1M 156.2
De ce tinerii se simt mai liberi atunci când cei vârstnici nu sunt de față? Pentru că sunt între cei asemenea lor. Fiecare consideră că este la fel de bun ca ceilalți. Niciunul nu atinge ținta, ci se măsoară unul cu celălalt și se compară cu ei înșiși, pierzând din vedere singurul standard desăvârșit și adevărat. Isus este adevăratul Model. Viața Sa de sacrificiu de Sine este exemplul nostru. 1M 156.3
Am văzut cât de puțin a fost studiat Modelul, cât de puțin a fost El înălțat înaintea lor. Cât de puțin suferă tinerii și cât de puțin își tăgăduiesc eul pentru religia lor! La sacrificiu de sine nici măcar nu se gândesc. În această privință, nu se asemănă deloc cu Modelul lor. Am văzut că mesajul transmis de viața lor este acesta: Eul trebuie să fie satisfăcut, mândria trebuie îngăduită. Ei Îl uită pe Omul durerii, care a fost obișnuit cu suferința. Suferințele îndurate de Isus în Ghetsimani, sudoarea Sa din grădină, asemenea unor picături mari de sânge, coroana de spini, care I-a străpuns fruntea sfântă, toate acestea nu îi sensibilizează. Au ajuns amorțiți. Sensibilitatea lor este tocită, au pierdut orice simțământ cu privire la mărețul sacrificiu făcut pentru ei. Pot să stea și să asculte istoria crucii, să audă cum cuiele au fost înfipte cu cruzime în mâinile și în picioarele Fiului lui Dumnezeu, și totuși să nu fie impresionați până în adâncurile sufletului. 1M 157.1
Îngerul a spus: „Dacă aceștia ar fi primiți în cetatea lui Dumnezeu și li s-ar spune că se pot bucura de toată frumusețea și bogăția ei pentru veșnicie, ei nu ar simți cât de scump a fost cumpărată pentru ei acea moștenire. Nu ar înțelege niciodată adâncimile de nepătruns ale iubirii Mântuitorului. Ei nu au băut paharul și nici nu au fost botezați cu adevărat. Dacă unii ca aceștia ar locui acolo, cerul ar fi întinat. Doar aceia care au fost părtași la suferințele Fiului lui Dumnezeu, care au trecut prin necazul cel mare și și-au spălat și și-au albit hainele în sângele Mielului, se vor putea bucura de slava de nedescris și de frumusețea neîntrecută a cerului.” 1M 157.2
Lipsa acestei pregătiri necesare îi va lăsa pe dinafară pe mulți dintre acești tineri, pentru că ei nu se străduiesc și nu stăruie suficient ca să obțină acea odihnă care rămâne pentru poporul lui Dumnezeu. Ei nu-și mărturisesc cu sinceritate păcatele, pentru ca să fie iertate și șterse. În scurt timp, aceste păcate vor fi dezvăluite în adevărata lor grozăvie. Ochiul lui Dumnezeu nu doarme. El cunoaște fiecare păcat care este ascuns de ochiul muritorilor. Cei vinovați știu exact ce păcate ar trebui să mărturisească, astfel încât sufletul lor să poată fi curat înaintea lui Dumnezeu. Isus le dă acum ocazia de a le mărturisi și de a se pocăi în adâncă umilință, de a-și curăți viața prin ascultare și prin trăirea adevărului. Acum este timpul ca greșelile să fie îndreptate și păcatele, mărturisite; altfel, ele vor apărea înaintea celui păcătos, în ziua mâniei lui Dumnezeu. 1M 158.1
În general, părinții au o prea mare încredere în copiii lor; și, de multe ori, atunci când părinții le acordă încredere, copiii fac lucruri rele în ascuns. Părinți, vegheați asupra copiilor voștri cu o mare grijă. Îndemnați-i, mustrați-i și sfătuiți-i, la culcare și la sculare, la plecare și la venire, pas cu pas, învățătură cu învățătură, puțin aici, puțin dincolo. Supuneți-i pe copiii voștri cât aceștia sunt mici. Din nefericire, mulți părinți neglijează acest lucru. Ei nu iau o poziție fermă și hotărâtă în ceea ce-i privește pe copiii lor, așa cum ar trebui. Le îngăduie să fie ca lumea, să iubească etalarea în îmbrăcăminte și să se asocieze cu cei care urăsc adevărul și a căror influență este nocivă. Făcând astfel, ei încurajează în copiii lor înclinațiile lumești. 1M 158.2
Am văzut că ar trebui ca părinții creștini să aibă principiul de neclintit de a fi întotdeauna uniți în educarea copiilor lor. Unii părinți fac, în această privință, o mare greșeală — nu sunt uniți. Greșeala aceasta o face uneori tatăl, dar mult mai adesea mama. Mama indulgentă își răsfață copiii și este tolerantă cu ei. Munca tatălui face ca acesta să fie adeseori plecat de acasă, departe de copii. Influența mamei vorbește. Exemplul ei are o mare influență asupra formării caracterului copiilor. 1M 158.3
Unele mame indulgente le îngăduie copiilor lor rele care nu ar trebui îngăduite nici măcar pentru o clipă. Uneori, greșelile copiilor sunt ascunse de tatăl lor. Mama le oferă diferite articole de îmbrăcăminte sau alte lucruri cu condiția ca tatăl să nu știe, pentru că nu ar fi de acord cu ele. 1M 158.4
Astfel, copiii sunt învățați efectiv să înșele. Apoi, dacă tatăl descoperă acele lucruri rele, se caută scuze și adevărul este spus doar pe jumătate. Mama nu este sinceră. Ea nu consideră, așa cum ar trebui, că tatăl este la fel de interesat de binele copiilor ca și ea și că nu ar trebui ținut în necunoștință cu privire la greșelile sau trăsăturile lor rele, care ar trebui corectate atâta timp cât ei sunt încă mici. Lucrurile au fost acoperite. Copiii știu că părinții lor nu sunt uniți și lucrul acesta are efect asupra lor. Ei încep de mici să înșele, să ascundă, să prezinte lucrurile într-o altă lumină decât sunt în realitate, atât mamei, cât și tatălui. Exagerarea devine un obicei, și minciuni sfruntate ajung să fie spuse fără mustrări de conștiință. 1M 159.1
Aceste rele își au originea în faptul că mama a ascuns anumite lucruri de tata, care este la fel de interesat ca și ea de formarea caracterului copiilor lor. Ea ar fi trebuit să se consulte permanent cu tatăl. Toate lucrurile ar fi trebuit să îi fie prezentate acestuia în mod deschis. Dar procedând contrar și ascunzându-i greșelile copiilor, ea le-a încurajat acestora tendința de a înșela și de a fi necinstiți și nedemni de încredere. 1M 159.2
Singura speranță pentru acești copii, fie că mărturisesc a avea o religie sau nu, este să se convertească pe deplin. Caracterul lor trebuie să fie schimbat în întregime. Mamă nechibzuită, știi tu, atunci când îți înveți copiii, că întreaga lor experiență religioasă va fi afectată de ceea ce învață cât timp sunt mici? Ține-i în stăpânire de mici; învață-i să te asculte și, în felul acesta, vor învăța mai repede să asculte și de cerințele lui Dumnezeu. Încurajează în ei o fire sinceră, cinstită. Nu le da niciodată ocazia să se îndoiască de sinceritatea și de corectitudinea ta. 1M 159.3
Am văzut că tinerii pretind că au puterea mântuitoare a lui Dumnezeu, dar nu se bucură de ea. Le lipsește religia, le lipsește mântuirea. Și, vai, ce cuvinte nefolositoare și necugetate rostesc! Cu privire la ele se ține un raport exact, înfricoșător, iar muritorii vor fi judecați după faptele pe care le-au făcut în trup. Prieteni tineri, faptele și cuvintele voastre necugetate sunt scrise în carte. Conversațiile voastre nu au avut ca subiect lucrurile veșnice, ci ați discutat despre una, despre alta — conversații obișnuite, lumești, în care creștinii nu ar trebui să se angajeze. Totul se scrie în carte. 1M 160.1
Am văzut că, dacă nu se produce o schimbare completă în cei tineri, o convertire deplină, ei nu mai au nicio speranță pentru cer. Din ceea ce mi-a fost arătat, nici jumătate dintre tinerii care susțin că sunt de partea religiei și a adevărului nu au fost cu adevărat convertiți. Dacă ar fi fost convertiți, ar aduce roade spre slava lui Dumnezeu. Mulți se bazează pe o presupusă speranță, fără să aibă o temelie adevărată. Izvorul nu este curățat și, de aceea, nici apele care pornesc din acel izvor nu sunt curate. Curățați izvorul, și apele vor fi și ele curate. Dacă inima vă este curată, atunci și cuvintele voastre, modul în care vă îmbrăcați și faptele voastre vor fi așa cum trebuie să fie. Lipsește adevărata evlavie. Nu-L voi dezonora pe Învățătorul meu atât de mult, încât să consider creștină o persoană neglijentă, superficială și care nu se roagă. Nu; un creștin își învinge tendințele și pasiunile firești. Există un remediu pentru sufletul bolnav de păcat. Acest remediu se găsește în Isus. Ce Mântuitor prețios! Harul Său este suficient chiar și pentru cel mai slab; dar și cel puternic are nevoie de el, căci altfel va pieri. 1M 160.2
Am văzut cum poate fi obținut acest har. Mergeți în cămăruța voastră singuri și rugați-vă lui Dumnezeu: „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule; pune în mine un duh nou și statornic”. Fiți stăruitori, fiți sinceri. Rugăciunea arzătoare are mare efect. Asemenea lui Iacov, luptați-vă în rugăciune. Luptați-vă din răsputeri! Isus S-a luptat în grădină, sudoarea I s-a transformat în mari picături de sânge; trebuie să depuneți efort. Nu plecați din cămăruța voastră până când nu vă simțiți puternici în Dumnezeu; apoi vegheați și, în măsura în care vegheați și vă rugați, veți putea să vă țineți în stăpânire tendințele rele, și harul lui Dumnezeu vi se va descoperi. 1M 160.3
Să mă ferească Dumnezeu să încetez să vă avertizez. Prieteni tineri, căutați-L pe Domnul cu toată inima! Veniți înaintea Lui cu stăruință și, când veți simți cu adevărat că fără ajutorul lui Dumnezeu veți pieri, când veți dori după El așa cum dorește cerbul izvoarele de apă, atunci Domnul vă va întări degrabă. Atunci, pacea voastră va depăși orice înțelegere. Dacă așteptați mântuirea, trebuie să vă rugați. Luați-vă timp pentru aceasta. Nu vă grăbiți și nici nu fiți neglijenți în rugăciunile voastre. Implorați-L pe Dumnezeu să lucreze în voi o reformă profundă, pentru ca roadele Duhului Său să se vadă în voi și să puteți lumina ca lumini în lume. Aveți grijă să nu fiți o piedică sau un blestem pentru cauza lui Dumnezeu; puteți fi de ajutor, puteți fi o binecuvântare. Satana vă spune că nu vă puteți bucura de mântuire pe deplin și fără plată. Nu îl credeți! 1M 161.1
Am văzut că este un privilegiu pentru fiecare creștin să se bucure de influența profundă a Duhului lui Dumnezeu. O pace dulce, cerească, vă va cuprinde mintea și veți simți plăcere să meditați asupra lui Dumnezeu și asupra cerului. Vă veți desfăta în glorioasele făgăduințe ale Cuvântului Său. Dar, mai întâi, asigurați-vă că ați pornit pe calea creștină. Asigurați-vă că faceți primii pași pe calea către viața veșnică. Nu vă lăsați înșelați. Mă tem, da, știu că mulți dintre voi nu cunosc ce înseamnă religia. Ați simțit un entuziasm, o anumită emoție, dar nu ați văzut niciodată păcatul în grozăvia lui! Nu v-ați simțit niciodată starea nenorocită și nu v-ați întors de la căile voastre rele cu o amarnică părere de rău. Niciodată nu ați murit față de lume. Încă îi iubiți plăcerile; vă place să vă angajați în conversații pe teme lumești. Dar atunci când este prezentat adevărul lui Dumnezeu, nu aveți nimic de spus. De ce sunteți atât de tăcuți? De ce sunteți atât de vorbăreți când se discută despre lucruri lumești și atât de tăcuți când este vorba despre ceea ce ar trebui să vă preocupe cel mai mult — un subiect în care ar trebui să vă implicați cu tot sufletul? Adevărul lui Dumnezeu nu locuiește în voi. 1M 161.2
Am văzut că mulți fac mărturisiri de credință frumoase, în timp ce pe dinăuntru sunt corupți. Nu vă înșelați singuri, prin declarațiile voastre prefăcute! Dumnezeu privește la inimă. „Din prisosul inimii vorbește gura.” Am văzut că în inima unora ca aceștia domnește lumea, în timp ce religia lui Isus nu este acolo. Dacă cei care se declară creștini L-ar iubi pe Isus mai mult decât iubesc lumea, atunci le-ar plăcea să vorbească despre El, cel mai bun Prieten al lor, față de care nutresc cele mai alese simțăminte. El le-a venit în ajutor atunci când și-au simțit starea pierdută și lipsită de speranță. Când s-au simțit trudiți și împovărați de păcat, ei s-au întors către El. El le-a îndepărtat povara vinovăției și a păcatului, a luat asupra Sa tristețile și suferința lor și le-a schimbat total cursul sentimentelor. Lucrurile pe care cândva le iubeau, acum le urăsc; iar cele pe care le urau, acum le iubesc. 1M 162.1
A avut loc în voi această mare schimbare? Nu vă lăsați amăgiți. Nici măcar nu aș rosti numele lui Hristos, dacă nu I-aș fi dat toată inima, afecțiunea mea neîmpărțită. Ar trebui să simțim cea mai mare recunoștință pentru faptul că Isus acceptă această jertfă. El cere totul. Când ajungem să ne supunem întru totul cerințelor Sale și să renunțăm la tot, atunci și numai atunci El ne va înconjura cu brațele îndurării Sale. Dar, de fapt, ce dăm noi, atunci când Îi dăm tot? Un suflet întinat de păcat, pe care Isus să-l curețe prin harul Său și să-l salveze de la moarte prin dragostea Sa fără seamăn. Și totuși, am văzut că unora le este greu să renunțe la tot. Îmi este rușine să aud vorbindu-se despre aceasta; îmi este rușine să scriu despre aceasta. 1M 162.2
Vorbiți despre tăgăduirea de sine? Ce a dat Hristos pentru noi? Atunci când vi se pare greu de acceptat faptul că Domnul Hristos cere totul, mergeți la Calvar și plângeți acolo pentru că ați nutrit un asemenea gând! Uitați-vă la mâinile și la picioarele Salvatorului vostru, sfâșiate de cuiele acelea nemiloase, pentru ca voi să puteți fi spălați de păcat prin sângele Lui! 1M 162.3
Cei care simt dragostea constrângătoare a lui Dumnezeu nu întreabă cât de puțin pot da pentru a obține răsplata cerească; ei nu întreabă care este cel mai de jos standard, ci ținta lor este o conformare desăvârșită cu voința Răscumpărătorului lor. Cu o dorință arzătoare, ei renunță la tot și manifestă un zel proporțional cu valoarea obiectivului pe care îl urmăresc. Care este acest obiectiv? Nemurirea, viața veșnică. 1M 162.4
Prieteni tineri, mulți dintre voi sunteți înșelați amarnic. V-ați mulțumit cu mai puțin decât o religie curată și neîntinată. Vreau să vă trezesc. Îngerii lui Dumnezeu încearcă să vă trezească. O, dacă adevărurile importante ale Cuvântului lui Dumnezeu ar putea să vă trezească la un simțământ al pericolului în care vă aflați și să vă conducă la o profundă cercetare de sine! Inimile voastre încă sunt firești. Ele nu sunt supuse Legii lui Dumnezeu și nici nu pot fi cu adevărat. Aceste inimi firești trebuie să fie schimbate, iar voi să vedeți în sfințenie o asemenea frumusețe, încât să doriți după ea așa cum dorește cerbul după izvoarele de apă. Atunci Îl veți iubi pe Dumnezeu și veți iubi Legea Sa. Atunci, jugul lui Hristos vi se va părea bun și sarcina Lui vi se va părea ușoară. Deși veți trece prin încercări, acestea, trecute cu bine, vă vor face calea mai prețioasă. Moștenirea nemuritoare este pentru creștinul care se tăgăduiește pe sine. 1M 163.1
Am văzut că un creștin nu ar trebui să acorde o valoare prea mare stărilor de bucurie sentimentală sau să depindă prea mult de ele. Sentimentele acestea nu sunt întotdeauna călăuze demne de încredere. Fiecare creștin ar trebui să studieze cum să-I slujească lui Dumnezeu din principiu, fără a se lăsa condus de sentiment. Făcând astfel, credința va fi exercitată și va crește. Mi-a fost arătat că, dacă duce o viață de umilință și de sacrificiu de sine, creștinul va avea pace și bucurie în Domnul. Dar cea mai mare fericire pe care o va trăi va fi aceea de a le face bine altora, de a-i face pe alții fericiți. O astfel de fericire va fi durabilă. 1M 163.2
Mulți dintre cei tineri nu fac din slujirea lui Dumnezeu un principiu stabil. Ei nu exercită credință. Se prăbușesc la apariția oricărui nor. Nu au putere să reziste. Nu cresc în har. Doar dau impresia că respectă poruncile lui Dumnezeu. Înalță când și când câte o rugăciune formală și se numesc creștini. Părinții lor sunt atât de neliniștiți cu privire la ei, încât acceptă tot ceea ce pare favorabil și nu lucrează cu ei, nu-i învață că mintea firească trebuie să moară. Îi încurajează să vină și să participe și ei cum pot, dar nu îi îndeamnă să-și cerceteze inima cu stăruință, să se analizeze pe ei înșiși și să înțeleagă care este prețul pentru a fi creștin cu adevărat. În consecință, tinerii declară că sunt creștini, fără să-și verifice suficient motivele. 1M 163.3
Martorul Credincios spune: „O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea”. Satana vrea să fiți creștini doar cu numele, pentru că, în felul acesta, slujiți mai bine scopului său. Dacă aveți doar o formă de evlavie, și nu adevărata evlavie, el vă poate folosi pentru a-i atrage și pe alții pe aceeași cale a autoamăgirii. Unele suflete sărmane vor privi la voi, în loc să privească la standardul Bibliei, și nu se vor ridica mai sus decât voi. Ele sunt la fel de bune ca voi, și sunt mulțumite. 1M 164.1
Cei tineri sunt adesea îndemnați să îndeplinească o anumită lucrare, să vorbească sau să se roage în cadrul serviciilor divine; sunt îndemnați să moară față de mândrie. La fiecare pas sunt îndemnați. Dar o astfel de religie nu valorează nimic. Voi, care pretindeți că sunteți creștini, dar aveți inima împietrită, lăsați ca inima firească să vă fie schimbată, și atunci nu vi se va mai părea o robie să-I slujiți lui Dumnezeu. Toată preocuparea aceasta pentru haine și pentru mândria înfățișării va dispărea. Timpul pe care îl petreceți uitându-vă în oglindă și aranjându-vă părul ca să placă ochiului ar trebui dedicat rugăciunii și cercetării inimii. În inima sfințită nu va mai fi loc pentru împodobire exterioară, ci va exista o căutare serioasă și stăruitoare după podoaba interioară, reprezentată de virtuțile creștine — de roadele Duhului lui Dumnezeu. 1M 164.2
Apostolul spune: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu”. 1M 164.3
Supuneți-vă înclinațiile firești, faceți o reformă în viața voastră, și atunci, acest sărman trup muritor nu va mai fi atât de mult idolatrizat. Dacă inima este transformată, lucrul acesta se va vedea și în înfățișarea exterioară. Dacă Domnul Hristos va fi în noi nădejdea slavei, vom descoperi în El un asemenea farmec fără egal, încât sufletul va fi încântat. Se va atașa de El, va alege să-L iubească și, în admirație față de El, eul va fi uitat. Isus va fi înălțat și adorat, iar eul, coborât și umilit. Dar o mărturisire de credință lipsită de această dragoste profundă este doar vorbă goală, un formalism sec și o robie grea. Mulți dintre voi poate că au în minte ideea de religie, o religie exterioară, dar inima nu le este curățită. Dumnezeu privește la inimă; „Totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face”. Va fi El mulțumit să avem în interior altceva decât adevărul? Orice suflet cu adevărat convertit va purta semne evidente, inconfundabile, că gândirea firească a fost supusă. 1M 164.4
Vorbesc deschis. Nu cred că lucrul acesta va descuraja un creștin adevărat; și nu vreau ca vreunul dintre voi să ajungă în timpul de strâmtorare fără să aibă o speranță bine ancorată în Mântuitorul lui. Luați hotărârea de a descoperi care este cel mai mare rău în viața voastră. Asigurați-vă că aveți o moștenire în ceruri. Fiți cinstiți cu voi înșivă. Nu uitați că Isus va prezenta înaintea Tatălui Său o biserică fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta. 1M 165.1
Cum poți să știi că ești acceptat de Dumnezeu? Studiază Cuvântul Său și roagă-te! Nu-l lăsa deoparte pentru nicio altă carte. Această Carte convinge de păcat. Ea descoperă clar calea mântuirii. Prezintă perspectiva unei răsplătiri strălucite și glorioase. Îți descoperă un Mântuitor desăvârșit și te învață că doar prin harul Lui nemărginit poți aștepta mântuirea. 1M 165.2
Nu neglija rugăciunea personală, pentru că ea este sufletul religiei. Stăruie în rugăciuni sincere pentru curăția sufletului. Roagă-te cu atâta stăruință și seriozitate, cum te-ai ruga pentru viața ta vremelnică, dacă aceasta ar fi în pericol. Rămâi înaintea lui Dumnezeu până când înăuntrul tău se naște o dorință de nedescris după mântuire și primești dovada dulce că păcatul ți-a fost iertat. 1M 165.3
Speranța vieții veșnice nu se obține ușor. Este ceva ce trebuie stabilit între Dumnezeu și sufletul tău — stabilit pentru veșnicie. O presupusă speranță, și nimic mai mult, te va duce la ruină. Din moment ce urmează să stai în picioare sau să cazi prin Cuvântul lui Dumnezeu, în acest Cuvânt trebuie să cauți mărturia pentru cazul tău. Acolo poți să vezi ce se așteaptă de la tine, ca să fii un creștin adevărat. Nu-ți scoate armura și nu părăsi câmpul de luptă până când nu ai obținut biruința și triumful prin Mântuitorul tău. 1M 165.4