Stimate frate A, 2M 536.1
După adunarea de tabără din Illinois, cazul tău mi-a împovărat mult sufletul. Când îmi amintesc unele dintre lucrurile care mi-au fost arătate cu privire la pastori, mai ales cu privire la tine, sunt profund mâhnită. La adunarea din Illinois, am vorbit în special despre calitățile pe care trebuie să le aibă un pastor al Evangheliei. Când am prezentat înaintea oamenilor calitățile necesare unui pastor care transmite mesajul solemn pentru aceste zile din urmă, o mare parte din ceea ce am spus ți se aplica ție și mă așteptam să aud o recunoaștere din partea ta. Înainte ca eu să vorbesc, soția ta a discutat cu sora Hall în legătură cu descurajările tale. Ea a spus că tu nu știi dacă este datoria ta să predici; ești nesigur în ceea ce privește datoria ta și ești descurajat, astfel că nu te implici în lucrare așa cum ai face-o, dacă ai fi sigur în această privință. Sora Hall mi-a sugerat că, dacă aș avea un cuvânt de încurajare pentru tine, soția ta ar fi fericită să ți-l spun. I-am spus sorei Hall că nu aveam de spus niciun cuvânt de încurajare și că, dacă ești nehotărât și nesigur, ar fi mai bine să aștepți până când ai să-ți cunoști bine datoria. Apoi, am vorbit despre calitățile pe care trebuie să le aibă un slujitor al lui Hristos; și, dacă mi-aș fi făcut pe deplin datoria, ar fi trebuit să mă adresez în mod clar ție, acolo, în timp ce eram în picioare și vorbeam. Prezența unor necredincioși între cei de față a fost singurul motiv care m-a împiedicat să o fac. 2M 536.2
În Minnesota, m-am simțit din nou împovărată sufletește în legătură cu comportamentul pastorilor noștri, văzându-l pe fratele B și stând de vorbă cu el despre defectele lui, care îi împiedică în mod direct lucrarea de a salva suflete. Atitudinea lui în ceea ce privește grija pentru lucrurile acestei vieți a adus din nou cazul tău înaintea mea, atât de clar, încât, dacă m-aș fi simțit atât de bine ca de obicei, ar fi trebuit să îți scriu înainte de a părăsi tabăra. Nu am avut deloc timp de odihnă, ci am venit direct în Wisconsin. Eram bolnavă, dar Dumnezeu m-a întărit să-mi fac datoria înaintea oamenilor. În timp ce stăteam în picioare în fața adunării, am recunoscut chipuri despre care nu știam să le mai fi văzut vreodată până atunci. Din nou, cazul tău a apărut clar în fața mea, împreună cu altele. Aceasta era zona în care influența ta fusese mai degrabă un blestem distrugător, decât o binecuvântare. În același timp, era un loc în care s-ar fi putut face mult bine, chiar prin tine. Dacă ai fi fost consacrat lui Dumnezeu și ai fi lucrat în mod altruist pentru salvarea sufletelor pentru care a murit Hristos, eforturile tale ar fi fost pe deplin încununate de succes. Tu ai înțeles argumentele poziției noastre. Motivele credinței noastre, prezentate înaintea celor care nu au primit lumină cu privire la ele, lasă o profundă impresie asupra oamenilor, dacă mintea acestora nu este plină de prejudecăți, astfel încât să nu accepte dovezile date. În împrejurimile localităților _________ și ________ am văzut ceva din materialul cel mai bun din care se pot face creștini păzitori ai Sabatului; dar chiar când unii au fost fermecați de frumusețea lanțului adevărului și erau gata să se hotărască de partea lui, tu ai abandonat câmpul, fără să duci la bun sfârșit lucrarea pe care o începuseși. Lucrul acesta a fost mai rău decât dacă nu ai fi mers niciodată acolo. Interesul acela nu mai poate fi trezit niciodată. 2M 536.3
Ani de zile a fost dată lumină cu privire la acest aspect, arătând necesitatea de a continua lucrarea pentru a susține un interes care a fost trezit odată și de a nu părăsi în niciun caz acel loc, până când toți se vor fi hotărât pentru adevăr și vor fi trăit convertirea necesară pentru botez, astfel încât să se atașeze unei biserici sau să formeze una nouă în acel loc. Nu există circumstanțe suficient de importante pentru a chema un pastor dintr-un loc în care s-a creat un interes prin prezentarea adevărului. Chiar și boala și moartea sunt de mai mică importanță decât mântuirea sufletelor pentru care Hristos a făcut un sacrificiu atât de mare. Cei care simt importanța adevărului și valoarea sufletelor pentru care a murit Hristos nu vor abandona pentru niciun motiv un loc în care interesul oamenilor a fost trezit. Ei vor spune: Lăsați morții să-și îngroape morții. Interesele familiale, pământurile și casele nu ar trebui să aibă nici cea mai mică putere de a-i atrage de la câmpul lucrării. Dacă pastorii îngăduie ca aceste lucruri vremelnice, să-i distragă de la lucrarea lor, singura cale de urmat pentru ei este să lase tot, să nu dețină pământuri sau alte interese vremelnice, care i-ar putea influența să se sustragă de la lucrarea solemnă a acestor zile din urmă. Un singur suflet este de mai mare valoare decât întreaga lume. Cum pot oamenii care susțin că s-au consacrat lucrării sfinte de salvare a sufletelor să îngăduie ca micile lor proprietăți vremelnice să le acapareze mintea și inima și să-i împiedice de la înalta chemare pe care susțin că au primit-o de la Dumnezeu? 2M 537.1
Am văzut, frate A, că influența ta în împrejurimile localităților ________ și ________ a făcut un mare rău cauzei lui Dumnezeu. Știam care a fost această influență, atunci când ai fost ultima dată la Battle Creek. În timp ce scriam un mesaj important pentru pastori, cazul tău a fost adus înaintea mea și de atunci am intenționat să îți scriu, dar până acum mi-a fost imposibil. Timp de trei nopți nu am dormit decât foarte puțin. Cazul tău mi-a fost prezentat aproape continuu. În mintea mea, îți scriam și când dormeam, și când eram trează. Când am recunoscut în adunare chiar persoanele pe care influența ta le afectase, ar fi trebuit să prezint imediat chestiunea aceasta în mod public, dacă ai fi fost de față. Niciodată nu mi-a fost adus la cunoștință vreun cuvânt cu privire la purtarea ta din partea vreunui om. M-am simțit obligată să discut cu una sau două persoane, spunându-le că îmi aminteam chipurile lor în legătură cu unele lucruri care îmi fuseseră arătate cu privire la tine. Apoi, cu foarte mare reținere, mi-au fost relatate fapte care mi-au confirmat tot ceea ce le spusesem. Am spus doar ceea ce am crezut că trebuia să spun în temere de Dumnezeu, achitându-mă de datoria mea de slujitoare a Lui. 2M 538.1
Cu doi ani în urmă, am văzut că atât tu, cât și soția ta sunteți persoane foarte egoiste și lacome. Propriile interese egoiste vă sunt mai dragi decât sufletele pentru care a murit Hristos. Mi-a fost arătat că, în general, eforturile tale nu au fost încununate de succes. Tu ai capacitatea de a prezenta adevărul; ai o minte cercetătoare și, dacă nu ai avea atâtea defecte în caracterul tău creștin, ai putea face mult bine. Dar, din multe motive, tu nu ai făcut din predicarea adevărului un succes. Unul dintre cele mai mari blesteme ale vieții tale, frate A, a fost acest egoism suprem. Faci planuri ca totul să fie în avantajul tău. Amândoi ați făcut din voi înșivă centrul simpatiei și al atenției. Atunci când mergeți în vizită la o familie și sunteți găzduiți acolo, voi lăsați toată greutatea asupra acelor oameni, îi lăsați să gătească pentru voi și să vă servească și niciunul dintre voi nu caută să facă ce poate pentru a ajuta. Poate că familia aceea trudește din greu, purtând și poverile voastre, dar voi amândoi sunteți atât de egoiști, încât nu puteți să vedeți că ei sunt obosiți și că, din punct de vedere fizic, voi sunteți într-o stare mai bună decât ei să îndepliniți munca pe care ei o îndeplinesc în locul vostru. Frate A, tu ești prea nepăsător, ca să primești aprobarea lui Dumnezeu. Atunci când este nevoie de lemne și de apă, și tu știi lucrul acesta, îi lași să le aducă pe cei care sunt deja extenuați de muncă și de multe ori pe femei, când, pentru binele și sănătatea ta, tu ai nevoie tocmai de aceste mici comisioane, de aceste amabilități ale vieții. Ești corpolent și nu faci exercițiu fizic nici pe jumătate din cât ți-ar face bine. Indolența pe care o manifești și înclinația de a profita de orice situație, ca să ieși în avantaj, aduc ocară asupra adevărului și sunt o piatră de poticnire pentru cei necredincioși. 2M 539.1
Soției tale îi place comoditatea la fel de mult cum îți place ție. Vă petreceți timpul în pat, când ați putea să vă sculați și, în mod activ, să arătați un interes special față de familia pe care o împovărați. Tu crezi că, dacă ești pastor, ei trebuie să considere prezența ta o favoare și să stea după tine, să te servească și să te ajute, în timp ce tu nu ai nimic de făcut, decât să te îngrijești de propriile interese egoiste. Impresiile pe care le-ai lăsat în urmă au fost foarte rele. Amândoi sunteți considerați reprezentanți ai pastorilor și ai soțiilor lor, care sunt angajați în a prezenta lumii Sabatul și venirea, în curând, a Domnului nostru. 2M 539.2
Cei care îți cunosc bine purtarea vor spune că mărturisirea ta de credință, învățăturile pe care le dai altora și viața ta nu sunt în armonie. Ei văd că roadele tale nu sunt bune și ajung la concluzia că tu nu crezi lucrurile pe care le predici altora. Ei consideră că toți pastorii sunt ca tine și că adevărurile sfinte și veșnice sunt, în definitiv, o amăgire. Cine va fi răspunzător pentru aceste impresii și pentru aceste rezultate deplorabile? Fie ca tu să îți dai seama ce greutate apasă asupra ta din cauza egoismului tău, care este un blestem pentru tine și pentru toți cei din jur. 2M 540.1
Frate A, tu ești tulburat de sentimente și de impresii care sunt roadele firești ale egoismului. Îți imaginezi că ceilalți nu-ți apreciază eforturile. Te crezi capabil să realizezi o lucrare mare, dar îți găsești drept scuză pentru eșecul de a o realiza faptul că alții nu-ți fac loc și nu acordă credit capacităților tale. Ești invidios pe alții și ai împiedicat progresul lucrării în Illinois și Wisconsin prin faptul că nu ai făcut aproape nimic și, în plus, i-ai împiedicat să lucreze pe cei care ar fi făcut-o, dacă tu nu le-ai fi stat în cale. Sensibilitatea și invidia ta au slăbit mâinile celor care ar fi pus lucrurile în ordine și ar fi dezvoltat aceste Conferințe. Dacă în aceste state se vede vreun progres, tu crezi că acesta ți se datorează într-o mare măsură ție, când, de fapt, dacă lucrurile ar fi lăsate în grija ta, s-ar prăbuși imediat la pământ. În predicare, ești în general prea sec, prea formal. Nu îmbini învățătura cu practica. Vorbești prea mult și obosești oamenii. În loc să insiști doar asupra acelei părți a subiectului ales pe care o poți explica pe înțelesul tuturor, tu ocolești mult , intri în detalii lipsite de importanță, care nu ajută la clarificarea subiectului și peste care ai putea foarte bine să treci. Atunci când este prezentat atât de mult material inutil, ascultătorul pierde lanțul argumentelor și nu poate să rețină subiectul. Când reușește să trezească interesul oamenilor, pastorul trebuie să meargă punct cu punct, pe cât posibil prezentând aceste puncte neîncărcate de o grămadă de cuvinte și de detalii nesemnificative. Ar trebui să-și prezinte ideile înaintea oamenilor cu atâta claritate, încât acestea să rămână în minte ca niște borne kilometrice. A prezenta punctele esențiale folosind o mulțime de cuvinte, adăugând orice are o cât de vagă legătură cu subiectul respectiv, distruge forța acestuia și complică lanțul frumos al adevărului, făcându-l neclar. Ești lent și plictisitor în predicare, ca și în toate celelalte activități în care te implici. Dacă vreun om a avut vreodată nevoie să fie însuflețit de Duhul adevărului, tu ești acela. Tu ai nevoie ca Hristos, nădejdea slavei, să ia chip în tine. Ai nevoie de religie, de religia autentică. 2M 540.2
Mi s-a făcut referire la următoarele cuvinte inspirate: „Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii!” „Înțelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roduri bune, fără părtinire, nefățarnică. Și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” Bărbații pe care Dumnezeu i-a chemat în lucrarea de salvare a sufletelor vor simți o povară pentru oameni. Interesele egoiste vor fi înghițite de preocuparea lor profundă pentru mântuirea sufletelor pentru care a murit Hristos. Ei vor simți puterea îndemnului lui Petru: „Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca și ei, un martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei care va fi descoperită: păstoriți turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine. Nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pilde turmei. Și când Se va arăta Păstorul cel Mare, veți căpăta cununa care nu se poate veșteji, a slavei.” 2M 541.1
Tu ești încăpățânat din fire. Invidia și încăpățânarea sunt roadele firești ale egoismului. Ai făcut anumite progrese; dar am văzut că mai ai încă multe de făcut, am văzut atât de clar influența distrugătoare a vieții tale egoiste și neconsacrate, încât mă tem că nu îți vei da seama niciodată cât de respingătoare sunt aceste trăsături de caracter înaintea lui Dumnezeu. Mă tem că nu îți vei da seama de ele suficient, încât să le îndepărtezi și să devii asemenea Mântuitorului tău, plin de tăgăduire de sine, curat și altruist, pentru ca viața ta să fie caracterizată de o bunăvoință dezinteresată. Influența și exemplul tău sunt de asemenea natură, încât îi determină pe unii dintre cei care iubesc adevărul și lucrarea lui Dumnezeu și care prețuiesc credința noastră să-și piardă spiritul de sacrificiu și interesul pentru cauza adevărului prezent. Purtarea ta egoistă și lacomă induce același spirit și în ei, iar tendința ta de a acumula pentru tine și de a-ți urmări propriul avantaj, în timp ce mărturisești a fi un slujitor al neprihănirii, a închis inimile multora în ceea ce privește dispoziția de a da din banii lor pentru înaintarea cauzei adevărului. Dacă pastorii le dau oamenilor un exemplu de egoism, acest exemplu vorbește de zece ori mai puternic despre cauza lui Dumnezeu decât tot ce ar putea spune prin predicarea lor. 2M 542.1
Dumnezeu a fost dezonorat de micimea ta sufletească. Modul tău de a te purta aduce a necinste. Nu ai lăsat un exemplu curat în urma ta și, până când nu se va produce o transformare completă în viața ta, vei fi un blestem viu pentru orice biserică în care te vei afla. Tu lucrezi pentru salariu și nu vrei să aprinzi focul pe altarul lui Dumnezeu sau să închizi ușile pe degeaba. Când le vei da oamenilor un exemplu de sacrificiu de sine și de devotament față de cauza lui Dumnezeu, punând pe primul loc adevărul și mântuirea sufletelor, atunci influența ta îi va aduce și pe ceilalți în aceeași poziție de sacrificiu de sine și de devotament și vor pune și ei pe primul loc Împărăția cerurilor și neprihănirea lui Hristos. Te simți îndreptățit să profiți de pe urma lucrării. Frații tăi, din dărnicia sufletului lor, îți acordă avantaje și te ajută în diferite feluri și tu accepți aceasta ca pe ceva ce ți se cuvine. Iar dacă unii nu sunt întru totul darnici cu tine și nu te favorizează, devii invidios și nu ai scrupule în a-i lăsa să înțeleagă că nu te apreciază așa cum meriți și că sunt egoiști. Adesea, te referi la unii care au făcut cutare sau cutare lucru pentru tine și îi dai ca exemplu care să fie imitat și de alții. Cei care te-au favorizat într-un mod deosebit au făcut pentru tine mai mult decât era datoria lor să facă. Tu nu meritai încrederea și generozitatea lor. Nu ai purtat poveri prea grele în această lucrare și ai aruncat asupra altora mult mai multe poveri decât cele pe care le-ai ridicat tu; cu toate acestea, ți-ai sporit averea, ai obținut bunurile acestei vieți și consideri că totul ți se cuvine de drept. Cu toate că ți-ai primit salariul săptămânal, nu ai fost întotdeauna mulțumit. În ciuda plății pe care ai primit-o, ai căutat continuu să obții avantaje. Cauza lui Dumnezeu te-a plătit, fie că ai lucrat mult, fie că ai lucrat puțin. Tu nu meritai banii pe care i-ai primit. 2M 542.2
Soția ta a fost răsfățată de părinții și de soțul ei până când a ajuns aproape cu totul nefolositoare. Amândoi i-ați văzut pe alții împovărați de griji și nu ați purtat poverile împreună cu ei. Soția ta s-a lăsat ca o povară neajutorată asupra familiilor, atât spre răul ei, cât și spre răul lor, deși, în ceea ce privește starea de sănătate, ea ar fi fost mai capabilă să muncească decât erau unii dintre cei care purtau și poverile ei, și pe ale tale. Dar ea nu s-a gândit la lucrul acesta. Și nici tu nu ai văzut situația așa cum era și nu ai simțit împreună cu alții. Unii dintre cei de la care ai primit ajutor și care v-au purtat de grijă vouă și copilului vostru nu erau în stare, din punct de vedere financiar, să facă ceea ce au făcut; dar ei erau convinși că astfel le slujeau unor slujitori ai lui Hristos, care făceau sacrificii; de aceea s-au privat pe ei și au îndurat neplăceri și necazuri, ca să poarte poverile pe care vouă v-ar fi fost mult mai ușor să vi le purtați singuri, decât le era lor să le poarte pentru voi. 2M 543.1
Soția ta s-a ferit să ia asupra ei poverile vieții. Ea vrea o chemare mai înaltă și își neglijează datoriile prezente. Niciunul dintre voi nu ascultă porunca lui Dumnezeu: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Eul și egoismul vă împiedică să vedeți nevoile semenilor voștri. Spiritul vostru meschin, mercantil, este contagios. Exemplul vostru a avut efect în a încuraja iubirea de lume și un spirit zgârcit și lacom în Wisconsin și în Illinois mai puternic decât orice altceva. Dacă nu ați fi făcut nimic, decât să vă ocupați de interesele voastre vremelnice, cauza lui Dumnezeu în aceste două state ar fi fost într-o stare mult mai bună decât cea în care este astăzi. Succesul pe care l-ați avut nu se ridică la înălțimea pagubei pe care ați provocat-o. Cauza lui Dumnezeu este la pământ. Sensibilitatea voastră excesivă și invidia voastră au fost exemple pentru alții. Am întâlnit spiritul acesta în Illinois și în Wisconsin. Starea bisericilor din _______ și din împrejurimi este deplorabilă. Lipsa de dragoste și de unitate, bănuielile, invidia și încăpățânarea care se văd în aceste biserici au fost în mare măsură determinate de trăsăturile voastre de caracter. Poziția pe care ai adoptat-o după fanatismul de la _______, când te-ai retras în demnitatea ta și ai despicat firul în patru, așezându-te arbitru între fanatici și cei pe care Dumnezeu îi trimisese cu un mesaj special, i-a împiedicat în mod direct pe ceilalți să își vadă și să își corecteze greșelile. Conduita ta, la vremea aceea, prin faptul că nu ai vrut să iei poziție și să acționezi de partea cea dreaptă, pentru a corecta fanatismul distrugător, a condus la descurajatoarea stare de lucruri care a rezultat în urma acelei domnii întunecoase a fanatismului. Frații C și D, întreaga biserică din ________ și oamenii din ________ nu au fost conduși la adoptarea unei poziții corecte, așa cum ar fi putut să fie, dacă tu ai fi fost smerit și te-ai fi lăsat învățat, lucrând în unitate cu slujitorii lui Dumnezeu. 2M 544.1
Când un om care pretinde că este un învățător, un lider, se aventurează pe calea pe care te-ai aventurat tu din cauza încăpățânării tale, va avea de purtat o grea povară de responsabilitate pentru sufletele care s-au poticnit în el, spre pierzare. Despre un pastor, niciodată nu se poate spune că este prea preocupat de influența lui. Încăpățânarea, gelozia și egoismul nu trebuie să facă parte din ființa lui; pentru că, dacă și le va îngădui, va duce la ruină mai multe suflete decât poate salva. Dacă nu învinge aceste elemente periculoase din caracterul lui, ar fi mai bine pentru el să nu mai aibă nimic de-a face cu cauza lui Dumnezeu. Îngăduirea acestor trăsături, care lui s-ar putea să nu i se pară chiar atât de rele, va face ca nici el și nici alții să nu mai poată ajunge la sufletele oamenilor. Dacă astfel de pastori ar lăsa lucrurile așa cum sunt, fără să se mai amestece cu nimic, sufletele sensibile la influența Duhului lui Dumnezeu ar putea fi atinse de cei care le pot da un exemplu demn de a fi urmat, în armonie cu adevărul pe care îl predică. Printr-o viață consecventă, pastorul va păstra încrederea căutătorilor adevărului, până când va putea să îi ajute să se prindă ferm de Stânca Veacurilor, iar după aceea, dacă aceștia vor fi ispitiți, această influență îi va oferi posibilitatea să îi avertizeze, să îi îndemne, să îi sfătuiască și să îi mustre cu succes. 2M 545.1
Mai mult decât oricine altcineva, cei care sunt pastori în slujba lui Hristos, transmițând adevărul solemn pentru aceste zile din urmă, trebuie să fie cu totul liberi de egoism. Generozitatea trebuie să locuiască în mod natural în ei. Ar trebui să le fie rușine de faptele marcate de egoism pe care le-au făcut față de frații lor. Ei trebuie să fie modele de evlavie, epistole vii, cunoscute și citite de toți oamenii. Roadele lor trebuie să fie spre sfințire. Spiritul pe care îl au trebuie să fie opus celui manifestat de oamenii lumești. Acceptând adevărul divin, ei devin slujitori ai lui Dumnezeu și nu mai sunt copii ai întunericului și slujitori ai lumii. Hristos i-a ales din lume. Omul lumesc nu înțelege taina evlaviei și, de aceea, nu cunoaște nici motivele care îi determină la acțiune. Cu toate acestea, spiritul care este în ei și care se manifestă în conversații spirituale și în viața lor nepătată, plină de tăgăduire de sine și de sacrificiu, are o putere care îi va călăuzi pe cei necredincioși în tot adevărul, conducându-i la ascultare față de Hristos. Ei sunt niște exemple vii, pentru că sunt asemenea lui Hristos. Ei sunt lumina lumii, sarea pământului, și au o influență mântuitoare asupra altora. Sunt reprezentanții lui Hristos pe pământ. Obiectivele și dorințele lor nu sunt inspirate de lucrurile pământești; ei nu pot să lucreze pentru câștig și nici să nutrească o iubire egoistă pentru el. Considerentele veșnice sunt suficiente pentru a contrabalansa atracția pământească. Un creștin autentic va lucra doar pentru a plăcea lui Dumnezeu, având în vedere doar slava Sa și bucurându-se de răsplata împlinirii voinței Sale. 2M 545.2
În special pastorii ar trebui să cunoască faptele și caracterul lui Hristos, ca să-L poată imita, deoarece faptele și caracterul unui adevărat creștin sunt ca ale Lui. El a lăsat deoparte slava, domnia și bogățiile care Îi aparțineau și a venit să-i caute pe cei care piereau în păcat. S-a umilit, coborându-Se până la nivelul nevoilor noastre, ca să ne poată înălța la cer. Viața Sa a fost caracterizată de sacrificiu, de tăgăduire de sine și de bunăvoință dezinteresată. El este Modelul nostru. Tu, frate B, ai imitat Modelul? Eu răspund: Nu. El este un exemplu desăvârșit și sfânt, care ne-a fost dat pentru a-L imita. Noi nu putem egala Modelul, dar nu vom primi aprobarea lui Dumnezeu, dacă nu Îl copiem și dacă nu ne asemănăm cu El, potrivit cu capacitățile pe care ni le-a dat Dumnezeu. Dragostea față de sufletele pentru care a murit Hristos ne va duce la tăgăduire de sine și la dispoziția de a face orice sacrificiu, pentru a deveni conlucrători cu Hristos, în mântuirea sufletelor. 2M 546.1
Lucrarea slujitorilor aleși ai lui Dumnezeu va aduce roade, dacă este făcută prin El. Cuvintele și faptele lor sunt canale prin care principiile curate ale adevărului și ale sfințeniei sunt transmise către lume. Viața lor exemplară face din ei lumina lumii și sarea pământului. Servii lui Dumnezeu ar trebui să prindă cu mâna credinței brațul cel puternic și să adune raze divine din lumina de sus, în timp ce, cu mâna dragostei, să prindă sufletele care pier. Pentru această lucrare este nevoie de sârguință. Indolența va face ca sufletele care ar putea fi salvate să se îndepărteze atât de mult, încât să nu se mai poată ajunge la ele. Dumnezeu dorește în slujba Sa pastori care sunt treji, care sunt energici și perseverenți, care sunt niște veghetori credincioși pe zidurile Sionului, fiind atenți să audă cuvintele divinului Învățător, pentru a le transmite cu credincioșie oamenilor. 2M 546.2
Tu ești ca Meroza. Ești destul de sârguincios atunci când faci ceva care îți va aduce ție un avantaj, dar, dacă tu nu ai de beneficiat, nu ai niciun motiv să fii harnic. În mod evident, ești un om leneș. Poți să-ți mănânci porția de mâncare regulat, dar nu îți place în mod special munca fizică. Niciun bărbat nu poate ocupa poziția de pastor, dacă nu este harnic, sârguincios în ceea ce întreprinde și credincios în îndeplinirea tuturor îndatoririlor sociale și publice ale vieții. Dumnezeu ne-a ales ca slujitori ai Săi, în lucrarea Sa, care cere o energie stăruitoare. Nu trebuie să devenim niște răsfățați, evitând munca, greutățile și conflictele. 2M 547.1
Mi s-a făcut referire la următoarele cuvinte inspirate: „Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voștri, pentru Isus. Căci Dumnezeu, care a zis: ‘Să lumineze lumina din întuneric’ ne-a luminat inimile, ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi. Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru”. Încrederea apostolului nu era în sine însuși, ci în prezența și în puterea Duhului Sfânt, a cărui influență plină de har îi umplea sufletul, aducându-i orice gând în supunere și ascultare față de Hristos. Slujirea lui era eficientă. 2M 547.2
Cea dintâi mare poruncă este: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta”. „Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’” De aceste două porunci se leagă tot interesul și datoria ființelor morale. Cei care își fac datoria față de alții așa cum ar dori ca și alții să și-o facă pe a lor față de ei sunt aduși într-o poziție în care Dumnezeu li Se poate descoperi și vor primi aprobarea Lui. Ei sunt făcuți desăvârșiți în dragoste, iar eforturile și rugăciunile lor nu vor fi în zadar. Primesc continuu, fără plată, har și adevăr de la Izvor; și tot fără plată le transmit altora lumina divină și mântuirea pe care ei au primit-o. În ei se împlinesc cuvintele Scripturii: „Aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit, viața veșnică”. 2M 547.3
Egoismul este o urâciune înaintea lui Dumnezeu și a sfinților îngeri. Din cauza acestui păcat, mulți nu reușesc să atingă binele de care ar fi capabili să se bucure. Ei își privesc propriul interes prin ochii egoismului și nu iubesc și nu caută interesul altora așa cum și-l caută pe-al lor. Ei inversează ordinea lui Dumnezeu. În loc să facă pentru alții ceea ce ar vrea ca aceștia să facă pentru ei, ei fac pentru ei ceea ce ar dori ca ceilalți să facă pentru ei și fac pentru ceilalți ceea ce nu doresc să li se facă lor. Aici ai de învățat. Dragostea este de la Dumnezeu. Tu nu ai acea dragoste care sălășluiește în inima lui Hristos. Inima neconsacrată nu poate produce această plantă de origine cerească, plantă care, pentru a înflori, trebuie să fie udată permanent cu roua cerului. Ea poate înflori doar în inima în care domnește Hristos. Această dragoste nu poate să trăiască și să înflorească fără acțiune și nu poate să acționeze fără să crească în ardoare și fără să-și extindă și să-și răspândească esența către ceilalți. Ție îți lipsește, în mare măsură, acest principiu și, de aceea, totul este întunecat, acolo unde prezența dragostei ar fi făcut lumină. 2M 548.1
Frate, tu ai nevoie de o transformare completă, de o convertire deplină. Fără aceasta, nu ești decât un conducător orb. Influența ta nu sporește dragostea și unitate celor împreună cu care ești. În loc să adune, influența ta împrăștie. Ai fost un blestem pentru Vest, prin defectele tale. Lipsindu-ți atât de mult harul lui Dumnezeu și fiind atât de stăpânit de egoism, tu nu poți să ridici biserica la nivelul pe care Dumnezeu îi cere să-l atingă. „Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între neamuri, și anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El Îl propovăduim noi, și sfătuim pe orice om, și învățăm pe orice om în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm pe orice om desăvârșit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu și mă lupt, după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.” 2M 548.2
Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să aibă adevărul în inima lor, ca să li-l poată prezenta cu succes și altora. Ei trebuie să fie sfințiți de adevărurile pe care le predică; altfel, nu vor fi decât niște pietre de poticnire pentru cei păcătoși. Cei care sunt chemați de Dumnezeu să slujească în lucrurile sfinte trebuie să fie curați cu inima și să aibă o viață sfântă. „Curățiți-vă, cei ce purtați vasele Domnului.” Dacă Dumnezeu rostește un vai asupra celor care sunt chemați să predice adevărul și refuză să asculte, un vai și mai teribil apasă asupra celor care iau asupra lor această lucrare sfântă, fără să aibă mâinile și inimile curate. Dacă există vaiuri pentru cei care predică adevărul, fără să aibă inima și viața sfințite, tot așa există vaiuri și pentru cei care îi primesc și îi păstrează pe cei nesfințiți într-o poziție pe care aceștia nu o pot ocupa. Dacă Spiritul lui Dumnezeu nu a sfințit și nu a curățit mâinile și inimile celor care slujesc în lucrurile sfinte, aceștia vor vorbi conform experienței lor nedesăvârșite, deficitare, iar sfaturile lor îi vor îndepărta de Dumnezeu pe cei care privesc la ei și se încred în judecata și în experiența lor. Fie ca Dumnezeu să-i ajute pe pastori să asculte îndemnul adresat de Pavel corintenilor: „Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă încercați-vă. Nu recunoașteți voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați”. Tu ai o lucrare de făcut, frate, dacă vrei să câștigi viața veșnică. Fie ca Dumnezeu să te ajute să faci această lucrare în mod conștiincios, astfel încât să ajungi desăvârșit și întreg, să nu-ți lipsească nimic. 2M 549.1
Chicago, Illinois, Massasoit House, 6 iulie 1870 2M 550.1