Poziția pe care soțul meu a ocupat-o timp atât de îndelungat în lucrarea lui Dumnezeu a fost una marcată de încercări deosebite. Capacitatea lui de a se adapta la activitatea administrativă și financiară, împreună cu clarviziunea lui i-au determinat pe frații pastori să lase asupra lui toate responsabilitățile pe care ar fi trebuit să le poarte ei. Atitudinea aceasta a făcut ca povara lui să fie foarte grea. Și, neluând parte la purtarea poverilor, frații au pierdut o experiență prețioasă, pe care era privilegiul lor să o obțină, dacă și-ar fi folosit mintea ca să ia asupra lor grijile, să vadă și să simtă ce trebuie făcut pentru zidirea cauzei. 3M 95.3
Mari încercări au fost aduse asupra soțului meu prin faptul că frații lui de slujbă nu au stat alături de el, atunci când a avut cel mai mult nevoie de ajutorul lor. Dezamăgirea pe care a simțit-o în repetate rânduri, atunci când cei pe care se baza l-au părăsit în momentele cele mai grele, aproape că i-a secătuit puterea de a spera și de a crede în statornicia fraților lui de slujire. Sufletul lui a fost atât de rănit, încât s-a simțit îndreptățit să fie mâhnit și le-a îngăduit gândurilor să zăbovească asupra motivelor de descurajare. Dumnezeu dorește ca el să închidă acest canal al întunericului, pentru că se află în pericolul de a eșua în această privință. Atunci când devine deprimat, este firesc să-și aducă aminte de suferințele din trecut și să insiste asupra lor, iar sufletul îi este neîmpăcat, la gândul că Dumnezeu a îngăduit să fie atât de asaltat de încercări aduse în mod inutil asupra lui. 3M 96.1
Duhul lui Dumnezeu a fost întristat pentru că el nu și-a încredințat pe deplin căile lui Dumnezeu și nu s-a lăsat cu totul în mâinile Lui, neîngăduind minții să alerge pe calea îndoielii și a necredinței în ceea ce privește integritatea fraților săi. Dând glas îndoielilor și descurajării, el nu a îndreptat răul, ci și-a slăbit puterile și i-a dat lui Satana ocazia să-l necăjească și să-l întristeze. El a greșit dând glas descurajării și insistând asupra aspectelor neplăcute ale experienței lui. Vorbind despre acestea, el răspândește întuneric, nu lumină. Uneori, el a așezat o povară grea de descurajare asupra fraților săi, ceea ce nu i-a adus nici cel mai mic ajutor, ci doar a slăbit mâinile acestora. Ar fi trebuit să-și facă o regulă din a nu vorbi despre îndoielile și descurajările lui și din a nu zăbovi asupra motivelor de întristare. În general, frații au arătat iubire și compasiune față de el și l-au scuzat pentru această purtare, cunoscând presiunea grijilor la care fusese supus și devotamentul său pentru cauza lui Dumnezeu. 3M 96.2
Soțul meu a muncit neîntrerupt pentru a aduce lucrarea editorială la actuala stare de prosperitate. Am văzut că s-a bucurat de mai multă simpatie și iubire din partea fraților lui decât s-a gândit vreodată. Ei cercetează nerăbdători publicația, pentru a găsi ceva scris de el. Dacă există un ton de optimism în scrierile lui, dacă vorbește încurajator, inimile lor sunt luminate și unii chiar plâng de bucurie. Dar dacă el exprimă tristețe și amărăciune, fețele fraților și ale surorilor, atunci când citesc, se întristează și reflectă starea de spirit care caracterizează scrierile lui. 3M 96.3
Domnul încearcă să-l învețe pe soțul meu să aibă un spirit de iertare, să fie gata să uite părțile întunecate ale experienței lui. Amintirea momentelor neplăcute din trecut nu face altceva decât să întristeze prezentul, iar el retrăiește acele momente neplăcute ale istoriei lui trecute. Făcând astfel, se agață de întuneric și își împinge ghimpele mai adânc în suflet. Aceasta este slăbiciunea soțului meu și Dumnezeu o dezaprobă. Ea aduce întuneric, nu lumină. Pe moment, el poate simți o aparentă ușurare exprimându-și simțămintele, dar aceasta îl face să simtă mai acut suferințele și încercările prin care a trecut, până când totul este amplificat în imaginația lui, iar greșelile fraților care au contribuit la aducerea acestor încercări asupra lui par atât de dureroase, încât ajung să fie de nesuportat. 3M 97.1
Soțul meu a cultivat atât de mult acest întuneric, retrăind nefericirea din trecut, încât, atunci când se gândește la lucrurile acestea, nu mai are putere să-și țină mintea sub control. Circumstanțe și evenimente pe care altădată nu le-ar fi luat în seamă, se amplifică și se transformă în ochii lui în greșeli grave din partea fraților lui. A devenit atât de sensibil la greșeli de pe urma cărora are de suferit, încât este necesar să se afle cât mai puțin posibil aproape de Battle Creek, locul în care au apărut multe dintre aceste împrejurări neplăcute. Dumnezeu îi va vindeca sufletul rănit, dacă el Îl va lăsa. Dar, pentru a face acest lucru, va trebui să-și îngroape trecutul. Nu trebuie să mai vorbească și nici să mai scrie despre el. 3M 97.2
Lui Dumnezeu Îi displace foarte mult ca soțul meu să povestească despre dificultățile și suferințele lui deosebite din trecut. Dacă ar fi privit aceste lucruri ca nefiind făcute împotriva sa, ci împotriva Domnului, al Cărui instrument este el, ar fi primit o mare răsplată. Dar el a luat cârtirile fraților ca fiind îndreptate împotriva lui și s-a simțit dator să îi facă pe toți să înțeleagă cât de greșit și de rău era să-și îndrepte nemulțumirile împotriva lui, când el nu merita criticile și acuzațiile lor. 3M 97.3
Dacă soțul meu ar fi înțeles că putea să lase problema aceasta în mâna Domnului și că nemulțumirile și neglijența lor erau îndreptate împotriva Stăpânului, nu împotriva robului Stăpânului, nu s-ar mai fi simțit atât de mâhnit și nu ar mai fi suferit atât. El ar fi trebuit să lase totul în seama Domnului, al Cărui slujitor este, ca să lupte pentru el și să-i apere cauza. Atunci ar fi primit, la sfârșit, o prețioasă răsplată, pentru toate suferințele pe care le-a îndurat de dragul lui Hristos. 3M 98.1
Am văzut că soțul meu nu ar trebui să insiste atât de mult asupra aspectelor dureroase din experiența noastră. Nici nu ar trebui să scrie despre motivele lui de nemulțumire, ci ar trebui să se îndepărteze de ele cât mai mult. Domnul va vindeca rănile trecutului, dacă el își va îndepărta atenția de la ele. „Căci întristările noastre ușoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd sunt veșnice.” Atunci când frații lui care i-au greșit își mărturisesc vina, el trebuie să le accepte mărturisirea și, cu generozitate și cu noblețe, să îi încurajeze pe cei care au fost înșelați de vrăjmașul. El trebuie să cultive un spirit de iertare și să nu insiste asupra greșelilor și abaterilor altora, pentru că, făcând astfel, nu numai că își slăbește propriul suflet, dar chinuie și mintea fraților lui care au greșit, deși, prin mărturisire, poate că au făcut tot ce puteau pentru a-și îndrepta greșelile din trecut. Dacă Dumnezeu va considera necesar ca vreo parte din purtarea lor din trecut să le fie adusă în atenție, ca să înțeleagă cum să evite greșelile în viitor, va face El această lucrare; dar soțul meu nu trebuie să se încreadă în sine pentru a o face, deoarece ea îi trezește amintiri ale suferințelor trecute, pe care Domnul ar fi vrut ca el să le uite. 3M 98.2