Mi s-a arătat că fratele B are grave defecte de caracter, care îl descalifică pentru poziția de a fi în strânsă legătură cu lucrarea lui Dumnezeu, în care sunt de purtat responsabilități importante. El are o capacitate intelectuală suficient de mare, dar inima și sentimentele lui nu I-au fost consacrate lui Dumnezeu. De aceea, nu se poate conta pe el ca fiind calificat pentru o lucrare atât de importantă, cum este publicarea adevărului în cadrul editurii de la Battle Creek. O greșeală sau o neglijare a datoriei, în această lucrare, afectează cauza lui Dumnezeu la nivel general. Fratele B nu și-a văzut propriile greșeli și, de aceea, nu face o reformă în viața lui. 3M 22.1
Prin lucruri mici, caracterele noastre își formează obiceiurile care conduc la integritate. Tu, frate, ai fost înclinat să subestimezi importanța incidentelor mărunte ale vieții de fiecare zi. Aceasta este o mare greșeală. În realitate, nimic din lucrurile cu care avem de-a face nu este fără importanță. Fiecare faptă are o însemnătate anume, fie de partea binelui, fie de partea răului. Doar prin exercitarea principiilor în lucrurile mici ale vieții obișnuite suntem puși la probă și caracterele noastre sunt formate. În diferitele circumstanțe ale vieții, noi suntem puși la probă și încercați, prin aceasta dobândind puterea de a rezista la testele mai mari și mai importante pe care suntem chemați să le trecem și devenim capabili să ocupăm poziții mai importante. Mintea trebuie educată, prin teste zilnice, să-și formeze obiceiul credincioșiei, acela de a pune cerințele corectitudinii și ale datoriei mai presus de înclinațiile și de plăcerile firești. Mintea astfel educată nu șovăie între bine și rău, așa cum tremură trestia în vânt, ci, imediat ce se confruntă cu o problemă, își dă seama ce principiu este implicat și instinctiv alege binele, fără să dezbată prea mult problema în cauză. Oamenii de felul acesta sunt loiali, deoarece s-au educat singuri, formându-și obiceiul credincioșiei și al adevărului. Fiind credincioși în lucrurile cele mai mici, ei dobândesc putere, astfel că le este ușor să fie credincioși și în lucrurile mai mari. 3M 22.2
Educația fratelui B nu a fost de așa natură, încât să întărească acele calități morale înalte, care să-l facă în stare să stea de unul singur, în puterea lui Dumnezeu, în apărarea adevărului, în mijlocul celei mai înverșunate împotriviri, neclintit în principii precum o stâncă, loial caracterului moral, insensibil la aprecierile sau laudele oamenilor, la critici sau la recompense, alegând mai degrabă moartea decât să-și încalce conștiința. De o astfel de integritate este nevoie în cadrul editurii, acolo unde sunt publicate adevăruri solemne, sacre, pe baza cărora lumea va fi pusă la probă. 3M 23.1
Lucrarea lui Dumnezeu cere bărbați cu puteri morale înalte, care să se angajeze în ducerea ei la îndeplinire. Este nevoie de bărbați a căror inimă este aprinsă de un zel sfânt, de bărbați care nu se lasă abătuți de la scopul lor, care sunt gata să renunțe la orice interes egoist și care pot să sacrifice totul pentru cruce și pentru cunună. Cauza adevărului prezent duce lipsă de oameni care sunt credincioși simțământului dreptății și al datoriei, a căror integritate morală este fermă și a căror energie este pe măsura ocaziilor oferite de providența lui Dumnezeu. Astfel de calități sunt de o mai mare valoare decât bogățiile nespus de mari investite în lucrarea și în cauza lui Dumnezeu. Energia, integritatea morală și hotărârea fermă de a face ceea ce este bine sunt calități care nu pot fi înlocuite prin nicio cantitate de aur. Oamenii care au aceste calități vor avea influență pretutindeni. Viața lor va vorbi mai puternic decât elocvența înaltă. Dumnezeu cheamă oameni cu inimă, oameni cu înțelepciune, oameni cu integritate morală, pe care să-i facă depozitari ai adevărului Său și care să reprezinte corect principiile sacre în viața lor de fiecare zi. 3M 23.2
În anumite privințe, fratele B are capacități pe care foarte puțini le au. Dacă inima lui ar fi sfințită pentru lucrare, el ar putea să ocupe o poziție importantă în cadrul editurii, având aprobarea lui Dumnezeu. El trebuie să se convertească și să se smerească asemenea unui copilaș, să caute religia curată a inimii, pentru ca influența lui în editură sau în lucrarea lui Dumnezeu de oriunde să fie cea care ar trebui să fie. Prin influența pe care a avut-o până acum, el le-a făcut rău tuturor celor care au legătură cu editura și în special celor tineri. Poziția sa de conducător de lucrări în cadrul editurii i-a conferit autoritate și influență. El nu a dat dovadă de conștiinciozitate și de temere de Dumnezeu, în comportamentul său. I-a favorizat pe unii în detrimentul altora. I-a neglijat pe cei care, pentru credincioșia și pentru calitățile lor, meritau o încurajare specială și a adus ] întristare și confuzie asupra acelora față de care ar fi trebuit să manifeste un interes special. Cei care se leagă afectiv sau din interes față de unul sau doi și îi favorizează pe aceștia în dezavantajul altora nu trebuie să-și mai păstreze nici măcar o zi postul din cadrul editurii. Această preferință nesfințită pentru anumite persoane, în funcție de capriciu, cu prețul neglijării altora, care sunt conștiincioase și temătoare de Dumnezeu și, prin aceasta, de o mai mare valoare în ochii Săi, este jignitoare pentru Dumnezeu. Trebuie să apreciem ceea ce apreciază Dumnezeu. Podoaba unui spirit blând și liniștit este considerată de El ca fiind de o valoare mai mare decât frumusețea exterioară, decât podoaba exterioară, decât bogățiile sau onorurile lumești. 3M 23.3
Adevărații urmași ai lui Hristos nu vor alege prietenia apropiată a celor care au grave defecte de caracter și al căror exemplu, în general, nu este sigur de urmat, cât timp este privilegiul lor să se asocieze cu persoane care acordă atenție respectării cu conștiinciozitate a datoriei, atât în ceea ce privește afacerile, cât și în ceea ce privește religia. Persoanele cărora le lipsesc principiile și devotamentul exercită, în general, o influență mai puternică, în modelarea minții prietenilor lor apropiați, decât cea exercitată de persoanele care par bine echilibrate și capabile să-i controleze și să-i influențeze pe cei care au un caracter defectuos, cărora le lipsesc spiritualitatea și devotamentul. 3M 24.1
Dacă nu este sfințită, influența fratelui B pune în pericol sufletele celor care îi urmează exemplul. Tactul și inventivitatea lui sunt admirate și îi determină pe cei cu care vine în contact să-i acorde credit pentru calități pe care el nu le are. La editură, a fost neglijent cu timpul lui. Dacă lucrul acesta l-ar fi afectat doar pe el, nu ar fi fost atât de grav, dar poziția sa de conducător de lucrări i-a conferit influență. Exemplul pe care li l-a dat celor din editură, în special ucenicilor, nu a fost prudent și nici în favoarea conștiinciozității. Dacă, pe lângă inventivitate și agerimea minții, fratele B ar avea simțământul obligației morale, serviciile lui ar fi neprețuite pentru editură. Dacă principiile lui ar fi fost de așa natură, încât nimic să nu-l poată abate de pe calea dreaptă a datoriei, încât nicio atracție care i-ar putea fi prezentată să nu-i poată cumpăra consimțământul de a face ceva rău, influența lui i-ar fi modelat pe ceilalți, dar dorința lui după plăceri l-a abătut de la datorie. Dacă ar fi stat în puterea lui Dumnezeu, neclintit de critici sau de lingușeli, statornic în principii, credincios adevărului și dreptății, el ar fi fost un bărbat superior și ar fi dobândit o influență plină de autoritate pretutindeni. Fratelui B îi lipsesc cumpătarea și spiritul de economie. Îi lipsește acel tact care l-ar face în stare să se adapteze la ocaziile favorabile deschise de providența lui Dumnezeu și l-ar transforma într-un om gata oricând de acțiune. Îi place să primească laude din partea oamenilor. Se lasă condus de împrejurări și este vulnerabil la ispită, astfel că nu te poți bizui pe integritatea lui. 3M 24.2
Experiența religioasă a fratelui B nu a fost una sănătoasă. El a acționat din impuls, nu din principiu. Inima lui nu a fost în ordine față de Dumnezeu și nu a avut în vedere temerea de Dumnezeu și slava Sa. A acționat în mare parte ca un om angajat în activități obișnuite. Nu a simțit caracterul sfânt al lucrării în care era angajat. Nu a practicat tăgăduirea de sine și economia și, de aceea, nu are experiență în aceste privințe. Din când în când a muncit cu stăruință și a manifestat interes pentru lucrare. Apoi a fost din nou neglijent cu timpul lui și a irosit clipe prețioase în discuții fără rost, împiedicându-i și pe alții să-și facă datoria și dându-le un exemplu de nepăsare și de lipsă de credincioșie. Lucrarea lui Dumnezeu este sfântă și cere oameni cu o integritate desăvârșită. Este nevoie de bărbați al căror simț al corectitudinii, chiar și în lucrurile mici, să nu le permită să-și folosească timpul altfel decât judicios și corect — de bărbați care sunt conștienți de faptul că ei mânuiesc niște bani care îi aparțin lui Dumnezeu și care nu își vor însuși pe nedrept nici măcar un cent, ca să îl folosească pentru ei — de bărbați care vor fi la fel de credincioși, de meticuloși, de atenți și de sârguincioși în munca lor atât în prezența patronului, cât și în absența acestuia, dovedind, prin credincioșia lor, că nu vor să placă doar oamenilor, că nu slujesc doar de ochii lumii, ci sunt niște lucrători conștiincioși, credincioși și cinstiți, care fac binele nu pentru a fi lăudați de oameni, ci pentru că îl iubesc și aleg să îl împlinească dintr-un înalt simțământ al obligației pe care o au față de Dumnezeu. 3M 25.1
Părinții nu sunt conștiincioși în educarea copiilor lor. Ei nu văd necesitatea modelării minții acestora prin disciplină. Le dau o educație superficială, manifestând mai multă grijă pentru împodobirea lor exterioară, decât pentru acea educație solidă, care le-ar dezvolta și le-ar canaliza în așa fel calitățile, încât să scoată la iveală energiile sufletului și să extindă și să întărească puterile minții prin exercițiu. Facultățile intelectuale au nevoie să fie cultivate, astfel încât să poată fi folosite spre slava lui Dumnezeu. O atenție deosebită trebuie să fie acordată cultivării intelectului, astfel încât diferitele capacități mentale să poată fi dezvoltate în mod egal prin folosirea lor, fiecare în domeniul ei distinct. Dacă părinții le îngăduie copiilor să-și urmeze propriile tendințe, înclinații și plăceri neglijându-și datoria, caracterele lor se vor forma după acest model și nu vor fi competenți pentru nicio poziție de responsabilitate în această viață. Dorințelor și înclinațiilor celor tineri trebuie să li se pună restricții. Punctele slabe ale caracterelor lor trebuie să fie întărite, iar tendințele lor impulsive trebuie să fie reprimate. 3M 25.2
Dacă se îngăduie ca o anumită capacitate să rămână inactivă sau să fie deviată de la cursul ei normal, planul lui Dumnezeu nu este împlinit. Toate capacitățile trebuie să fie bine dezvoltate. Trebuie să se acorde atenție fiecăreia, pentru că fiecare are o influență asupra celorlalte și toate trebuie să fie folosite, pentru ca mintea să fie bine echilibrată. Dacă una sau două abilități sunt cultivate și folosite permanent, deoarece copiii voștri aleg să-și canalizeze puterile minții într-o singură direcție, neglijându-le pe celelalte, aceștia vor ajunge la maturitate cu o minte neechilibrată și cu un caracter dezvoltat nearmonios. Vor fi capabili și puternici într-o direcție, dar foarte deficitari în alte direcții la fel de importante. Nu vor fi femei și bărbați competenți. Deficiențele lor vor fi observate și le vor afecta întregul caracter. 3M 26.1
Fratele B și-a cultivat o înclinație aproape nestăpânită pentru plimbări și excursii. Irosește timp și bani pentru a-și satisface dorința de a călători pentru propria plăcere. Iubirea lui egoistă pentru plăceri îl face să-și neglijeze datoriile sacre. Fratelui B îi place să predice, dar nu s-a angajat niciodată în această lucrare simțind că ar fi o adevărată nenorocire, dacă nu ar predica Evanghelia. De multe ori și-a abandonat la editură lucrări care necesitau atenția și preocuparea lui, pentru a răspunde chemărilor adresate de frații din alte biserici. Dacă ar fi simțit solemnitatea lucrării lui Dumnezeu pentru acest timp și ar fi pornit înainte încrezându-se în Dumnezeu, practicând renunțarea de sine și ridicând crucea lui Hristos, ar fi realizat mult bine. Dar, adesea, el a înțeles atât de puțin cât de sfântă este lucrarea, încât a folosit orice ocazie pentru a vizita alte comunități, și aceasta pentru a-și satisface dorințele personale — pe scurt, pentru a face o excursie de plăcere. Ce contrast între purtarea lui și cea a apostolilor, care călătoreau împovărați de Cuvântul vieții și, prin manifestarea Duhului, predicau despre Hristos răstignit! Ei arătau calea vieți prin tăgăduire de sine și prin cruce. Aveau părtășie cu Mântuitorul în suferințele Lui, iar cea mai mare dorință a lor era să-L cunoască pe Hristos Isus și pe El răstignit. Nu se gândeau la liniștea și la confortul lor, nici nu țineau la viața lor. Trăiau nu ca să se simtă ei bine, ci ca să facă binele și să salveze sufletele pentru care a murit Hristos. 3M 26.2
Fratele B poate prezenta argumente în ceea ce privește punctele de doctrină, dar nu a experimentat personal lecția practică a sfințirii, a tăgăduirii de sine și a crucii. El poate vorbi pentru ureche, dar pentru că nu a simțit influența sfințitoare a acestor adevăruri asupra inimii și nici nu le-a trăit în viața lui, nu reușește să imprime adevărul în conștiință printr-un simțământ profund al importanței și al solemnității lui în perspectiva judecății, când fiecare caz trebuie să fie hotărât. Fratele B nu și-a educat mintea, iar purtarea lui în afara adunării nu a fost exemplară. Povara lucrării nu părea să apese asupra lui, ba chiar a avut o purtare neserioasă, superficială, lipsită de maturitate, astfel încât, prin exemplul lui, a coborât standardul religiei. Lucrurile sfinte și cele obișnuite au fost așezate la același nivel. 3M 27.1
Fratele B nu a fost dispus să îndure crucea; nu a fost gata să-L urmeze pe Hristos de la iesle până în sala de judecată și apoi la Calvar. Căutându-și propria plăcere, a adus asupra lui multă suferință și durere. El trebuie să învețe că puterea lui este slăbiciune și că înțelepciunea lui este nebunie. Dacă ar fi simțit că este angajat în lucrarea lui Dumnezeu și că Îi este dator Celui care i-a dăruit timp și talente, cerându-i să le folosească spre slava Sa — stând cu credincioșie la postul lui — atunci nu ar fi suferit de boala aceea îndelungată și supărătoare. Faptul că a făcut acea excursie de plăcere i-a adus luni de suferință și ar fi putut chiar să-i provoace moartea, dacă nu ar fi fost rugăciunile serioase și eficiente ale credinței, înălțate pentru el de cei care au simțit că nu era pregătit să moară. Dacă ar fi murit atunci, cazul lui ar fi fost cu mult mai rău decât al unui păcătos care nu a avut deloc lumină. Dar, în îndurarea Sa, Dumnezeu a ascultat rugăciunile poporului Său și i-a acordat o prelungire a vieții, ca să poată avea ocazia de a se pocăi de necredincioșia lui și de a răscumpăra trecutul. Exemplul lui îi influențase pe mulți din Battle Creek într-o direcție greșită. 3M 27.2
Fratele B și-a revenit din boală, dar cât de puțin s-au smerit el și familia lui sub mâna lui Dumnezeu! Lucrarea Duhului lui Dumnezeu și înțelepciunea primită de la El nu se manifestă pentru ca noi să fim fericiți și mulțumiți de noi înșine, ci pentru ca sufletele noastre să fie înnoite în cunoștință și în adevărata sfințenie. Cu cât ar fi fost mai bine pentru acest frate, dacă suferința prin care a trecut l-ar fi condus la o sinceră și atentă cercetare a inimii, pentru a descoperi defectele din caracterul său, astfel încât să le poată îndepărta și, cu un spirit umil, să iasă din cuptorul încercărilor ca aur curățit prin foc, reflectând chipul lui Hristos. 3M 28.1
Biserica l-a ajutat să suporte boala pe care el și-a adus-o asupra lui. Au fost găsite persoane care să stea lângă el și să-l îngrijească, iar cheltuielile sale au fost suportate în mare măsură de biserică. Totuși nici el și nici familia lui nu au apreciat această generozitate și această dovadă de bunătate din partea bisericii. Ei au considerat că meritau să li se facă toate acestea. Când fratele B și-a revenit după boală, a avut simțăminte greșite față de soțul meu, pe motiv că acesta îi dezaprobase purtarea, care era vrednică de condamnat. El s-a alăturat altora în a prejudicia influența soțului meu și, de când a părăsit editura, nu și-a corectat atitudinea. Dacă ar fi pus la probă de Dumnezeu, nu ar trece prea bine testul. 3M 28.2
Fratele B încă nu a învățat lecția pe care va trebui să o învețe, dacă va fi în cele din urmă mântuit — aceea de a se tăgădui pe sine, de a se împotrivi înclinației lui spre plăceri. El va trebui să fie adus din nou în același punct și să fie încercat și mai greu, pentru că nu a reușit să suporte încercările din trecut. Prin faptul că s-a îndreptățit pe sine, și-a atras dezaprobarea lui Dumnezeu. El nu are prea multă experiență în a fi părtaș la suferințele lui Hristos. Îi place să se etaleze și nu își economisește banii. Domnul știe toate acestea. El cântărește sentimentele lăuntrice și intențiile inimii. El îl cunoaște pe om și ne pune la încercare credincioșia. Ne cere să-L iubim și să-I slujim cu toată mintea, cu toată inima și cu toată puterea. Cei care iubesc plăcerile pot să afișeze o formă de evlavie, care poate să implice chiar unele accente de tăgăduire de sine; pot să sacrifice timp și bani și totuși eul să nu fie îngenuncheat și voința să nu fie adusă în supunere față de voința lui Dumnezeu. 3M 28.3
Influența fetelor D a fost, de asemenea, foarte rea în Battle Creek. Ele nu au fost educate. Mama lor și-a neglijat datoria sacră și nu și-a ținut în frâu copilele. Nu le-a crescut în teama și în mustrarea Domnului. Li s-a arătat multă îngăduință și au fost scutite de responsabilități, până când au ajuns să nu mai aibă nicio plăcere pentru îndatoririle simple ale gospodăriei. Mama și-a educat fiicele să aprecieze mult îmbrăcămintea, dar podoaba lăuntrică nu a fost înălțată înaintea lor. Aceste tinere sunt îngâmfate și arogante. Mințile lor sunt pervertite, conversațiile lor sunt degradante; și totuși, a existat o anumită categorie de persoane în Battle Creek dispuse să se asocieze cu acest tip de caractere și nu au putut face acest lucru fără să se coboare la nivelul lor. Fetele acestea nu au fost tratate cu severitatea pe care o cerea starea lor. Le place societatea tinerilor și aceștia sunt permanent tema gândurilor și a conversațiilor lor. Au maniere josnice, sunt încăpățânate și încrezătoare în ele însele. 3M 29.1
Întregii familii îi place etalarea. Mama nu este o femeie înțeleaptă, demnă. Ea nu are calitățile necesare pentru a crește copii și a le da o educație. Pentru ea este de mai mare importanță să-și îmbrace copiii ostentativ, decât să se îngrijească de podoaba lor lăuntrică. Ea nu s-a disciplinat pe sine. Voința ei nu a fost adusă în conformitate cu voința lui Dumnezeu. Inima ei nu este într-o poziție corectă față de Dumnezeu. Este străină de influența Duhului Sfânt asupra inimii, care să-i aducă dorințele și sentimentele în ascultare de Hristos. Nu posedă acele calități nobile ale minții și nu discerne lucrurile sfinte. Ea și-a lăsat copiii să facă ce au vrut. Experiența teribilă pe care a avut-o cu doi dintre copiii mai mari nu a lăsat asupra minții ei o impresie atât de profundă pe cât ar fi cerut împrejurările. Și-a educat copiii să iubească etalarea în îmbrăcăminte, vanitatea și nebunia. Nu și-a disciplinat cele două fete mai mici. A. D., sub o influență potrivită, ar fi fost un tânăr vrednic de cinste și destoinic, dar el are multe de învățat. Își urmează mai degrabă propriile înclinații, decât datoria. Îi place să se lase condus de propria voință, de ceea ce-i place, și nu cunoaște bine datoriile care îi revin unui creștin. El este gata să interpreteze satisfacerea eului și propriile înclinații ca fiind datorie. Nu și-a biruit dorința de a se mulțumi pe sine. El trebuie să-și clarifice viziunea spirituală, astfel încât să poată înțelege ce trebuie să fie sfințit pentru Dumnezeu și să ajungă să cunoască cerințele înalte pe care le are Dumnezeu de la el. Defectele grave ale educației pe care a primit-o i-au afectat viața. 3M 29.2
Dacă, având în vedere calitățile pe care le are, fratele B ar fi fost o persoană echilibrată și un supraveghetor credincios în cadrul editurii, lucrarea lui ar fi fost de o mare valoare pentru editură și el ar fi putut să câștige un salariu dublu. Dar în ultimii ani, având în vedere deficiențele lui și influența lui neconsacrată, editura s-ar fi descurcat mai bine fără el, chiar dacă ar fi fost să beneficieze gratis de serviciile lui. Fratele și sora B nu au învățat lecția economiei. Satisfacerea gustului și dorința după plăceri și după etalare au avut o influență copleșitoare asupra lor. Pentru ei, niște salarii mici ar fi de mai mare folos decât unele mari, pentru că ei cheltuiesc totul imediat, oricât ar fi de mult. Se bucură atunci, pe moment, iar când apar dificultăți, sunt cu totul nepregătiți. Douăzeci de dolari pe săptămână sunt cheltuiți aproape la fel cum ar fi cheltuiți doisprezece. Dacă fratele și sora B ar fi fost niște administratori chibzuiți, care să facă economie și să dea dovadă de tăgăduire de sine, până acum ar fi putut să aibă propria lor casă și, în plus, ar fi avut bani puși deoparte, la care să apeleze în caz de nenorocire. Dar ei nu au economisit așa cum au făcut alții, de care au ajuns să depindă uneori. Dacă vor neglija în continuare să învețe această lecție, caracterele lor nu vor fi găsite desăvârșite în ziua lui Dumnezeu. 3M 30.1
Fratele B a fost obiectul marii iubiri și îndurări a Domnului Hristos, dar, cu toate acestea, el nu a considerat niciodată că ar putea să imite mărețul Model. El pretinde și toată viața lui a căutat să obțină o parte mai bună decât cea care I-a fost dată Domnului nostru. Nu a simțit niciodată adâncimea ignoranței și a păcatului din care Domnul Hristos i-a propus să-l ridice, pentru ca apoi să-L lege de natura Sa divină. 3M 31.1
Este ceva înfricoșător să slujești în lucrurile sfinte, când inima și mâinile nu sunt sfințite. Să fii conlucrător cu Hristos implică responsabilități teribile; să fii reprezentantul Său nu este un lucru mic. Realitățile teribile ale judecății vor pune la probă lucrarea oricărui om. Apostolul spunea: „Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus.” „Căci Dumnezeu, care a zis: «Să lumineze lumina din întuneric” ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.” Încrederea apostolului nu era în el însuși, ci în influența îndurătoare a Duhului lui Hristos, care îi umplea sufletul și îi făcea orice gând rob ascultării de Hristos. Puterea adevărului, însoțind cuvântul predicat, va fi o mireasmă de la viață spre viață sau de la moarte spre moarte. Pastorilor li se cere să fie exemple vii ale gândului și ale spiritului lui Hristos, epistole vii, cunoscute și citite de toți oamenii. Mă cutremur, când mă gândesc că există unii pastori, chiar printre adventiștii de ziua a șaptea, care nu sunt sfințiți de adevărul pe care îl predică. Nimic mai puțin decât puternicul și pătrunzătorul Duh al lui Dumnezeu, care lucrează în inimile celor care sunt mesagerii Săi pentru a le da cunoștința slavei lui Dumnezeu, nu poate să câștige biruința pentru ei. 3M 31.2
Predicarea fratelui B nu este marcată de aprobarea Duhului lui Dumnezeu. El este capabil să vorbească fluent și să prezinte clar un anumit subiect, dar predicilor lui le lipsește spiritualitatea. Apelurile lui nu ating inima cu o delicatețe nouă. Există o înșiruire de cuvinte, dar inimile ascultătorilor nu sunt însuflețite și topite de simțământul dragostei Mântuitorului. Păcătoșii nu sunt convinși de păcat și nu sunt atrași la Hristos de sentimentul că pe lângă ei „trece Isus din Nazaret”. Celor păcătoși ar trebui să li se transmită impresia clară a apropierii și a bunăvoinței lui Hristos de a le da mântuirea prezentă. Înaintea oamenilor trebuie să fie prezentat un Mântuitor, iar inima vorbitorului trebuie să fie supusă și plină de Duhul Său. Tonul vocii, privirea, cuvintele trebuie să aibă o putere irezistibilă de a mișca inima și de a lua în stăpânire mintea. Isus trebuie să fie prezent în inima pastorului. Dacă Isus este prezent în cuvinte și în tonul vocii, dacă acestea sunt încălzite de iubirea Sa delicată, [predicarea] se va dovedi o binecuvântare mai prețioasă decât toate bogățiile, plăcerile și splendorile pământului, deoarece această binecuvântare nu va veni și nu va trece fără să-și realizeze lucrarea. Convingerile de păcat se vor adânci, se vor produce impresii puternice și se va ridica întrebarea: „Ce să fac, pentru a fi mântuit?” 3M 31.3