Pavel prezintă înaintea noastră lupta spirituală și răsplata ei, în contrast cu diferitele jocuri și competiții instituite printre păgâni în onoarea zeilor lor. Tinerii care erau antrenați pentru aceste competiții practicau o exigentă tăgăduire a eului și cea mai severă disciplină. Orice satisfacere a apetitului care avea tendința de a slăbi puterile fizice era interzisă. Celor care se supuneau acestui proces de pregătire nu li se permitea să consume vin sau alimente bogate, pentru că acestea, în loc să le crească vigoarea, dinamismul, rezistența și hotărârea, le micșorau. La aceste ocazii erau prezenți mulți martori, regi și nobili. Se considera că este cea mai înaltă onoare să câștigi o cunună simplă, care se veștejea în câteva ore. Dar acești competitori, care concurau pentru o cunună pieritoare, nici măcar după ce practicaseră o abstinență severă și după ce se supuseseră unei discipline rigide, ca să dobândească forță fizică și robustețe, în speranța că vor deveni învingători, nici măcar atunci nu erau siguri de premiu. Unul singur putea să câștige premiul. Poate că unii făceau eforturi la fel de stăruitoare ca alții și își puneau la lucru toate puterile ca să câștige cununa de onoare, dar, când întindeau mâna să își asigure premiul, un altul, cu o clipă înaintea lor, putea să apuce comoara mult râvnită. 4M 33.3
Nu la fel stau lucrurile în ceea ce privește lupta creștină. În această cursă pot să alerge toți și să fie siguri de victorie și de slava nemuritoare, dacă se supun condițiilor. Pavel spune: „Alergați dar în așa fel ca să căpătați premiul.” Apoi, el arată condițiile care trebuie îndeplinite pentru a avea succes: „Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări.” 4M 34.1
Dacă păgânii, care nu erau conduși de o conștiință luminată, care nu aveau frica de Dumnezeu înaintea lor, erau dispuși să se supună restricțiilor și disciplinei antrenamentului, refuzându-și orice înclinație care le-ar fi slăbit puterile, doar de dragul unei cununi pieritoare și al aplauzelor mulțimii, cu cât mai mult ar trebui ca aceia care aleargă în întrecerea creștină, pentru speranța nemuririi și pentru aprobarea Înaltului Cer, să fie gata să își refuze orice substanțe excitante și orice îngăduințe nesănătoase, care degradează moralitatea, slăbesc intelectul și aduc puterile superioare ale ființei în supunere față de poftele și pasiunile josnice. 4M 34.2
Mulțimile [de oameni] din lume sunt martore la această competiție a vieții, care este lupta creștină. Și aceasta nu este totul. Regele universului și miliardele de îngeri cerești sunt spectatori la această întrecere. Ei sunt nerăbdători să vadă cine vor fi biruitorii care vor câștiga „cununa care nu se poate veșteji, a slavei”. Dumnezeu și îngerii cerești observă cu un mare interes stăpânirea de sine, sacrificiul și eforturile chinuitoare ale celor angajați în alergarea creștină. Răsplata care va fi dată fiecărui om va fi în conformitate cu eforturile și cu stăruința plină de credincioșie cu care acesta și-a îndeplinit partea în marea întrecere. 4M 34.3
În competițiile la care ne-am referit, unul singur putea fi sigur de premiu. În alergarea creștină, apostolul spune: „Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg.” Noi nu vom fi dezamăgiți la capătul cursei. Pentru toți cei care se conformează pe deplin condițiilor din Cuvântul lui Dumnezeu și care simt că au răspunderea de a-și păstra energia fizică și vigoarea corpului, astfel încât să aibă o minte bine echilibrată și o percepție morală sănătoasă, cursa nu este nesigură. Toți pot să câștige premiul, să fie învingători și să poarte cununa slavei nemuritoare, care nu se veștejește. 4M 35.1
Apostolul Pavel ne spune că „am ajuns o priveliște pentru lume, îngeri și oameni”. Un nor de martori urmărește alergarea noastră creștină. „Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați de un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul, care ne înfășoară așa de lesne, și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” 4M 35.2
Criteriul nostru nu trebuie să fie lumea. Este la modă să-ți satisfaci apetitul printr-o hrană îmbelșugată și prin excitanți nenaturali, întărind astfel înclinațiile josnice și împiedicând creșterea și dezvoltarea facultăților morale. Fiilor și fiicelor lui Adam nu le este dată nicio încurajare că ar putea deveni învingători în lupta creștină dacă nu se hotărăsc să practice temperanța în toate lucrurile. Dacă vor face acest lucru, nu vor lupta ca unii care lovesc în vânt. 4M 35.3
Dacă își vor ține corpul în stăpânire și își vor aduce gusturile și pasiunile sub controlul conștiinței luminate, simțind că este datoria lor față de Dumnezeu și față de semeni să asculte de legile care guvernează sănătatea și viața, creștinii se vor bucura de binecuvântarea vigorii fizice și mintale. Ei vor avea tăria morală să se angajeze în lupta împotriva lui Satana și, în Numele Celui care a biruit pofta în favoarea lor, ei pot fi mai mult decât biruitori în dreptul lor. Lupta aceasta este deschisă tuturor celor care vor să se angajeze în ea. 4M 35.4
Mi-a fost arătat cazul fratelui B și faptul că este înconjurat de un nor de întuneric. Lumina cerului nu se află în casa lui. Deși pretinde a crede adevărul, el nu dovedește influența lui sfințitoare asupra inimii în viața de fiecare zi. Nu are din fire o atitudine binevoitoare, amabilă, plină de afecțiune și politicoasă. Temperamentul lui este nefavorabil atât pentru el însuși, cât și pentru familia lui și pentru biserica în care este simțită influența lui. El are de făcut pentru el însuși o lucrare pe care nu o poate face nimeni în locul lui. Are nevoie de influența transformatoare a Duhului lui Dumnezeu. Noi suntem obligați de mărturisirea pe care o facem, că suntem urmașii lui Hristos, să ne verificăm căile și faptele, comparându-le cu exemplul Mântuitorului nostru. Spiritul și comportamentul nostru trebuie să corespundă modelului pe care ni l-a dat Mântuitorul. 4M 36.1
Fratele B nu are un temperament care să aducă lumina soarelui în familia lui. În acest punct este locul potrivit pentru a-și începe lucrarea. El se aseamănă mai mult cu un nor decât cu o rază de soare. Este prea egoist ca să le adreseze cuvinte de aprobare membrilor familiei lui și în special celei care, mai mult decât oricine altcineva, ar trebui să se bucure de dragostea și de respectul lui plin de afecțiune. El este ursuz, arogant, dictatorial; cuvintele lui sunt adesea tăioase și lasă în urmă o rană pe care el nu încearcă să o vindece, îmblânzindu-și spiritul, recunoscându-și greșelile și mărturisindu-și faptele rele. El nu face eforturi să vină la lumină. La el nu există o cercetare a inimii, a motivelor, a atitudinii, a vorbirii și a comportamentului, ca să vadă dacă viața lui se aseamănă cu exemplul. El nu aplică Legea lui Dumnezeu în viața și în caracterul lui, ca regulă de acțiune. Domnul vrea să aibă în fața Sa un popor cinstit, integru. 4M 36.2
Sora B are de luptat cu multe încercări și cu slăbiciunea propriei firi, iar soarta ei nu trebuie să fie îngreunată mai mult decât este neapărat necesar. Fratele B ar trebui să i-o ușureze, cultivând rafinamentul și politețea. Ar trebui să fie foarte tandru și blând cu soția lui, care îi este egală în orice privință; nu ar trebui să rostească niciun cuvânt care să arunce o umbră asupra inimii ei. El ar trebui să înceapă lucrarea de reformă în cămin; ar trebui să cultive afecțiunea și să învingă trăsăturile aspre, grosolane, insensibile și lipsite de generozitate ale temperamentului său, deoarece acestea îl domină. Dacă noi, sărmanii muritori, vrem să ajungem în cer, trebuie să biruim așa cum a biruit Hristos. Trebuie să fim asemenea chipului Său: caracterul nostru să fie fără pată. 4M 36.3
Mi s-a arătat că fratele B nu este conștient de desăvârșirea caracterului care este necesară pentru un creștin. El nu are o percepție corectă a datoriei pe care o are față de semenii lui. Este în pericolul de a-și urmări propriile interese, dacă se ivește ocazia, fără să țină seama de câștigul sau de pierderea semenului său. Consideră că propria prosperitate este deosebit de importantă, dar nu este interesat de șansele sau de neșansele semenilor lui, așa cum ar trebui să fie un urmaș al lui Hristos. Pentru un cât de mic avantaj personal, Satana îl poate abate de la integritate. Aceasta îi întunecă propriul suflet și aduce întuneric asupra bisericii. „Toate acestea”, spune Satana, „vor fi ale tale, dacă te vei îndepărta de integritatea strictă. Toate acestea ți le voi da ție, dacă mă vei asculta în această privință, dacă vrei să mă mulțumești în această privință, să faci și să spui acest lucru.” Și, foarte adesea, fratele B s-a lăsat înșelat de vrăjmaș, spre răul lui și spre întunecarea altor minți. 4M 37.1
Sunt în biserică și alții care au nevoie să vadă lucrurile dintr-un punct de vedere mai înalt, ca să poată avea perspectivă spirituală și să fie în stare să discearnă gândul și voia lui Dumnezeu și să reverse lumină, în loc să arunce o umbră. Fratele B are nevoie să-i fie ochii unși, ca să poată discerne clar lucrurile spirituale și, de asemenea, strategiile lui Satana. Standardul creștin este înalt și nobil, dar, vai, cei care pretind că sunt urmașii lui Hristos îl coboară în țărână! 4M 37.2
Tu, frate B, trebuie să fii permanent vigilent, ca să nu fii învins de ispitele lui Satana și să trăiești doar pentru tine, fiind gelos și invidios, suspicios și gata să cauți greșeli la alții. Dacă vei continua să murmuri, nu vei face niciun progres pe drumul către cer. Dacă te vei opri pentru o clipă din rugăciunile tale sincere și din eforturile tale stăruitoare de a-ți supune și stăpâni eul, ești în pericol să fii învins de ispite puternice. Este posibil să faci pași imprudenți, să manifești un spirit necreștin, care nu numai că va aduce amărăciune sufletului tău, ci va întrista și mintea altora. Tu poți să aduci asupra lor o povară de confuzie și de tristețe, care le va pune sufletele în pericol, și vei fi socotit răspunzător pentru această influență otrăvitoare. Dacă vrei să scapi de stricăciunea care este în lume prin pofte, tu, frate B, trebuie să-ți înfrumusețezi mărturisirea creștină în toate aspectele. 4M 37.3
Vei spune: „Aceasta este o lucrare grea; calea este prea îngustă, nu pot să merg pe ea.” Este calea mai îngustă în această scrisoare decât o găsești trasată clar în Cuvântul lui Dumnezeu? Cerul merită un efort neobosit, perseverent, de o viață întreagă. Dacă acum dai înapoi și te descurajezi, în mod sigur vei pierde cerul — vei pierde viața veșnică și cununa slavei, care nu se veștejește. Vor avea un loc alături de Mântuitorul, pe scaunul Său de domnie, doar aceia care au biruit așa cum a biruit El. Dragostea pentru adevărul curat, sfințitor și dragostea pentru scumpul Mântuitor vor face mai ușoare eforturile de a birui. Puterea Lui le va fi asigurată cu bucurie tuturor celor care o doresc cu adevărat. El va încununa cu har și cu pace orice efort stăruitor făcut în Numele Său. 4M 38.1
Dacă preocuparea ta zilnică este să-I aduci slavă lui Dumnezeu și să îți supui eul, El va face ca puterea Lui să fie desăvârșită în slăbiciunea ta și vei fi în stare să trăiești în așa fel încât conștiința să nu te condamne. Tu poți să fii vorbit de bine de cei din afara bisericii. O viață prevăzătoare va fi de mare folos nu doar pentru propriul tău suflet, ci va fi o lumină strălucitoare și pe cărarea altora, arătându-le drumul spre cer. 4M 38.2
Frate B, cum îți ții firea în stăpânire? Ai încercat să-ți biruiești spiritul pripit? Cu dispoziția și cu sentimentele pe care le ai acum, vei pierde cerul tot atât de sigur cum este sigur că există un cer. De dragul sufletului tău și de dragul lui Hristos, care ți-a dat dovezi inconfundabile ale iubirii Sale infinite, apropie-te de El, ca să poți fi umplut cu Spiritul Său! Cultivă un spirit de veghere și de rugăciune, ca să poți reprezenta corect credința sfântă pe care o mărturisești ca urmaș al scumpului nostru Mântuitor, care ne-a lăsat ca exemplu viața Sa! Imită-L pe Mântuitorul nostru și învață de la Hristos! Îndură dificultățile ca un bun soldat al lui Isus Hristos, învinge ispitele lui Satana așa cum le-a învins El și ieși biruitor asupra tuturor defectelor tale de caracter! 4M 38.3
Hristos a fost un biruitor desăvârșit și noi trebuie să fim desăvârșiți și întregi, să nu ducem lipsă de nimic, să fim fără pată și fără vină. Mântuirea pe care Hristos a realizat-o pentru om L-a costat un preț infinit. Biruința pe care o câștigăm asupra inimii noastre rele și asupra ispitelor lui Satana ne va costa eforturi susținute, o veghere continuă și rugăciune stăruitoare. Atunci nu numai că vom culege răsplata, care este darul vieții veșnice, dar ne vom mări propria fericire pe pământ prin simțământul datoriei împlinite și printr-un mai mare respect și o mai mare dragoste față de cei din jurul nostru. 4M 39.1
Mi s-a arătat că există o lipsă generală de devotament și de eforturi sincere, serioase, în cadrul bisericii. Sunt mulți care trebuie să se convertească. Fratele C nu este un stâlp și o forță pentru biserică. El nu înaintează în viața spirituală pe măsură ce înaintează în vârstă. Mărturisește credința în adevăr de mulți ani, dar încă este încet în a-i învăța și a-i trăi principiile. De aceea nici nu a fost sfințit prin adevăr. El rămâne într-o poziție în care este ispitit de Satana. În ceea ce privește experiența, încă este un copil. Se uită la alții și le notează greșelile, când ar trebui să fie preocupat să-și cerceteze cu grijă propria inimă. Această grabă de a pune la îndoială, de a vedea greșeli la frații lui și de a discuta despre ele cu alții este mustrată de cuvintele adresate de Domnul Hristos celui pe care l-a văzut mai interesat de calea fraților lui decât de a veghea cu grijă și a se ruga ca Satana să nu-l biruiască. Hristos i-a spus ucenicului Său: „Ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!” 4M 39.2
Aceasta este tot ce poate face fratele C, în slăbiciunea firii lui: să vegheze asupra propriului suflet și să închidă orice cale pe care Satana ar putea să aibă acces ca să-și strecoare îndoielile cu privire la alții. El este într-un mare pericol să-și piardă sufletul, nereușind să-și desăvârșească un caracter creștin în timpul de probă. El este greoi în a-L urma pe Hristos. Simțurile lui par să fie amorțite și aproape paralizate, astfel că nu apreciază așa cum ar trebui lucrurile sfinte. Chiar și acum ar putea să-și corecteze greșelile și să-și învingă defectele, dacă ar lucra în puterea lui Dumnezeu. 4M 39.3
În biserica din _______ sunt câțiva ale căror nume nu le pot menționa și care trebuie să câștige biruința asupra apetitului și asupra pasiunilor lor. Unii vorbesc prea mult. Ei adoptă poziția aceasta: „Spune-mi... și eu voi spune mai departe.” Cu adevărat nenorocită este o astfel de poziție! Dacă toți acești bârfitori s-ar gândi că un înger îi urmează pretutindeni, înregistrându-le cuvintele, ar vorbi mai puțin și s-ar ruga mai mult. 4M 40.1
Sunt copii ai păzitorilor Sabatului care au fost învățați încă de mici să respecte Sabatul. Unii dintre aceștia sunt copii foarte buni, credincioși datoriei atunci când este vorba despre aspectele vremelnice ale vieții, dar nu au o convingere profundă în ceea ce privește păcatul și nu simt nevoia să se pocăiască. Aceștia se află într-o stare periculoasă. Ei urmăresc purtarea și eforturile celor care declară că sunt creștini. Îi văd pe unii care fac înalte mărturisiri de credință, dar care nu sunt creștini conștiincioși, și își compară ideile și faptele cu aceste pietre de poticnire și, întrucât în viața lor nu există păcate izbitoare, se amăgesc singuri că stau aproape bine. 4M 40.2
Acestor tineri sunt împuternicită să le spun: „Pocăiți-vă și convertiți-vă, pentru ca păcatele voastre să poată fi șterse. Nu aveți timp de pierdut. Cerul și viața veșnică sunt comori prețioase, pe care nu le puteți obține fără efort. Indiferent cât de fără pată ar fi viețile voastre, ca păcătoși, voi aveți niște pași de făcut. Vi se cere să vă pocăiți, să credeți și să fiți botezați. Hristos era în mod desăvârșit neprihănit. Cu toate acestea, El, Mântuitorul lumii, i-a dat omului un exemplu, urmând El Însuși pașii pe care îi cere păcătosului să-i urmeze pentru a deveni un copil al lui Dumnezeu și moștenitor al cerului. 4M 40.3
Dacă Hristos, Răscumpărătorul curat și fără pată al omului, a binevoit să facă pașii pe care trebuie să-i urmeze păcătosul în procesul convertirii, ce motive ar avea cineva care are lumina adevărului strălucind pe calea lui să ezite să-și supună inima față de Dumnezeu, să mărturisească în umilință că este păcătos și să-și arate, în cuvinte și în fapte, credința în ispășirea lui Hristos, identificându-se cu cei care declară că sunt urmașii Săi? Întotdeauna vor fi unii care nu vor trăi conform mărturisirii lor de credință, a căror viață de zi cu zi arată că ei sunt orice altceva, numai creștini nu. Dar oare ar trebui să fie acesta un motiv suficient pentru ca cineva să refuze să se îmbrace cu Hristos, botezându-se în credința în moartea și învierea Lui? 4M 41.1
Chiar și atunci când Isus era pe pământ, mergând din loc în loc alături de ucenici și învățându-i, a fost unul între cei doisprezece care era un demon. Iuda L-a trădat pe Domnul lui. Hristos cunoștea pe deplin viața lui Iuda. Cunoștea lăcomia pe care Iuda nu și-o învinsese și, în predicile Sale adresate altora, i-a dat numeroase lecții în legătură cu subiectul acesta. Prin îngăduința față de sine, Iuda a permis ca această trăsătură de caracter să se dezvolte și să prindă rădăcini atât de adânci, încât a ajuns să înăbușe sămânța cea bună a adevărului semănată în inima lui; răul a pus stăpânire pe el până când, de dragul banilor, a fost dispus să-L vândă pe Domnul lui pentru câțiva arginți. 4M 41.2
Faptul că Iuda nu a fost cinstit în inima lui, ci a fost atât de corupt de egoism și de iubirea pentru bani încât a ajuns să comită o mare nelegiuire, nu este o dovadă că nu existau și creștini adevărați, ucenici autentici ai lui Hristos, care Îl iubeau pe Mântuitorul lor și încercau să-I imite viața și exemplul și să-I urmeze învățăturile. 4M 41.3
Mi-a fost arătat că acceptarea lui Iuda între cei doisprezece, cu toate greșelile și cu toate defectele lui de caracter, este o lecție importantă, din studierea căreia creștinii pot să beneficieze. Când Iuda a fost ales de Domnul nostru, cazul lui nu era fără speranță. El avea anumite calități. Însoțindu-L pe Hristos în lucrare și ascultându-I predicile, el avea ocazia să-și vadă greșelile și să-și descopere defectele de caracter dacă ar fi vrut într-adevăr să fie un ucenic autentic. Domnul chiar l-a așezat într-o poziție de unde avea posibilitatea fie să-și dezvolte înclinația spre lăcomie, fie să o vadă și să o corecteze. El păstra puținii bani pe care îi adunau pentru a-i ajuta pe săraci și pentru a acoperi cheltuielile necesare întreținerii lui Hristos și a ucenicilor, în lucrarea lor de predicare. 4M 41.4
Acești bani puțini erau pentru Iuda o continuă ispită și, din timp în timp, când făcea vreun mic serviciu pentru Hristos sau dedica puțin din timpul lui vreunui scop religios, el se plătea singur din fondul acela sărac, strâns pentru a ajuta la răspândirea luminii Evangheliei. În cele din urmă, a devenit atât de avar, încât a deplâns cu amărăciune faptul că mirul vărsat pe capul lui Isus era prea scump. El s-a gândit atât de mult la lucrul acesta și l-a întors pe toate părțile în mintea lui, încât a calculat și banii care ar fi ajuns în mâna lui, dacă mirul acela ar fi fost vândut. Egoismul lui a crescut atât de mult, încât a ajuns să considere că rezerva lor de bani suferea o mare pierdere prin faptul că nu primise contravaloarea mirului. În cele din urmă, el s-a plâns în mod deschis pentru risipa acestui dar extravagant oferit lui Hristos. Mântuitorul l-a mustrat pentru lăcomia lui. Aceasta a crescut în inima lui Iuda până când, pentru o mică sumă de bani, a fost de acord să-L trădeze pe Domnul lui. Printre păzitorii Sabatului vor exista întotdeauna unii ca Iuda, care nu sunt cinstiți în inima lor, dar cazurile unora ca aceștia nu trebuie să fie o scuză care să-i împiedice pe alții să-L urmeze pe Hristos. 4M 42.1
Dumnezeu îi iubește pe copiii fratelui D, dar aceștia sunt într-un pericol teribil de a considera că sunt sănătoși și că nu au nevoie de doctor. Încrederea în neprihănirea proprie nu-i va mântui niciodată. Ei trebuie să simtă că au nevoie de un Mântuitor. Hristos a venit pentru a-i salva pe păcătoși. Isus a spus: „Eu am venit să-i chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.” Fariseii, care se considerau neprihăniți și se încredeau în faptele lor bune, nu simțeau nevoia de un Mântuitor. Ei credeau că sunt suficient de buni și fără Hristos. 4M 42.2
Prețioșii copii ai fratelui D ar trebui să-L implore pe Isus să le arate în ce stare de păcătoșenie se află ei și apoi să-L roage să li Se descopere ca un Mântuitor care iartă păcatele. Acești copii scumpi nu trebuie să se lase înșelați și să piardă viața veșnică. Dacă nu se vor converti, nu vor putea să intre în Împărăția cerului. Ei trebuie să-și spele haina caracterului în sângele Mielului. Isus îi invită să urmeze pașii pe care trebuie să-i urmeze cei păcătoși ca să devină copiii Săi. El le-a dat un exemplu în viața Sa, prin faptul că S-a supus ritualului botezului. El este modelul nostru în toate lucrurile. 4M 42.3
Dumnezeu le cere acestor copii să Îi dea Lui cele mai bune și mai sfinte sentimente ale inimii lor. El i-a cumpărat cu sângele Său și cere slujirea lor. Ei nu sunt ai lor. Isus a făcut un sacrificiu infinit pentru ei. Dacă vor veni la El așa cum sunt și se vor încrede în neprihănirea Lui și nu în meritele proprii, Mântuitorul milostiv și iubitor îi va primi. 4M 43.1
Dumnezeu îi iubește pe tinerii din _______, Lui Îi este milă de ei și dorește ca ei să-și găsească fericirea în El. Isus a murit ca să-i răscumpere și îi va binecuvânta dacă ei vor veni la El cu umilință și cu sinceritate. Îl vor găsi, dacă Îl vor căuta din toată inima. 4M 43.2