Cu trei ani în urmă, Domnul mi-a dat o viziune asupra lucrurilor trecute, prezente și viitoare. Am văzut între tinerii care predicau adevărul, pe unii care, la vremea aceea, încă nu-l primiseră ei înșiși. De atunci, ei au primit adevărul și se străduiesc să-i conducă și pe alții să facă același lucru. Mi-a fost arătat cazul tău, frate I. Viața ta din trecut nu a fost de așa natură încât să te despartă de tine și să te conducă mai presus de tine însuți. Din fire, tu ești egoist și îngâmfat și te încrezi cu totul în propria putere. Aceasta te va împiedica să dobândești experiența necesară pentru a deveni un slujitor al lui Hristos, smerit și eficient. 4M 371.2
Sunt mulți în câmp care se află într-o stare asemănătoare. Ei sunt capabili să prezinte teoria adevărului, dar le lipsește adevărata evlavie. Dacă pastorii care lucrează acum în câmpul Evangheliei, inclusiv tu, ar simți nevoia unei cercetări de sine zilnice și a unei comuniuni permanente cu Dumnezeu, atunci s-ar afla în starea potrivită pentru a primi cuvintele de la Dumnezeu și a le da poporului. Cuvintele tale și viața ta de zi cu zi vor fi o mireasmă de la viață spre viață sau una de la moarte spre moarte. 4M 371.3
Tu poți să crezi adevărul cu mintea, dar încă îți rămâne de făcut lucrarea de a aduce fiecare acțiune din viața ta și fiecare emoție a inimii în armonie cu credința ta. Rugăciunea pe care a înălțat-o Hristos pentru ucenicii Săi chiar înainte de răstignirea Sa a fost: „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” Influența adevărului trebuie să afecteze nu numai rațiunea, ci și inima și viața. Religia autentică, practică, îl va face pe posesorul ei să-și țină sub control sentimentele. Conduita exterioară trebuie să fie sfințită prin adevăr. Te asigur înaintea lui Dumnezeu că ești grav deficitar în ceea ce privește evlavia practică. Pastorii nu trebuie să-și asume responsabilitatea de a-i învăța pe oameni așa cum a făcut Hristos, Marele Exemplu, dacă nu sunt sfințiți pentru această măreață lucrare, ca să poată fi ei înșiși pilde pentru turma lui Dumnezeu. Un pastor nesfințit poate face un rău incalculabil. Deoarece declară că este reprezentantul lui Hristos, exemplul său va fi urmat de alții și, dacă lui îi lipsesc adevăratele caracteristici ale unui creștin, defectele și lipsurile lui vor fi reproduse în ei. 4M 371.4
Este posibil ca unii oameni să fie capabili să repete cursiv marile adevăruri descoperite atât de clar și complet în publicațiile noastre. Ei pot vorbi cu ardoare și în mod convingător despre declinul religiei în biserici; pot să prezinte cu multă competență înaintea oamenilor standardul Evangheliei, în timp ce consideră că îndatoririle zilnice ale vieții de creștin, care cer atât acțiune, cât și afecțiune, nu se numără printre chestiunile importante. Acesta este pericolul în care te afli. Religia practică își revendică pretențiile atât asupra inimii și a minții, cât și asupra vieții zilnice. Credința noastră sacră nu constă doar în sentiment sau doar în acțiune, ci cele două trebuie îmbinate în viața creștinului. Religia practică nu există independent de lucrarea Duhului Sfânt. Tu ai nevoie de această intervenție, frate, și la fel au toți aceia care se angajează în lucrarea de a-i convinge pe păcătoși de starea lor pierdută. Intervenția Duhului lui Dumnezeu nu ne scutește de necesitatea de a ne exercita facultățile și talentele, ci ne învață cum să folosim pentru slava lui Dumnezeu fiecare putere pe care o avem. Atunci când se află sub îndrumarea specială a harului lui Dumnezeu, capacitățile omenești pot fi folosite în cele mai bune scopuri de pe pământ și vor fi exercitate și în viața viitoare, cea veșnică. 4M 372.1
Frate, mi s-a arătat că tu ai putea fi un învățător de succes, dacă ai deveni pe deplin sfințit pentru lucrare, dar că, dacă nu te consacri astfel, vei fi un lucrător foarte slab. Tu nu vrei să accepți, așa cum a acceptat Mântuitorul lumii, să faci lucrarea unui slujitor, acea parte obositoare, de trudă, din datoria care îi revine unui predicator al Evangheliei, și există mulți care sunt la fel de deficitari ca tine în această privință. Ei își primesc salariul fără să se întrebe măcar dacă au făcut tot ce puteau mai bine pentru a se sluji pe ei sau pentru a sluji cauza, dacă și-au folosit timpul și talentele în întregime în lucrarea lui Dumnezeu sau dacă doar au vorbit de la amvon și au dedicat cea mai mare parte a timpului propriilor interese, înclinații sau plăceri. 4M 372.2
Hristos, Maiestatea cerului, a renunțat la veșmintele Sale regale și a venit în această lume, pârjolită și distrusă de blestem, ca să-i învețe pe oameni cum să trăiască o viață de tăgăduire de sine și de sacrificiu și cum să îndeplinească în viața lor de zi cu zi religia practică. El a venit ca să ne dea un exemplu corect de ceea ce trebuie să fie un pastor al Evangheliei. A lucrat continuu pentru un singur obiectiv — toate puterile Sale au fost angajate în mântuirea oamenilor și fiecare faptă a vieții Sale a avut în vedere acest scop. A călătorit pe jos și, în timp ce mergea, le dădea învățături celor care Îl urmau. Îmbrăcămintea Sa era prăfuită și murdărită de călătorie, iar înfățișare sa era neatrăgătoare. Dar adevărurile simple și clare care ieșeau de pe buzele Sale divine îi făceau în scurt timp pe ascultători să uite înfățișarea Sa și să se lase fermecați nu de om, ci de învățătura pe care le-o dădea. După ce toată ziua îi învăța pe oameni, adeseori dedica rugăciunii întreaga noapte. Își înălța cererile către Tatăl cu strigăte puternice și cu lacrimi, Se ruga nu pentru Sine, ci pentru cei pe care venise să-i răscumpere. 4M 373.1
Foarte puțini pastori se roagă întreaga noapte, așa cum a făcut Mântuitorul, sau dedică rugăciunii ceasuri întregi din zi, ca să fie niște pastori capabili ai Evangheliei și să fie eficienți în a-i conduce pe oameni să vadă frumusețile adevărului și să fie mântuiți prin meritele lui Hristos. Daniel se ruga de trei ori pe zi, dar mulți dintre cei care fac cele mai solemne mărturisiri de credință nu își umilesc sufletele înaintea lui Dumnezeu în rugăciune nici măcar o dată pe zi. Isus, iubitul Mântuitor, ne-a dat importante lecții ale umilinței tuturor, dar în special slujitorilor Evangheliei. În umilința Sa, când lucrarea Sa pe pământ era aproape încheiată și Se pregătea să Se întoarcă la tronul Tatălui, de unde venise, cu toată puterea în mâinile Sale și cu toată slava, printre ultimele lecții pe care li le-a dat ucenicilor a fost și una despre importanța umilinței. Când ucenicii Săi se certau cu privire la cine să fie cel mai mare în Împărăția făgăduită, El S-a încins ca un slujitor și a spălat picioarele celor care Îl numeau Domn și Învățător. 4M 373.2
Lucrarea Sa era aproape încheiată, mai avea să le dea doar câteva lecții. Și, pentru ca ei să nu uite niciodată umilința Mielului lui Dumnezeu curat și fără pată, Jertfa cea mare și eficientă adusă pentru oameni, S-a umilit și a spălat picioarele ucenicilor Săi. Îți va face bine — și ție, și pastorilor noștri, în general — să revezi scenele de încheiere ale vieții Mântuitorului nostru. De aici, așa asaltat de ispite cum era, noi toți putem învăța lecții de cea mai mare importanță pentru noi. Ar fi bine să petrecem în fiecare zi o oră de meditație în care să revedem viața lui Hristos de la iesle la Calvar. Ar trebui să o luăm punct cu punct și să ne lăsăm imaginația să dea viață fiecărei scene, în special celor din finalul vieții Sale pământești. Contemplând astfel învățăturile și suferințele Sale, precum și infinitul sacrificiu făcut pentru răscumpărarea oamenilor, putem să ne întărim credința, să ne înviorăm dragostea și să ne lăsăm luați în stăpânire de spiritul care L-a susținut pe Mântuitorul nostru. Dacă vrem ca, în cele din urmă, să fim mântuiți, trebuie să învățăm toți, la piciorul crucii, lecția pocăinței și a credinței. Hristos a suferit umilința ca să ne salveze de la respingerea veșnică. El a acceptat ca disprețul, batjocura și suferința să cadă asupra Lui ca să ne protejeze pe noi. Păcatul nostru a fost cel care a strâns vălul întunericului în jurul sufletului Său divin și I-a smuls acel strigăt ca al unuia lovit și părăsit de Dumnezeu. El a purtat durerile noastre și a suferit pentru păcatele noastre, S-a dat pe Sine ca jertfă pentru păcat, astfel încât noi să putem fi îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu prin El. Tot ce este nobil și generos în om va răspunde atunci când Îl vom contempla pe Hristos pe cruce. 4M 374.1
Doresc foarte mult să-i văd pe pastorii noștri stăruind mai mult asupra crucii lui Hristos, iar inimile lor să fie înduioșate și supuse de dragostea fără egal a Mântuitorului, care a determinat acel sacrificiu infinit. Dacă, pe lângă teoria adevărului, pastorii noștri ar insista mai mult asupra evlaviei practice, vorbind dintr-o inimă îmbibată de spiritul adevărului, am vedea mult mai multe suflete adunându-se în jurul stindardului adevărului, inimile ar fi atinse de apelurile fierbinți venite de la crucea lui Hristos, de generozitatea Sa și de mila nemărginită dovedite de Isus în faptul că a suferit pentru om. Aceste subiecte vitale, alături de punctele de doctrină ale credinței noastre, le vor face mult bine oamenilor. Dar inima învățătorului trebuie să fie umplută de cunoașterea practică a dragostei lui Hristos. 4M 374.2
Puternicul argument al crucii va convinge de păcat. Dragostea divină a lui Dumnezeu pentru păcătoși, exprimată în darul Fiului Său dat să sufere rușinea și moartea pentru ca ei să fie înnobilați și înzestrați cu viața veșnică, este un studiu de o viață întreagă. Îți cer să studiezi din nou crucea lui Hristos. Dacă toți cei mândri și îngâmfați, a căror inimă tânjește după aplauzele oamenilor și care vor să se distingă mai presus de semenii lor, ar putea aprecia corect valoarea celei mai înalte glorii pământești în contrast cu valoarea Fiului lui Dumnezeu, care a fost respins, disprețuit și scuipat chiar de cei pe care venise să îi răscumpere, cât de neînsemnată ar părea toată onoarea pe care o poate da omul mărginit! 4M 375.1
Privind la realizările tale nedesăvârșite, tu, frate, te consideri calificat pentru aproape orice poziție. Dar încă nu ai demonstrat că ești în stare să te stăpânești pe tine însuți. Te crezi competent să le dai directive unor oameni cu experiență, când ar trebui să fii dispus să te lași condus și să ocupi poziția de învățăcel. Cu cât meditezi mai puțin la Hristos și la dragostea Sa fără egal și cu cât te asemeni mai puțin cu chipul Său, cu atât vei apărea mai bun în ochii tăi și cu atât vei fi mai încrezător și mai mulțumit de tine. O cunoaștere corectă a lui Hristos, având în mod continuu privirea ațintită asupra Autorului și Desăvârșitorului credinței noastre, îți va da o asemenea perspectivă asupra caracterului unui adevărat creștin, încât nu vei putea să nu-ți apreciezi corect viața și caracterul în contrast cu cele ale Marelui Exemplu. Atunci îți vei vedea propria slăbiciune, ignoranța și iubirea de confort, precum și lipsa dispoziției de a-ți tăgădui eul. 4M 375.2
Tu de-abia ai început să studiezi Cuvântul lui Dumnezeu. Ai cules câteva dintre nestematele adevărului care au fost scoase la lumină de alții, cu multă trudă și cu multe rugăciuni, dar Biblia este plină de ele; fă din această carte studiul tău serios și regula ta de viață. Pericolul pentru tine va fi întotdeauna acela de a disprețui sfatul și de a te considera mai valoros decât te consideră Dumnezeu. Mulți sunt întotdeauna gata să flateze și să laude un pastor care poate vorbi. Un pastor tânăr este mereu în pericolul de a fi răsfățat și aplaudat, spre răul lui, în timp ce este posibil ca el să fie deficitar tocmai în aspectele esențiale pe care le cere Dumnezeu de la oricine pretinde că este portavocea Sa. Tu de-abia ai intrat în școala lui Hristos. Pregătirea ta pentru lucrare este un proces de o viață întreagă, o luptă zilnică, laborioasă, corp la corp, cu obiceiuri bine înrădăcinate sau cu înclinații și tendințe ereditare. Această luptă cere un efort constant, serios și atent de a veghea asupra ta și de a manifesta stăpânire de sine, de a-L păstra pe Isus pe primul loc, iar eul să fie pierdut din vedere. 4M 376.1
Este necesar să supraveghezi punctele slabe din caracterul tău, să ții sub control tendințele greșite și să-ți întărești și să-ți dezvolți calitățile nobile care nu au fost exercitate în mod corespunzător. Lumea nu va cunoaște niciodată lucrarea care se realizează în taină între sufletul omului și Dumnezeu și nici amărăciunea lăuntrică a spiritului, dezgustul față de sine și eforturile constante de a ține sub control eul, dar mulți din lumea aceasta vor putea să aprecieze rezultatele acestor eforturi. Ei Îl vor vedea pe Hristos descoperit în viața ta de zi cu zi. Vei fi o epistolă vie, cunoscută și citită de toți oamenii, și vei avea un caracter nobil și simetric dezvoltat. 4M 376.2
„Învățați de la Mine”, a spus Hristos, „căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” El îi va învăța pe aceia care vin la El pentru a dobândi cunoștință. În lumea aceasta sunt o mulțime de învățători falși. Apostolul declară că, în zilele din urmă, oamenii „își vor da învățători după poftele lor” pentru că „îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute”. Cu privire la aceasta, Hristos ne-a avertizat: „Păziți-vă de prorocii mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori. Îi veți cunoaște după roadele lor.” Cei care fac parte din categoria de învățători religioși descrisă aici declară că sunt creștini. Ei au o formă de evlavie și par să lucreze pentru binele sufletelor, în timp ce în inima lor sunt avari și egoiști, iubesc tihna și urmează îndemnurile propriei inimi neconsacrate. Ei sunt în conflict cu Hristos și cu învățăturile Sale, pentru că nu au spiritul Său blând și smerit. 4M 376.3
Predicatorul care transmite adevărul sacru pentru aceste zile de pe urmă trebuie să fie opusul tuturor acestora și, prin viața lui de evlavie practică, să traseze clar distincția dintre păstorul adevărat și cel fals. Păstorul cel Bun a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut. El Și-a manifestat prin fapte dragostea pentru turma Sa. Toți păstorii care lucrează sub conducerea Marelui Păstor vor avea caracteristicile Sale — ei vor fi blânzi și smeriți cu inima. Credința care este ca a unui copil aduce odihnă sufletului și lucrează din dragoste, fiind întotdeauna preocupată de ceilalți. Dacă Spiritul lui Hristos locuiește în ei, ei vor fi asemenea lui Hristos și vor face lucrările lui Hristos. Mulți dintre cei care susțin că sunt slujitori ai lui Hristos și-au greșit stăpânul. Ei pretind că Îi slujesc lui Hristos și nu își dau seama că, în realitate, s-au aliniat sub stindardul lui Satana. Pot să fie înțelepți, după criteriile lumii, căutând disputele și dorind laudele și aprecierile altora, făcând un spectacol din faptul că realizează o lucrare măreață, dar Dumnezeu nu are nevoie de ei. Motivele care îndeamnă la acțiune sunt cele care dau caracterul lucrării. Chiar dacă este posibil ca oamenii să nu discearnă deficiența, Dumnezeu o observă. 4M 377.1
Este posibil ca litera adevărului să convingă unele suflete, care se vor prinde strâns de credință și, în cele din urmă, vor fi mântuite, dar Dumnezeu nu-i va acorda niciun merit pentru convertirea lor predicatorului egoist care le-a prezentat adevărul. El va fi judecat pentru lipsă de credincioșie, în timp ce susține că este un străjer pe zidurile Sionului. Mândria este o trăsătură de caracter înfricoșătoare. „Mândria merge înaintea pieirii.” Lucrul acesta este adevărat în familie, în biserică și chiar pentru o națiune. Ca și atunci când era pe pământ, Mântuitorul lumii alege oameni simpli, needucați, și îi învață să ducă adevărul Său, care este frumos în simplitatea lui, întregii lumi și, în special, celor săraci. Marele Păstor îi va aduna lângă Sine pe subpăstori. El nu vrea ca acești oameni neînvățați să rămână ignoranți în timp ce își desfășoară activitatea, ci dorește ca ei să primească învățătură și cunoștință de la El Însuși, Sursa a toată cunoștința, lumina și puterea. 4M 377.2
Lipsa Duhului Sfânt și a harului lui Dumnezeu este cea care face ca lucrarea Evangheliei să fie atât de lipsită de putere în a convinge și converti. După înălțarea lui Isus la cer, doctori, învățători ai legii, preoți, conducători, cărturari și teologi au ascultat cu uimire cuvintele înțelepciunii și ale puterii, rostite de niște oameni neînvățați și umili. Acești oameni înțelepți s-au mirat de succesul unor ucenici umili și, în cele din urmă, și-au explicat, spre satisfacția lor, că acesta se datora faptului că ei fuseseră cu Isus și învățaseră de la El. Caracterul lor și simplitatea învățăturilor pe care le predicau erau asemenea caracterului și învățăturilor lui Hristos. Apostolul le descrie în aceste cuvinte: „Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari. Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” 4M 378.1
Cei care predică astăzi un adevăr nepopular trebuie să îmbine doctrina cu puterea de sus, altfel, eforturile lor nu vor avea prea multă valoare. Din nefericire, prețioasa virtute a umilinței este absentă atât în slujire, cât și în biserică. Cei care predică adevărul au o părere prea înaltă despre capacitățile lor. Adevărata umilință îl va determina pe om să Îl înalțe pe Hristos și adevărul și să fie conștient de totala lui dependență de Dumnezeul adevărului. Este dureros să înveți lecțiile umilinței, cu toate acestea, în final nimic nu se va dovedi mai folositor. Durerea care însoțește învățarea lecțiilor umilinței este consecința faptului că noi suntem entuziasmați de o falsă apreciere cu privire la noi înșine, astfel că nu suntem în stare să vedem cât suntem de deficitari. Vanitatea și mândria umplu inimile oamenilor. Doar harul lui Dumnezeu poate să realizeze o reformă. 4M 378.2
Este lucrarea ta, frate, să te umilești și să nu aștepți să te umilească Dumnezeu. Uneori, mâna lui Dumnezeu apasă greu asupra oamenilor ca să-i umilească și să-i aducă într-o poziție potrivită înaintea Lui, dar este cu mult mai bine să-ți păstrezi singur inima smerită în fiecare zi înaintea Domnului. Noi ne putem umili singuri sau, dimpotrivă, ne putem înălța în mândrie, așteptând până când ne umilește Dumnezeu. Astăzi, slujitorii Evangheliei suferă prea puțin de dragul adevărului. Dacă ar fi persecutați, cum au fost apostolii lui Hristos și sfinții lui Dumnezeu din vremurile de mai târziu, ei s-ar strânge tot mai mult lângă Hristos, iar această legătură mai apropiată cu Mântuitorul ar face din cuvintele lor o putere în lume. Hristos a fost un om al durerii și obișnuit cu suferința. El a îndurat persecuții și împotrivire din partea păcătoșilor, a fost sărac și a suferit de foame și de oboseală, a fost ispitit de Diavol, iar faptele și învățăturile Lui I-au atras ura cea mai înverșunată. Noi la ce renunțăm de dragul lui Hristos? Unde este devotamentul nostru față de adevăr? Evităm acele lucruri care nu ne plac, ne ferim de griji și de responsabilități. Putem aștepta oare ca puterea lui Dumnezeu să însoțească eforturile noastre când noi manifestăm atât de puțină consacrare față de lucrare? 4M 378.3
Frate, mi s-a arătat că standardul tău de evlavie nu este înalt. Tu ai nevoie de un simțământ mai profund al responsabilității față de Dumnezeu și față de societate. Atunci nu te vei mai simți mulțumit de tine însuți, nici nu vei mai încerca să te scuzi arătând către defectele altora. Tu nu ai o cunoaștere a adevărului atât de bună, încât să-ți încetezi eforturile de a deveni mai competent să-i înveți pe alții. Ai nevoie de o nouă convertire, ca să poți deveni un slujitor al Evangheliei capabil și devotat, un om al evlaviei și al sfințeniei. Dacă ți-ai dedica toate energiile cauzei lui Dumnezeu, n-ai da prea mult. Aceasta ar fi cel mult o jertfă nedesăvârșită, pe care fiecare dintre noi o poate oferi. Dacă Îl vei căuta pe Dumnezeu în mod continuu și te vei strădui să ai o consacrare mai profundă față de El, vei culege idei noi din cercetarea personală a Scripturilor. 4M 379.1
Ca să înțelegi adevărul, trebuie să-ți disciplinezi și să-ți educi mintea, căutând continuu să dobândești virtuțile evlaviei autentice. Acum cunoști prea puțin ce înseamnă aceasta. Când Hristos va trăi în tine, vei avea mai mult decât o simplă teorie a adevărului. Nu te vei limita doar la a repeta lecțiile prezentate de Hristos cât a fost pe pământ, ci îi vei educa pe alții prin viața ta de tăgăduire de sine și de devotament față de cauza lui Dumnezeu. Viața ta va fi o predică vie, care va avea mai multă putere decât orice predică rostită de la amvon. 4M 379.2
Este nevoie să cultivi tu însuți acel spirit neegoist, acea virtute a tăgăduirii de sine și acel devotament curat pe care dorești să le vezi transpuse de alții în viața lor. Pentru a crește continuu în pătrunderea spirituală și pentru a deveni din ce în ce mai eficient, trebuie să cultivi obiceiul de a fi folositor în îndatoririle mărunte care îți ies în cale. Nu trebuie să aștepți ocazii de a face vreo lucrare măreață, ci trebuie să profiți de orice posibilitate de a te dovedi credincios în lucrurile cele mai mici și, astfel, îți vei pregăti calea pentru a înainta de la o poziție de încredere la alta. Vei fi gata să crezi că nu ești deficitar în ceea ce privește cunoștințele și te vei simți tentat să neglijezi rugăciunea în taină, vigilența și studiul atent al Scripturilor și, drept consecință, vei fi învins de vrăjmaș. Căile tale pot să pară desăvârșite în ochii tăi, când, în realitate, poți să ai multe lipsuri. Nu ai timp să stai de vorbă cu dușmanul sufletelor. Acum este momentul să iei poziție și să-l dezamăgești pe vrăjmaș. Trebuie să te cercetezi cu atenție și să te critici în mod exigent. Vei fi înclinat să stabilești părerea ta ca standard, indiferent de părerile și de judecata oamenilor cu experiență pe care Dumnezeu i-a folosit pentru înaintarea cauzei Sale. Tinerii care se află acum în lucrare nu cunosc decât puțin din ce înseamnă greutățile și mulți nu vor reuși să devină atât de folositori pe cât ar putea, din simplul motiv că lucrurile sunt prea ușoare pentru ei. 4M 380.1
Tu ai în familia ta responsabilități pe care crezi că le înțelegi, dar despre care știi foarte puțin, în comparație cu cât ar trebui să știi. Trebuie să te dezveți de multe lucruri cu care te-ai mândrit că le cunoști. Mi s-a arătat că ai adunat idei pe care le-ai luat drept adevăr și care sunt cu totul contrare Bibliei. Pavel s-a confruntat cu astfel de probleme și a trebuit să lupte cu ele la lucrătorii tineri din vremea lui. Tu ai fost prea înclinat să accepți drept lumină spusele și părerile oamenilor, dar fii atent cum îți promovezi ideile drept adevăr biblic! Ai grijă cum pășești! Am sperat că în viața ta s-a produs o astfel de reformă și că niciodată nu voi fi chemată să scriu aceste cuvinte. 4M 380.2
Tu ai de îndeplinit în căminul tău o datorie pe care nu o poți evita dacă vrei să-I fii credincios lui Dumnezeu și încrederii pe care ți-a acordat-o. Lucrul la care mă refer acum nu mi-a fost arătat în mod hotărât în cazul tău, ci în sute de cazuri similare; de aceea, când te văd făcând aceeași greșeală pe care o fac mulți părinți în acest veac al lumii nu pot să-ți găsesc vreo scuză pentru că ți-ai neglijat datoria. Tu ai un copil, un suflet care ți-a fost încredințat. Dar când tu manifești atâta slăbiciune și lipsă de înțelepciune în educarea acestui singur copil, alegând să-ți urmezi mai degrabă propriile idei decât regula Bibliei, cum ți s-ar putea încredința responsabilitatea de a-i învăța pe alții și de a te ocupa de chestiuni care implică interesele veșnice ale multora? 4M 381.1
Mă adresez atât ție, cât și soției tale. Poziția mea în lucrarea lui Dumnezeu îmi cere să mă exprim în materie de disciplină. Exemplul pe care îl dați în relațiile voastre din cămin va face mult rău cauzei lui Dumnezeu. Câmpul Evangheliei este lumea. Voi vreți să semănați câmpul cu adevărul Evangheliei, așteptând ca Dumnezeu să ude sămânța, ca să aducă roade. Vouă vi s-a încredințat o mică parcelă de pământ, dar curtea din fața casei voastre este năpădită de spini și de mărăcini, în timp ce voi sunteți ocupați să pliviți grădinile altora. Aceasta nu este o lucrare mică, ci una foarte importantă. Tu le predici altora Evanghelia; trăiește-o mai întâi la tine în cămin! Tu satisfaci capriciile și pasiunile unei copile perverse și, făcând astfel, cultivi trăsături de caracter pe care Dumnezeu le urăște și din cauza cărora ea este nefericită. Satana profită de neglijența ta și îți controlează mintea. Tu ai de făcut o lucrare: să mergi și să demonstrezi că înțelegi datoria care îți revine, ca tată creștin, în modelarea caracterului copilei tale după Modelul divin. Dacă ai fi început această lucrare încă de când era mică, acum ar fi fost mult mai ușor și ea ar fi fost mai fericită. Dar, sub disciplina aplicată de tine, voința și perversitatea copilei au fost tot timpul întărite. Acum va fi nevoie de o severitate mai mare și de un efort mai constant și mai perseverent, pentru a desface ceea ce ai făcut. Dacă nu poți conduce un copil, pe care este datoria ta specială să îl ții sub control, îți va lipsi înțelepciunea și pentru a conduce interesele spirituale ale bisericii lui Hristos. 4M 381.2
Chiar la temelia experienței tale există greșeli pe care trebuie să le smulgi din rădăcină, pentru a deveni un elev în școala lui Hristos. Deschide ochii pentru a discerne unde se află dificultatea și apoi grăbește-te să te pocăiești de aceste lucruri și să începi să lucrezi de pe o bază corectă. Nu lucra singur, ci prin Dumnezeu. Îndepărtează mândria, înălțarea de sine și vanitatea și învață de la Hristos plăcutele lecții ale crucii. Tu trebuie să te dedici lucrării fără rezerve. Fii o jertfă vie pe altarul lui Dumnezeu! 4M 382.1
Atunci când copilul unui pastor manifestă patimă și i se satisfac aproape toate capriciile, aceasta are efectul de a contracara mărturiile pe care mi le-a dat Dumnezeu pentru părinți, cu privire la educarea corectă a copiilor lor. Tu mergi direct împotriva luminii pe care mi-a dat-o Dumnezeu și alegi să urmezi o teorie a ta proprie. Dar acest experiment, aflat într-o opoziție atât de directă cu instrucțiunile Cuvântului lui Dumnezeu, nu trebuie să fie făcut tocmai spre răul celor pe care Dumnezeu vrea să îi instruim în legătură cu educarea copiilor lor. 4M 382.2
Interesul tău nu trebuie să fie absorbit în întregime de familia ta, excluzându-i pe toți ceilalți. Dacă tu te bucuri de ospitalitatea fraților, atunci este de așteptat ca și ei să aștepte ceva în schimb. Identifică-ți interesele cu cele ale părinților și ale copiilor și caută să instruiești și să binecuvântezi. Sfințește-te pentru lucrarea lui Dumnezeu și fii o binecuvântare pentru cei care te întrețin, stând de vorbă cu părinții și, în niciun caz, să nu treci cu vederea copiii. Să nu consideri că micuța ta este mai de preț în ochii lui Dumnezeu decât alți copii. Tu ești predispus să-i neglijezi pe alții, în timp ce o răsfeți pe copila ta și îi împlinești toate voile, dar tocmai ea este dovada deficiențelor tale în ceea ce privește o bună organizare. Ea se face vinovată de acte de neascultare și de patimă nestăpânită ori de câte ori este contrazisă pe parcursul zilei. Ce influență exercită o astfel de purtare asupra familiilor pe care Dumnezeu caută să le instruiască și cărora vrea să le schimbe ideile prea îngăduitoare despre disciplină? 4M 382.3
În afecțiunea voastră oarbă și nechibzuită, amândoi ați cedat și v-ați supus în fața copilei voastre. I-ați îngăduit să țină frâiele în pumnii ei micuți și a ajuns să vă conducă încă dinainte de a fi în stare să meargă. Având în vedere trecutul, ce se poate aștepta de la viitor? Nu lăsa ca exemplul acestui copil răsfățat, căreia i-ați tolerat totul, să dea lecții care vor da mărturie împotriva ta și în privința cărora judecata va arăta că au avut ca rezultat pierderea a zeci de copii. Dacă oamenii te acceptă ca pe un învățător de la Dumnezeu, oare nu vor fi înclinați să urmeze exemplul tău greșit, răsfățându-și copiii și lăsându-i în voia lor? Nu va fi păcatul lui Eli și păcatul vostru? Și nu va cădea și asupra voastră pedeapsa care a căzut asupra lui? Copila voastră nu va vedea niciodată Împărăția lui Dumnezeu dacă își păstrează obiceiurile și firea de acum. Iar voi, părinții ei, veți fi aceia care ați închis porțile cerului în fața ei. Și atunci, ce se va întâmpla cu mântuirea voastră? Nu uitați că veți culege ce ați semănat. 4M 383.1