Administratorii sanatoriului nu trebuie să fie conduși de principiile aplicate în alte instituții de felul acesta, în care liderii acționează cu diplomație, prea adesea arătând o considerație deosebită față de cei bogați, în timp ce săracii sunt neglijați. Celor din urmă le lipsesc de multe ori simpatia și sfatul pe care nu le primesc întotdeauna, deși, în ceea ce privește valoarea morală, ei se pot situa, în ochii lui Dumnezeu, cu mult mai sus decât majoritatea celor bogați. Apostolul Iacov a dat un sfat categoric cu privire la maniera în care ar trebui să-i tratăm pe cei bogați și pe cei săraci: 4M 550.1
„Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare și intră și un sărac îmbrăcat prost, și voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare și-i ziceți: «Tu șezi în locul acesta bun!» și apoi ziceți săracului: «Tu stai acolo în picioare!” sau: «Șezi jos la picioarele mele!”, nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele? Ascultați, preaiubiții mei frați, n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?” 4M 550.2
Deși era bogat în curțile cerești, Hristos S-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia Lui, noi să putem deveni bogați. Isus i-a onorat pe săraci, împărtășind starea lor umilă. Din istoria vieții Lui, noi trebuie să învățăm cum să-i tratăm pe cei săraci. Unii duc datoria binefacerii la extrem și le fac rău celor nevoiași, făcând prea mult pentru ei. Cei săraci nu fac întotdeauna eforturi așa cum ar trebui. Deși nu trebuie să fie neglijați sau lăsați să sufere, ei trebuie învățați să se ajute singuri. 4M 550.3
Cauza lui Dumnezeu nu trebuie trecută cu vederea pentru ca săracii să poată primi atenția noastră cu prioritate. Într-o ocazie, Hristos le-a dat ucenicilor Săi o lecție foarte importantă în această privință. Când Maria a turnat mirul pe capul lui Isus, Iuda cel lacom a pledat în favoarea săracilor, murmurând față de ceea ce considera a fi o risipă de bani. Dar Isus a apărat gestul femeii, spunând: „De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.” „Oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” Prin aceasta suntem învățați că Hristos trebuie să fie onorat prin a-I consacra tot ce avem mai bun. Dacă întreaga noastră atenție ar fi îndreptată către ușurarea poverilor celor sărmani, cauza lui Dumnezeu ar fi neglijată. Nimeni nu va avea de suferit dacă administratorii puși de El își vor face datoria, dar cauza lui Hristos trebuie pusă pe primul loc. 4M 550.4
Cei săraci trebuie să fie tratați cu tot atât de mult interes și cu aceeași atenție cu care sunt tratați cei bogați. Obiceiul de a-i onora pe bogați și de a-i desconsidera și neglija pe cei săraci este un mare rău în ochii lui Dumnezeu. Cei care sunt înconjurați de tot confortul vieții sau care sunt răsfățați de lume pentru că sunt bogați nu simt nevoia de simpatie și de considerație plină de afecțiune cum o simt persoanele a căror viață nu este altceva decât o lungă luptă cu sărăcia. Cei din urmă au foarte puțin în această viață care să-i înveselească și să îi facă fericiți, astfel că vor aprecia simpatia și dragostea. Medicii și asistenții nu trebuie să neglijeze în niciun caz această categorie, deoarece, făcând astfel, este posibil să-L neglijeze pe Hristos în persoana sfinților Săi. 4M 551.1
Sanatoriul nostru a fost ridicat în beneficiul oamenilor suferinzi, fie ei bogați sau săraci, din toată lumea. Multe dintre bisericile noastre manifestă prea puțin interes pentru această instituție, în ciuda faptului că au suficiente dovezi că ea este unul dintre instrumentele alese de Dumnezeu pentru a-i aduce pe oameni sub influența adevărului și pentru a salva multe suflete. Bisericile care au săraci în mijlocul lor nu trebuie să-și neglijeze datoria de ispravnici și să arunce povara celor săraci și bolnavi asupra sanatoriului. Toți membrii acelor biserici sunt responsabili înaintea lui Dumnezeu pentru cei loviți de suferință. Ei trebuie să poarte poverile acestora. Dacă au în mijlocul lor persoane bolnave care ar dori să beneficieze de tratament, ar trebui ca ei, dacă sunt în stare, să le trimită la sanatoriu. Făcând astfel, nu numai că vor sprijini instituția pe care Dumnezeu a întemeiat-o, dar îi vor ajuta și pe cei care au nevoie de ajutor, îngrijindu-se de săraci așa cum ne cere Dumnezeu să facem. 4M 551.2
Nu a fost planul lui Dumnezeu ca sărăcia să dispară vreodată din această lume. Clasele societății nu vor ajunge niciodată egale, deoarece diversitatea în ce privește condițiile de viață care caracterizează rasa umană constituie unul dintre mijloacele prin care Dumnezeu a plănuit să pună la probă și să dezvolte caracterul. Unii militează cu mare entuziasm ca toți oamenii să aibă parte egală la binecuvântările vremelnice date de Dumnezeu, dar nu acesta este scopul Creatorului. Hristos a spus că întotdeauna îi vom avea pe săraci cu noi. Și cei săraci, și cei bogați sunt cumpărați cu sângele Lui, iar printre cei care declară că sunt urmașii Săi, în majoritatea cazurilor, cei dintâi Îi slujesc din toată inima, pe când cei din urmă își leagă mereu afecțiunea de comorile pământești, iar Hristos este uitat. Grijile acestei vieți și lăcomia pentru bogății eclipsează slava lumii veșnice. Dacă toți ar fi egali în ce privește averile lumești, lucrul acesta ar fi cea mai mare nenorocire care a căzut vreodată peste omenire. 4M 551.3