Mărturia care urmează, dată în ultima mea viziune, pe 5 ianuarie 1875, am scris-o în cortul meu, între serviciile divine de la întâlnirea de tabără din Vermont, din august 1875. Ea prezintă starea de lucruri de la _______, din ianuarie 1875. Evenimentele care au avut loc în vara următoare au justificat aparenta asprime a acestei mărturii. În septembrie, am citit câteva fragmente din ea în acea biserică și, prin eforturile noastre, acolo a început o mare lucrare. Cu toate acestea, pentru binele acelei biserici și al altora, voi prezenta mărturia și în această modestă lucrare. 4M 186.1
Întunericul preia controlul acolo unde nu ar trebui să conducă decât Duhul lui Dumnezeu, dar foarte puțini dintre cei care se angajează în lucrare își dau seama că trebuie să facă eforturi personale și să-și asume răspunderi, indiferent de departamentul în care sunt implicați. Puțini simt caracterul sacru al lucrării în care sunt angajați. Ei o așază la același nivel cu ocupațiile lor obișnuite. 4M 186.2
Egoismul domină în mulți dintre cei care ar trebui să știe că o viață de dragoste care se sacrifică pe sine este o viață de pace și de libertate. Cei care caută fericirea în satisfacerea de sine și în a-și urmări propriile interese se află pe o cale greșită în a-și asigura fericirea chiar și pe pământ. Cel care este necredincios în cele mai mici îndatoriri este necredincios și în cele mari. Dacă neglijează să-și îndeplinească în mod corect micile responsabilități care îi revin, se dovedește incapabil să poarte responsabilități mai mari; el arată că nu este implicat cu toată inima în lucrare și că nu are în vedere doar slava lui Dumnezeu. 4M 186.3
Unii sunt gata să definească responsabilitățile care le revin altora și își dau seama de adevărata importanță a îndatoririlor acestora, dar nu reușesc să și le înțeleagă pe ale lor. Credincioșia personală și responsabilitatea individuală sunt necesare în special în cadrul Institutului de Sănătate [acum Sanatoriul], în administrație, în biroul editurii, în biserică și în școală. Dacă toți cei care au legătură cu aceste instituții ar asculta cu atenție să audă ce le cere Isus lor să facă, în loc să se întrebe ce ar trebui să facă unul și altul, am fi martori la o mare schimbare în toate departamentele lucrării. Dacă inima ar spune: „Trebuie să ascult învățăturile lui Hristos și să urmez glasul Său. Nimeni nu poate face lucrarea mea. Atenția celorlalți nu va repara niciodată neglijența mea!”, atunci am putea să vedem cauza lui Dumnezeu înaintând cum nu a mai înaintat niciodată până acum. 4M 186.4
Această ezitare, această așteptare ca alții să facă lucrul, aduce slăbiciune spirituală. A-ți cruța puterile este calea cea mai sigură de a le pierde. Isus cere ascultare absolută și supunere de bunăvoie din partea tuturor slujitorilor Săi. În slujba lui Hristos nu trebuie să existe nicio oprire și nicio îngăduință de sine. Nu există nicio înțelegere între Hristos și Belial. Câtă lipsă de devotament față de lucrarea lui Dumnezeu, câtă nevoie de grijă și de preocupare a existat la _______! 4M 187.1
Inima lui A nu I-a fost devotată lui Dumnezeu. El are capacități și talente pentru care va trebui să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu, Dătătorul tuturor acestora. Inima lui a fost neconsacrată și viața lui nu a fost demnă de mărturisirea lui de credință, dar, cu toate acestea, el s-a aflat într-o legătură strânsă cu lucrarea cea sfântă a lui Dumnezeu timp de peste douăzeci de ani. Ce lumină a avut, ce privilegii! S-a bucurat de cele mai prețioase ocazii de a-și dezvolta un caracter creștin puternic. Cuvintele rostite de Hristos atunci când a plâns pentru Ierusalim i se aplică și lui: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi.” A, pedeapsa lui Dumnezeu atârnă asupra ta, „pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetat”. 4M 187.2
B are același tipar de gândire, dar nu este atât de egoist. Amândoi sunt iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu. Comportamentul lor este cu totul nepotrivit pentru viața unui creștin. Le lipsesc stabilitatea, cumpătarea și devotamentul față de Dumnezeu. La B, lucrarea harului este mult prea superficială. El vrea să fie creștin, dar nu se străduiește să păstreze biruința asupra eului și acționează pe baza propriilor convingeri cu privire la bine și rău. Faptele, nu cuvintele lipsite de temei și intențiile goale, sunt acceptate de Dumnezeu. 4M 187.3
A, tu ai auzit cuvântul lui Dumnezeu atât în mustrări, sfaturi și avertizări, cât și în rugămințile dragostei. Dar auzirea lui nu este de ajuns. „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri.” Este ușor să te lași purtat de curent și să strigi „Osana!” împreună cu mulțimea, dar adevăratul creștinism este testat în liniștea vieții de fiecare zi, atunci când nu există un entuziasm deosebit sau exaltare. Atunci inima ta devine rece, zelul îți scade și practica religioasă ți se pare neplăcută. 4M 188.1
Tu neglijezi evident să faci voia lui Dumnezeu. Hristos spune: „Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ce vă poruncesc Eu.” Aceasta este condiția impusă, acesta este testul care dovedește caracterul oamenilor. Sentimentele sunt adesea înșelătoare, emoțiile nu sunt o protecție sigură, deoarece sunt schimbătoare, fiind supuse circumstanțelor exterioare. Mulți sunt amăgiți să se bazeze pe impresiile senzaționale. Testul este acesta: Ce faci tu pentru Hristos? Ce sacrificii faci? Ce victorii câștigi? Un spirit egoist biruit, o ispită de a-ți neglija datoria căreia i-ai rezistat, o patimă învinsă și ascultarea de bunăvoie și cu bucurie de voia lui Hristos sunt dovezi cu mult mai mari că ești un copil al lui Dumnezeu decât evlavia spasmodică sau religia emoțională. 4M 188.2
Voi amândoi sunteți contra mustrării. Aceasta a trezit întotdeauna în inima voastră nemulțumiri și cârtiri împotriva celui mai bun Prieten al vostru, care a căutat întotdeauna să vă facă bine și pe care aveți toate motivele să-L respectați. V-ați îndepărtat de El și ați întristat Duhul lui Dumnezeu, ridicându-vă împotriva cuvintelor date de El prin slujitorii Săi, cu privire la calea voastră. Nu ați ascultat aceste mustrări și, în felul acesta, ați respins Duhul lui Dumnezeu și L-ați alungat din inimile voastre, devenind nepăsători și indiferenți în purtarea voastră. 4M 188.3
Frate A, tu ar fi trebuit să dobândești o experiență prețioasă în timpul numeroșilor ani în care ai fost binecuvântat cu marea lumină care Dumnezeu a îngăduit să strălucească pe calea ta. Am auzit un glas spunând cu privire la tine: „Este un pom neroditor. De ce ramurile lui lipsite de rod să mai umbrească locul pe care l-ar putea ocupa un pom roditor? Tăiați-l! De ce să mai împovăreze pământul?” Apoi, am auzit tonalitățile dulci ale glasului Îndurării spunând: „Mai îngăduie-l puțin! Îl voi săpa la rădăcină, îl voi curăța. Mai încearcă-l o dată și, dacă nici acum nu va face rod, poți să îl tai.” Așadar, pomului neroditor îi mai este acordat încă puțin timp de har, încă puțin timp pentru ca viața lui stearpă să înflorească și să aducă roade. Va folosi el această ocazie? Vor fi ascultate avertizările lui Dumnezeu? Cuvintele lui Isus cu privire la Ierusalim, după ce această cetate desconsiderase mântuirea oferită cu atâta îndurare de Răscumpărătorul ei, ți se adresează, în esență, și ție: „Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut!” Hristos a stăruit, a invitat, dar dragostea Lui nu a fost răsplătită de cei pe care venise să-i salveze. Tu nu ai făcut mai bine în vremea ta decât au făcut sărmanii iudei orbi și autoînșelați în vremea lor. Ai fi putut să-ți folosești privilegiile și ocaziile binecuvântate și să-ți desăvârșești un caracter creștin, dar inima ta a fost răzvrătită și tu „nu ai vrut” să te umilești ca să te convertești pe deplin și să trăiești în ascultare de cerințele lui Dumnezeu. 4M 189.1
Resentimentele și nemulțumirile exprimate de unii au mocnit și în sufletul tău, chiar dacă tu nu ai îndrăznit să le dai glas în același fel. Ar fi fost mai bine pentru biroul editurii și pentru toți cei implicați dacă ai fi plecat de acolo cu ani în urmă. Cu cât ai avut mai multă lumină, cu cât te-ai bucurat de mai multe privilegii, cu atât ai dat dovadă mai puțin de sinceritate și de neprihănire. Inima ta a fost firească și ai neglijat cuvântul exprimat al lui Dumnezeu. Deși ai fost înconjurat de avertizări și de sfaturi și ai avut cele mai puternice dovezi că Dumnezeu era prezent în această lucrare și că glasul Său era cel care îți vorbea, totuși ai desconsiderat și respins mustrările solemne și ai mers mai departe pe calea ta egoistă și încăpățânată. 4M 189.2
Uneori, temerile ți-au fost trezite, dar tot nu ți-ai dat seama de jalnica ta stare spirituală și de pericolul în care te aflai. Ai căzut din nou și din nou în aceeași stare de indiferență și de egoism. Pocăința ta nu a fost niciodată suficient de profundă încât să conducă la o reformă completă. A fost o lucrare de suprafață, dar nu acea transformare deplină care este necesară pentru a putea primi aprobarea lui Dumnezeu. „Cine Mă urmează pe Mine”, spune Hristos, „nu va umbla în întuneric.” Dar, în cea mai mare parte a pretinsei tale viețuiri creștine ai umblat în întuneric, pentru că nu ai reușit să rămâi în legătură cu cerul și să primești lumina curată a Duhului lui Dumnezeu. 4M 189.3
Dacă ai trăi zilnic în comuniune cu Domnul și ai cultiva dragostea pentru suflete, ți-ai depăși egoismul și ai deveni un lucrător serios în via Domnului. Ai înțelege cum îndeplinirea cu credincioșie a responsabilităților vieții te poate feri de iubirea de sine și de a căuta să te mulțumești pe tine însuți. Tu nu ai căutat sârguincios să obții o experiență tot mai mare în fiecare zi. Acum ar fi trebuit să fii un bărbat de încredere în orice poziție de răspundere, dar egoismul și-a pus amprenta pe tot ce ai încercat să faci. După părerea ta, ai fost înțelept, dar nu ai reușit să obții înțelepciune din experiența atâtor ani. 4M 190.1
B a fost plin de vanitate. Ar fi putut să progreseze constant, să crească în har, dar înfățișarea exterioară i s-a părut mai importantă decât podoaba lăuntrică și chiar decât haina unui spirit blând și liniștit, pe care Dumnezeu le socotește de mare valoare. Necredincioșii care au fost angajați în administrație, dar care nu au avut lumina adevărului prezent așa cum ați avut-o voi, au fost totuși mult mai credincioși și mai conștiincioși decât oricare dintre voi, cei cărora mă adresez acum. Dacă ați fi fost sârguincioși în a strânge cu Hristos, unii dintre aceștia ar fi fost acum cu noi în adevăr. Dar viața voastră a fost o piatră de poticnire pentru ei. Dumnezeu privește la acești necredincioși cu mai multă milă și bunăvoință decât privește la cei care cred adevărul, dar Îl tăgăduiesc pe El prin faptele lor. Acea credință care este lăsată deoparte atunci când este convenabil, care este îmbrăcată și dezbrăcată precum o haină nu este religia lui Hristos, ci ceva fals, care nu va trece nici măcar testul acestei lumi. 4M 190.2
Adevărata religie se vede întotdeauna clar în cuvinte, în purtare și în orice faptă a vieții. Pentru urmașii lui Hristos, religia nu trebuie să fie niciodată separată de ocupațiile obișnuite. Ele trebuie să meargă mână în mână și poruncile lui Dumnezeu trebuie să fie păzite cu strictețe chiar în cele mai mici aspecte ale preocupărilor care țin de lumea aceasta. Cunoașterea faptului că noi suntem copiii lui Dumnezeu trebuie să dea o notă înaltă caracterului chiar și în responsabilitățile vieții de fiecare zi, făcându-ne să nu fim leneși în afacerile noastre, ci să avem un spirit plin de înflăcărare. O religie ca aceasta va face față cercetării atente a unei lumi exigente, printr-o înaltă conștiință în ce privește integritatea. 4M 190.3
Orice lucrător din cadrul editurii trebuie să se considere un ispravnic al lui Dumnezeu și să-și facă lucrarea cu corectitudine, cu atenție și cu credincioșie. Întrebarea continuă ar trebui să fie: „Este lucrul acesta în armonie cu voia lui Dumnezeu? Va fi Răscumpărătorul meu mulțumit?” Religia Bibliei înnobilează mintea, până când Hristos este întrețesut în toate gândurile. Fiecare acțiune, fiecare cuvânt și fiecare moment din viața noastră trebuie să poarte amprenta credinței noastre sfinte. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape și nu avem timp să lenevim sau să trăim în plăceri, contrar planurilor lui Dumnezeu. 4M 191.1
Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Cei care desconsideră îndurările și binecuvântările Sale în această zi a ocaziilor favorabile vor aduce asupra lor un întuneric de nepătruns și vor fi pasibili de mânia lui Dumnezeu. Sodoma și Gomora au avut parte de blestemul Celui Atotputernic pentru păcatele și pentru nelegiuirile lor. Și în zilele noastre există oameni care au abuzat în aceeași măsură de harul lui Dumnezeu și care I-au nesocotit avertizările. În ziua judecății va fi mai ușor pentru Sodoma și pentru Gomora decât pentru aceia care poartă numele lui Hristos, dar care Îl dezonorează prin viețile lor neconsacrate. Oamenii din categoria aceasta își pregătesc o răsplată înfricoșătoare atunci când, în mânia Sa, Dumnezeu va aduce asupra lor judecățile Sale. 4M 191.2
Păcătoșii care nu au avut lumina și privilegiile de care s-au bucurat adventiștii de ziua a șaptea vor avea, în ignoranța lor, o poziție mai favorabilă înaintea lui Dumnezeu decât cei care au fost necredincioși în timp ce au avut o legătură strânsă cu lucrarea Sa și au pretins că Îl iubesc și Îi slujesc. Pe munte, lacrimile lui Hristos izvorau dintr-o inimă îndurerată și zdrobită de dragostea Sa neapreciată și de lipsa de recunoștință a poporului Său ales. El trudise neobosit să-i salveze de soarta pe care păreau hotărâți să o aducă asupra lor, dar ei au refuzat harul Său și nu au cunoscut vremea cercetării lor. Timpul lor de privilegii se încheia, dar ei erau atât de orbiți de păcat, încât nu știau. 4M 191.3
Isus a privit în viitor, peste secole, până la încheierea timpului și, referindu-Se la cazurile tuturor celor care răsplătiseră dragostea și îndemnurile Lui cu egoism și cu neglijență și la toți aceia care aveau să-L răsplătească la fel, le-a adresat acele cuvinte solemne, declarând că ei nu cunoșteau vremea cercetării lor. Iudeii adunau deasupra lor norii întunecați ai răzbunării și, în același fel, mulți dintre cei de astăzi atrag asupra lor mânia lui Dumnezeu, irosind ocaziile favorabile, disprețuind dragostea și sfaturile lui Isus și desconsiderându-i și urându-i pe slujitorii Săi pentru că spun adevărul. 4M 192.1
Nu există niciun loc de pe pământ unde să fi fost dată o lumină atât de mare ca la ______. Nici măcar Ierusalimul din vechime nu a fost mai favorizat cu razele luminii cerului strălucind pe calea pe care trebuia să meargă poporul lui. Cu toate acestea, ei nu au umblat, printr-o ascultare credincioasă, în toată strălucirea luminii, slujindu-I lui Dumnezeu zi și noapte. O religie bolnăvicioasă, pipernicită, este rezultatul neglijenței de a urma lumina descoperită a Duhului lui Dumnezeu. Energia și dragostea cresc pe măsură ce le exercităm, iar virtuțile creștine pot fi dezvoltate doar printr-o cultivare atentă. 4M 192.2