Pe 3 ianuarie 1875, mi s-a arătat că există o mare lucrare de făcut pentru cei din California care mărturisesc a crede adevărul, înainte ca Dumnezeu să poată lucra pentru ei. Mulți se amăgesc cu gândul că stau bine înaintea lui Dumnezeu, deși nu au în inima lor principiile adevărului. Categoria aceasta poate fi adusă în stare să lucreze doar dacă va căuta în mod serios și stăruitor să dea ascultare sfatului Martorului Credincios. Ei sunt într-o stare rece, formalistă, de rătăcire de la credință. Lor li se adresează Martorul Credincios: „Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot! O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: «Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic», și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc ca să te îmbogățești și haine albe ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale și doctorie pentru ochi ca să-ți ungi ochii și să vezi. Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te!” 4M 227.2
Frate G, Dumnezeu are anumite cerințe de la tine, cerințe cărora tu nu le răspunzi. Puterea spirituală și creșterea ta în har vor fi proporționale cu lucrarea îndeplinită din dragoste și cu faptele bune făcute cu bucurie pentru Mântuitorul tău, care nu a cruțat nimic, nici măcar propria viață, ca să te mântuiască. Ai porunca apostolului: „Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos.” Nu este suficient să îți afirmi credința în poruncile lui Dumnezeu; trebuie să fii un împlinitor cu fapta. Tu calci Legea Sa. Nu Îl iubești pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu toată tăria ta, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta, nu trăiești în ascultare de ultimele șase porunci și nu-ți iubești aproapele ca pe tine însuți. Te iubești pe tine mai mult decât Îl iubești pe Dumnezeu sau decât îți iubești semenii. Păzirea poruncilor lui Dumnezeu cere din partea noastră mai mult decât ești tu dispus să faci. Dumnezeu îți cere fapte bune, tăgăduire de sine, sacrificiu și devotament pentru binele altora, pentru ca, prin intermediul tău, sufletele să poată fi aduse la adevăr. 4M 228.1
Faptele noastre bune, singure, nu ne vor mântui pe niciunul dintre noi, dar nu putem fi mântuiți fără fapte bune. După ce am făcut tot ce puteam face în Numele și în puterea lui Isus, noi trebuie să spunem: „Suntem niște robi netrebnici.” Nu trebuie să considerăm că am făcut sacrificii mari și că trebuie să primim o răsplată mare pentru slabele noastre servicii. 4M 228.2
Îndreptățirea de sine și încrederea firească te-au înfășurat ca niște legături de fier. Trebuie să fii plin de râvnă și să te pocăiești. În mod regretabil, tu ai simpatizat cu cei nemulțumiți, a căror purtare este în opoziție cu lucrarea pe care Domnul o face prin slujitorii Săi în zona aceasta. Simpatia ta nu a fost îndreptată către cine trebuia. Deoarece inima ta nu este într-o relație bună cu Dumnezeu, tu nu ai primit lumina pe care ți-a trimis-o El. Te-ai încăpățânat să te împotrivești mustrării pe care Domnul ți-a adresat-o din dragoste. Știai că lucrurile acestea erau adevărate, dar ai încercat să închizi ochii în fața adevăratei situații în care te aflai. Fie că vei asculta sau nu glasul de mustrare și de avertizare pe care Dumnezeu ți l-a trimis, fie că te vei schimba sau îți vei păstra defectele de caracter, într-o zi îți vei da seama că ai pierdut așezându-te într-o poziție sfidătoare, luptând în spirit împotriva slujitorilor lui Dumnezeu. Înverșunarea ta față de fratele H este uimitoare. El a îndurat, a sacrificat și a trudit pe coasta aceasta pentru a face lucrarea lui Dumnezeu. Dar tu, în orbirea ta, neconsacrat în inimă și în viață, te-ai încumetat, împreună cu I și cu J, să te porți cu slujitorul lui Dumnezeu într-un mod plin de cruzime. „Nu vă atingeți de unșii Mei”, zice Dumnezeu, „și nu faceți niciun rău prorocilor Mei.” Nu este un lucru de mică importanță în dreptul tău să te manifești astfel împotriva celor pe care Dumnezeu i-a trimis cu lumina și adevărul pentru popor. Ai grijă că, prin influența ta, îndepărtezi sufletele de la adevărul pe care Dumnezeu i-a trimis pe slujitorii Săi să-l predice și asupra ta atârnă o grea nenorocire. 4M 228.3
Satana te folosește ca pe un instrument al său pentru a strecura îndoieli și pentru a repeta insinuările și înșelăciunile care își au originea într-o inimă nesfințită, pe care Dumnezeu ar fi vrut să o curățească de întinarea ei, dar tu ai refuzat să te lași învățat, ai refuzat să fii corectat, ai respins mustrarea și ți-ai urmat propria voință și propria cale. Prin această sursă de amărăciune, sufletele sunt corupte și, prin îndoielile și murmurele unora, sunt aduse acolo unde mărturia de mustrare pe care o trimite Dumnezeu nu mai poate ajunge la ele. De sângele acestora veți fi socotiți răspunzători și tu, și cei care sunt de acord cu tine. 4M 229.1
Ca slujitori ai Săi, Dumnezeu ne-a încredințat o lucrare de făcut. El ne-a dat un mesaj pe care să-l transmitem poporului Său. Timp de treizeci de ani, am primit cuvintele lui Dumnezeu și le-am spus poporului Său. Am tremurat pentru responsabilitatea aceasta, pe care am acceptat-o cu multă rugăciune și meditație. Ca ambasadori ai lui Dumnezeu, noi am stat în locul lui Hristos, implorând sufletele să se împace cu Dumnezeu. Am dat avertizări atunci când Dumnezeu ne-a prezentat pericolele în care se află poporul Său. Dumnezeu ne-a desemnat pentru lucrarea aceasta. Așadar, care va fi situația celor care refuză să asculte cuvintele pe care le-a trimis Dumnezeu pentru ei, din cauză că acestea se opun căii lor sau le mustră greșelile? Dacă ești pe deplin convins că Dumnezeu nu vorbește prin noi, de ce nu acționezi în conformitate cu credința ta, astfel încât să nu mai ai nimic de-a face cu cei care se află într-o atât de mare rătăcire ca oamenii aceștia? Dacă tu ai acționat după îndemnurile Duhului lui Dumnezeu, atunci tu ai dreptate și noi suntem greșiți. Dumnezeu ori dă învățătură bisericii Sale mustrându-i greșelile și întărindu-i credința, ori nu îi dă. Aceasta ori este lucrarea lui Dumnezeu, ori nu este. Dumnezeu nu face nimic în colaborare cu Satana. Lucrarea mea din ultimii treizeci de ani poartă fie pecetea lui Dumnezeu, fie pecetea vrăjmașului. În privința aceasta, nu există cale de mijloc. Mărturiile sunt fie de la Duhul lui Dumnezeu, fie de la Diavolul. Ridicându-te împotriva slujitorilor lui Dumnezeu, tu faci o lucrare fie pentru Dumnezeu, fie pentru Diavol. „După roadele lor îi veți cunoaște.” A cui pecete o poartă lucrarea ta? Ar trebui să privești critic la rezultatele conduitei tale. 4M 229.2
Nu este ceva nou ca un om să fie amăgit de arhiînșelătorul și să se ridice împotriva lui Dumnezeu. Analizează-ți critic propria purtare înainte de a te încumeta să mergi mai departe pe calea pe care te afli acum. Iudeii s-au înșelat singuri. Ei au respins învățăturile lui Hristos pentru că El a scos la lumină secretele inimii lor și le-a mustrat păcatele. Ei nu au vrut să vină la lumină, de teamă că aveau să le fie mustrate faptele. Au ales mai degrabă întunericul decât lumina. „Și judecata aceasta”, a spus Hristos, „stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.” Iudeii și-au urmat calea, respingându-L pe Hristos, până când, în starea lor de autoamăgire, de rătăcire, au ajuns să creadă că, răstignindu-L pe El, Îi făceau un serviciu lui Dumnezeu. Aceasta a fost consecința faptului că au refuzat lumina. Tu te afli în pericolul unei înșelăciuni asemănătoare. Ar fi bine pentru sufletul tău, frate G, să te gândești unde se va sfârși calea pe care mergi acum. Dumnezeu poate lucra și fără tine, dar tu nu-ți poți permite să lucrezi fără El. Domnul nu obligă pe nimeni să creadă. El așază lumina înaintea oamenilor, iar Satana își prezintă întunericul lui. În timp ce înșelătorul strigă continuu: „Lumina este aici, adevărul este aici!”, Isus spune: „Eu sunt adevărul, Eu am cuvintele vieții veșnice. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric.” Dumnezeu ne dă tuturor dovezi suficiente pentru a ne înclina credința de partea adevărului. Dacă ne predăm lui Dumnezeu, vom alege lumina și vom respinge întunericul. Dacă vrem să păstrăm independența inimii firești și refuzăm să ne lăsăm corectați de Dumnezeu, ne vom duce cu încăpățânare la îndeplinire propriile planuri și idei, în fața celor mai clare dovezi, la fel cum au făcut iudeii, și vom fi în pericolul unei la fel de mari înșelăciuni ca aceea în care au căzut ei, iar în orbirea noastră s-ar putea să mergem la fel de departe ca ei și să ne amăgim singuri că facem lucrarea lui Dumnezeu. 4M 230.1
Frate G, tu nu vei mai rămâne mult timp acolo unde ești acum. Calea pe care ai pornit se îndepărtează de calea cea adevărată și te separă de poporul pe care Dumnezeu îl pune la încercare ca să îl curățească pentru biruința finală. Tu fie te vei uni cu această biserică și vei acționa în mod serios pentru a răspunde rugăciunii lui Hristos, fie vei deveni din ce în ce mai necredincios. Vei ajunge să pui la îndoială, unul după altul, punctele de credință stabilite ale acestei biserici, vei deveni tot mai încăpățânat în părerea ta și tot mai confuz în ceea ce privește lucrarea lui Dumnezeu pentru acest timp, până când vei lua lumina drept întuneric și întunericul drept lumină. 4M 231.1
Satana are o mare putere de a ademeni sufletele, producând confuzie în mintea celor care nu folosesc lumina și privilegiile pe care li le trimite Providența. Mințile supuse controlului lui Satana sunt abătute continuu de la lumina adevărului la minciună și întuneric. Dacă îi oferi lui Satana chiar și cel mai mic avantaj, el va pretinde mai mult și va fi mereu atent să exploateze la maximum orice împrejurare în avantajul cauzei lui și spre ruina sufletului tău. 4M 231.2
Frate și soră G, niciunul dintre voi nu sunteți într-o situație sigură. Voi disprețuiți mustrarea. Dacă în loc de cuvinte de mustrare vi s-ar fi adresat cuvinte liniștitoare, dacă ați fi fost lăudați și măguliți, ați fi avut o poziție foarte diferită de cea pe care o aveți acum în ce privește încrederea voastră în Mărturii. În aceste zile din urmă, sunt unii care vor striga: „Spuneți-ne lucruri măgulitoare, prorociți-ne lucruri închipuite.” Dar nu aceasta este lucrarea mea. Dumnezeu m-a trimis să adresez mustrări poporului Său și, cât este de sigur că El a așezat asupra mea această povară grea, la fel de sigur este că El îi va considera răspunzători pentru modul cum tratează acest mesaj pe cei cărora le este adresat. Dumnezeu nu Se lasă batjocorit, iar cei care Îi disprețuiesc lucrarea vor primi după faptele lor. Nu eu am ales această lucrare neplăcută. Nu este ceva care să-mi aducă favoarea sau lauda oamenilor. Este o lucrare pe care foarte puțini o vor aprecia, dar cei care caută să-mi facă munca de două ori mai grea prin interpretările lor greșite, prin suspiciuni pline de invidie și prin necredință, trezind astfel în mintea altora prejudecăți împotriva Mărturiilor pe care mi le-a dat Dumnezeu și limitându-mi lucrarea, vor avea de dat socoteală înaintea lui Dumnezeu, în timp ce eu voi merge înainte așa cum îmi vor deschide calea Providența și frații mei. În Numele și în puterea Mântuitorului meu, voi face tot ce pot. Voi avertiza, voi sfătui, voi mustra și voi încuraja, după cum îmi poruncește Duhul lui 4M 231.3
Dumnezeu, indiferent că oamenii vor asculta sau nu. Datoria mea nu este să-mi plac mie însămi, ci să fac voia Tatălui meu ceresc, Cel care mi-a încredințat această lucrare. 4M 232.1
Hristos i-a avertizat pe ucenicii Săi: „Păziți-vă de proroci mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori. Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat și aruncat în foc. Așa că după roadele lor îi veți cunoaște.” Aici este un test și, dacă vrei, frate G, îl poți aplica. Nu trebuie să trăiești în incertitudine și în îndoială. Satana este mereu gata să-ți sugereze o mulțime de îndoieli, dar, dacă îți deschizi ochii prin credință, vei găsi suficiente dovezi pentru a crede. Dumnezeu nu va îndepărta niciodată, pentru niciun om, toate motivele de îndoială. Cei cărora le place să rămână într-o atmosferă de îndoială și de necredință pot avea acest privilegiu de neinvidiat. Dumnezeu oferă suficiente dovezi pentru ca mintea sinceră să creadă, dar cel care întoarce spatele greutății dovezilor doar pentru că există câteva lucruri pe care, în înțelegerea lui limitată, nu le pricepe clar va fi lăsat în atmosfera rece, înfiorătoare, a necredinței și a îndoielii și credința lui va naufragia. Se pare că tu ai considerat că este o virtute să fii de partea îndoielii, în loc să fii de partea credinței. Isus nu a lăudat niciodată necredința și îndoielile. El a dat națiunii Sale dovezi cu privire la mesianitatea Sa prin minunile pe care le-a făcut, dar au fost unii care au considerat că este o virtute să se îndoiască și care au respins aceste dovezi și au găsit în orice lucrare bună ceva de criticat sau de pus la îndoială. 4M 232.2
Sutașul care a dorit ca Hristos să vină și să-l vindece pe robul său se simțea nedemn ca Isus să vină sub acoperișul său; credința lui în puterea lui Hristos era atât de puternică, încât L-a rugat doar să spună un cuvânt, crezând că ceea ce Îi ceruse avea să se realizeze. „Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat și a zis celor ce veneau după el: «Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare. Dar vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor. Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară, unde vor fi plânsul și scrâșnirea dinților.” Apoi a zis sutașului: «Du-te și facă-ți-se după credința ta.” Și robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.” 4M 233.1
Aici, Isus a înălțat credința în contrast cu îndoiala. El a arătat că israeliții aveau să se poticnească din cauza necredinței lor, care avea să-i conducă la respingerea marii lumini, iar urmarea avea să fie condamnarea și nimicirea lor. Toma a declarat că nu avea să creadă decât dacă avea să-și pună degetul în semnul cuielor și mâna în coasta Domnului lui. Hristos i-a dat dovada pe care o dorea și apoi i-a mustrat necredința: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut.” 4M 233.2
În acest veac al întunericului și al minciunii, oameni care susțin că Îl urmează pe Hristos par să creadă că sunt liberi să-i primească sau să-i respingă pe slujitorii Domnului după bunul lor plac și că nu vor fi chemați să dea socoteală pentru aceasta. Necredința și întunericul îi determină să se poarte astfel. Sensibilitatea le este tocită de necredință. Își calcă astfel conștiința și își desconsideră convingerile, slăbindu-și puterea morală. Ei îi privesc pe ceilalți în aceeași lumină în care sunt ei. 4M 233.3
Când i-a trimis pe cei doisprezece, Hristos le-a poruncit: „În orice cetate sau sat veți intra, să cercetați cine este acolo vrednic și să rămâneți la el până veți pleca. La intrarea voastră în casă, urați-i de bine și, dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea, dar, dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieșiți din casa sau din cetatea aceea și să scuturați praful de pe picioarele voastre. Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei și Gomorei decât pentru cetatea aceea.” El i-a avertizat să se păzească de oameni, pentru că aceștia îi vor da să fie judecați de soboare și îi vor bate în sinagogi. 4M 234.1
Inimile oamenilor nu sunt astăzi mai blânde decât atunci când era Hristos pe pământ. Oamenii vor face tot ce le va sta în putere pentru a-l ajuta pe marele vrăjmaș să îngreuneze cât mai mult posibil viața slujitorilor lui Hristos, așa cum au făcut cu El când era pe pământ. Ei vor biciui cu limba, prin calomnie și prin minciuni. Vor critica și vor întoarce împotriva slujitorului lui Dumnezeu chiar eforturile pe care acesta le cere să le facă. Prin bănuielile lor rele, vor vedea înșelăciune și necinste acolo unde totul este corect și unde există o integritate desăvârșită. Îi vor acuza pe slujitorii lui Dumnezeu de motive egoiste, când El Însuși îi conduce, iar ei și-ar da și viața, dacă Dumnezeu le-ar cere-o și dacă prin aceasta ar putea contribui la înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Cei care au lucrat cel mai puțin, care au investit cel mai puțin în cauza adevărului sunt cei mai plini de îndrăzneală în a-și exprima neîncrederea în integritatea slujitorilor lui Dumnezeu care poartă responsabilitățile financiare în marea lucrare. Cei care au încredere în lucrarea lui Dumnezeu sunt gata să-și asume riscul pentru înaintarea ei, și progresul lor spiritual va fi proporțional cu faptele lor de credință. Standardul nostru este Cuvântul lui Dumnezeu, dar cât de puțini îl urmează! Religia noastră va fi de mică valoare în fața semenilor noștri dacă este doar o religie teoretică, nu și practică. Influența lumii și a egoismului este răspândită de mulți dintre cei care susțin că urmează Biblia. Ei sunt asemenea unui nor, înghețând atmosfera în care se mișcă cei din jurul lor. 4M 234.2