În dimineața aceasta, nu mă pot liniști. Mintea mea este frământată cu privire la situația din California de Sud. Dumnezeu i-a încredințat fiecărui om o lucrare anume, dar acolo sunt unii care nu își iau în considerare, cu rugăciune, responsabilitatea personală. 9M 277.1
Atunci când un lucrător este ales pentru o slujbă, slujba aceea, în sine, nu îi aduce puterea unei capacități pe care nu o avea înainte. O poziție înaltă nu îi aduce caracterului virtuți creștine. Omul care crede că doar mintea lui este capabilă să facă planuri și să gândească pentru toate ramurile lucrării dă dovadă de o mare lipsă de înțelepciune. Nicio minte omenească nu este capabilă să poarte numeroasele și variatele responsabilități ale unei Conferințe care cuprinde mii de oameni și multe ramuri ale lucrării. 9M 277.2
Dar un pericol și mai mare decât acesta mi-a fost arătat în sentimentul care a luat amploare printre lucrătorii noștri, și anume că pastorii și cei care ocupă alte slujbe în lucrare ar trebui să depindă de mintea anumitor lucrători aflați la conducere, pentru ca aceștia să le precizeze care le sunt îndatoririle. Mintea și judecata unui singur om nu trebuie considerate capabile să controleze și să modeleze o Conferință. Individul și biserica își au propriile responsabilități. Dumnezeu i-a dat fiecărui om un talent sau mai multe talente, pe care să le folosească și să le dezvolte. Folosind aceste talente, el își sporește capacitatea de a sluji. Dumnezeu a dat fiecărui individ rațiune, discernământ, și dorește ca lucrătorii Săi să folosească și să dezvolte acest dar. Președintele unei Conferințe nu trebuie să considere că părerea lui trebuie să domine părerile tuturor celorlalți. 9M 277.3
În nicio Conferință nu ar trebui să se treacă în grabă peste propuneri, fără ca frații să-și ia timp să cântărească atent toate aspectele problemei. Pentru că președintele Conferinței a sugerat anumite planuri, uneori s-a considerat că nu mai este necesar să fie consultat Domnul cu privire la ele. În felul acesta, au fost acceptate propuneri care nu erau spre folosul spiritual al credincioșilor și care implicau cu mult mai mult decât se păruse la o primă apreciere superficială. Astfel de procedee nu sunt după rânduiala lui Dumnezeu. Au fost puse în discuție și votate multe, foarte multe chestiuni care implicau mult mai mult decât se anticipase și cu mult mai mult decât cei care le-au votat ar fi fost dispuși să aprobe, dacă și-ar fi luat timp să privească problema pe toate laturile. 9M 278.1
În acest timp, nu ne putem permite să fim nepăsători sau neglijenți față de lucrarea lui Dumnezeu. Noi trebuie să-L căutăm pe Domnul cu stăruință în fiecare zi, dacă vrem să fim pregătiți pentru experiențele care ne așteaptă. Inimile noastre trebuie să fie curățite de orice simțământ de superioritate, iar principiile vii ale adevărului trebuie să fie sădite în suflet. Tinerii, vârstnicii și cei de vârstă mijlocie trebuie să practice acum virtuțile caracterului lui Hristos. Ei trebuie să experimenteze zilnic o dezvoltare spirituală, astfel încât să poată deveni vase de cinste în slujba Domnului. 9M 278.2
„Într-o zi, Isus Se ruga într-un anumit loc. Când a isprăvit rugăciunea, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: ‘Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui’” (Luca 11,1). Rugăciunea pe care Hristos le-a dat-o ucenicilor Săi, ca răspuns la această cerere, nu folosește un limbaj pretențios, ci exprimă în cuvinte simple nevoile sufletului. Este scurtă și se ocupă direct de nevoile zilnice. 9M 278.3
Fiecare suflet are privilegiul de a-I spune Domnului nevoile lui specifice și de a-I aduce mulțumiri pentru binecuvântările pe care le primește zilnic. Dar numeroasele rugăciuni lungi, lipsite de viață și de credință, care Îi sunt adresate lui Dumnezeu, în loc de a fi o bucurie pentru El, sunt o povară. Avem nevoie, o, ce mult avem nevoie de niște inimi curate și convertite! Avem nevoie să ne întărim în credință. „Cereți și vi se va da”, a promis Mântuitorul, „căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide” (Matei 7,7). Trebuie să ne educăm pe noi înșine să ne încredem în acest cuvânt și să aducem lumina și harul lui Hristos în toate lucrările noastre. Avem nevoie să ne prindem de Hristos și să ne ținem strâns de El, până când vom ști că puterea harului Său transformator este manifestată în noi. Trebuie să avem credință în Hristos, dacă vrem să reflectăm caracterul divin. 9M 278.4
Hristos a îmbrăcat natura Sa dumnezeiască în natura omenească și a dus o viață de rugăciune și de renunțare la Sine, de luptă zilnică împotriva ispitei, astfel încât să-i poată ajuta pe cei care astăzi sunt asaltați de ispite. El este eficiența și puterea noastră. El dorește ca, prin însușirea harului Său, neamul omenesc să poată deveni părtaș de natură dumnezeiască și, astfel, să scape de stricăciunea care este în lume prin pofte. Dacă este studiat cu credincioșie și primit în viață, Cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul și din Noul Testament va da înțelepciune și viață spirituală. Acest Cuvânt trebuie să fie păstrat în suflet cu sfințenie. Credința în Cuvântul lui Dumnezeu și în puterea lui Hristos de a transforma viața îl va face în stare pe cel credincios să aducă la îndeplinire lucrările Lui și să trăiască o viață de bucurie în Domnul. 9M 279.1
Din nou și din nou, am fost instruită să spun poporului nostru: puneți-vă credința și încrederea în Dumnezeu! Să nu vă bizuiți pe vreun om, care este supus greșelii, pentru a vă preciza care vă este datoria. Este privilegiul vostru să spuneți: „Voi vesti Numele Tău fraților mei și Te voi lăuda în mijlocul adunării. Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați-L! Voi toți, sămânța lui Iacov, slăviți-L! Cutremurați-vă înaintea Lui, voi toți, sămânța lui Israel! Căci El nici nu disprețuiește, nici nu urăște necazurile celui nenorocit și nu-Ș ascunde Fața de el, ci îl ascultă când strigă către El. …Tu vei fi pricina laudelor mele: și-mi voi împlini juruințele în fața celor ce se tem de Tine. Cei săraci vor mânca și se vor sătura; cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!” (Psalmi 22,22-26) 9M 279.2
Acest pasaj din Scriptură este chiar la obiect. Fiecare membru al bisericii trebuie să înțeleagă că trebuie să privească doar la Dumnezeu pentru a-și înțelege datoria personală. Este drept ca frații să se sfătuiască unul cu altul; dar atunci când oamenii sunt aceia care stabilesc ce trebuie să facă frații lor, aceștia să răspundă că ei L-au ales pe Domnul ca Sfătuitor al lor. Aceia care Îl vor căuta în umilință vor găsi că harul Lui este îndestulător. Dar atunci când un om îi îngăduie altui om să se așeze între el și datoria pe care Dumnezeu i-a descoperit-o, punându-și încrederea în om și acceptându-l drept călăuză, atunci el trece de pe platforma adevărată pe una falsă și periculoasă. Un astfel de om, în loc să crească și să se dezvolte, își va pierde spiritualitatea. 9M 280.1
Nu există în niciun om o putere care să poată remedia un caracter deficient. Speranța și încrederea noastră, la nivel personal, trebuie să fie puse în Acela care este mai mult decât un om. Să nu uităm niciodată că trebuie să așteptăm ajutorul de la Acela care este puternic. Domnul a prevăzut ajutorul necesar pentru fiecare suflet care vrea să îl accepte. 9M 280.2
Sanatoriu, California,
3 octombrie 1907