Printre cei care mărturisesc că sunt creștini astăzi există o teribilă lipsă a simpatiei pe care ar trebui să o simtă față de sufletele nemântuite. Dacă inima noastră nu bate la unison cu inima lui Hristos, cum vom putea înțelege sfințenia și importanța lucrării la care am fost chemați prin cuvintele: „Vegheați asupra sufletelor ca unii care aveți să dați socoteală”? Vorbim despre misiunile creștine. Glasul nostru este auzit, dar simțim noi dorul sincer și plin de duioșie pe care Îl simțea Hristos pentru suflete? 9M 45.1
Mântuitorul era un lucrător neobosit. El nu-Și măsura lucrul cu orele. Timpul Lui, inima Lui, puterea Lui erau consacrate lucrării pentru binele neamului omenesc. Zile întregi erau dedicate lucrului și nopți întregi erau petrecute în rugăciune, ca să poată fi întărit pentru a Se confrunta cu vrăjmașul cel viclean în toată lucrarea lui de înșelăciune și să poată primi puterea de a-Și împlini lucrarea — aceea de a înălța și de a reface omenirea. 9M 45.2
Omul care Îl iubește pe Dumnezeu nu-și măsoară lucrarea după sistemul de lucru de opt ore. El lucrează la orice oră și nu este niciodată liber de datorie. Ori de câte ori are ocazia să facă binele, îl face. Pretutindeni, în orice timp și în orice loc, el găsește ocazii potrivite pentru a face lucrarea lui Dumnezeu. El duce cu sine o mireasmă plăcută, oriunde merge. O atmosferă de desăvârșire îi înconjoară sufletul. Frumusețea vieții lui ordonate și conversația lui evlavioasă inspiră în alții credință, speranță și curaj. 9M 45.3
Este nevoie de misionari cu suflet și plini de zel. Eforturile spasmodice vor face prea puțin bine. Trebuie să atragem atenția. Trebuie să fim mult mai stăruitori. 9M 45.4
Prin luptă curajoasă, în mijlocul împotrivirii, al pericolului, al pierderii și al suferinței omenești, lucrarea de salvare de suflete trebuie să fie dusă înainte. Într-o anumită luptă, când unul dintre regimentele forței care ataca a fost împins înapoi de armata adversă, stegarul care era în frunte a rămas pe loc, în timp ce trupele se retrăgeau. Căpitanul a strigat la el să aducă steagul înapoi, dar răspunsul stegarului a fost: „Aduceți oamenii înapoi la steag!” Aceasta este lucrarea care îi revine fiecărui purtător credincios al steagului — de a aduce oamenii la steag. Domnul cere din partea noastră seriozitate și stăruință. Toți știm că păcatul multora dintre cei care mărturisesc a fi creștini este lipsa curajului și a energiei de a se aduce pe ei înșiși și pe cei care sunt în legătură cu ei înapoi, la steag. 9M 46.1
Din toate țările, răsună strigătul macedonean: „Treci… și ajută-ne!” Dumnezeu a deschis câmpuri înaintea noastră și, dacă instrumentele omenești ar conlucra cu cele divine, multe suflete ar fi câștigate la adevăr. Dar poporul care mărturisește că este al Domnului doarme în ceea ce privește lucrarea care i-a fost încredințată și, în multe locuri, aceasta rămâne aproape neatinsă. Dumnezeu a trimis solie după solie ca să trezească poporul nostru să facă ceva și să facă acum. Dar, la chemarea: „Pe cine să trimit?”, au fost puțini cei care au răspuns: „Iată-mă, trimite-mă.” (Isaia 6,8) 9M 46.2
Atunci când reproșul de indolență și de lenevie va putea fi șters din dreptul bisericii, Duhul Domnului Se va manifesta cu îndurare. Puterea divină va fi descoperită. Biserica va vedea lucrarea providențială a Domnului oștirilor. Lumina adevărului va străluci în raze clare, puternice și, ca în timpul apostolilor, multe suflete se vor întoarce de la rătăcire la adevăr. Pământul va fi luminat de slava Domnului. 9M 46.3
Îngerii cerești așteaptă de multă vreme ca instrumentele omenești — membrii bisericii — să coopereze cu ei în marea lucrare care trebuie să fie făcută. Ei vă așteaptă pe voi. Câmpul este atât de vast, planul atât de cuprinzător, încât fiecare inimă sfințită va fi pusă la lucru ca un instrument al puterii divine. 9M 46.4
În același timp, va fi o putere care va lucra de dedesubt. În timp ce agenți ai îndurării lui Dumnezeu lucrează prin ființe omenești consacrate, Satana își pune la lucru agenții lui, cerând tribut de la toți aceia care se supun conducerii lui. Vor fi mulți domni și mulți dumnezei. Se va auzi strigătul: „Iată, Hristos este aici” și „Iată, Hristos este acolo”. Planul iscusit al lui Satana va lucra pretutindeni, cu scopul de a le distrage oamenilor atenția de la datoria lor prezentă. Vor fi semne și minuni. Dar ochiul credinței va discerne, în toate aceste manifestări, semne ale mărețului și solemnului viitor și triumful care îl așteaptă pe poporul lui Dumnezeu. 9M 47.1
Lucrați, o, lucrați cu gândul la veșnicie! Purtați în minte gândul că fiecare putere trebuie să fie sfințită! O mare lucrare trebuie să fie făcută. De pe buze neprefăcute, să se înalțe rugăciunea: „Dumnezeu să aibă milă de noi și să ne binecuvânteze, să facă să lumineze peste noi Fața Lui, ca să se cunoască pe pământ calea Ta și printre toate neamurile, mântuirea Ta!” (Psalmi 67,1.2) 9M 47.2
Aceia care realizează, chiar și într-o măsură limitată, ce înseamnă mântuirea pentru ei și pentru semenii lor, vor umbla în credință și vor înțelege, într-o oarecare măsură, nemărginitele nevoi ale neamului omenesc. Inima lor va fi mișcată de compasiune, atunci când vor vedea lipsa și sărăcia atât de larg răspândite în lumea noastră, lipsurile mulțimilor care suferă în ceea ce privește hrana și îmbrăcămintea, precum și lipsa morală a miilor de oameni care se află sub umbra unui destin îngrozitor, în comparație cu care suferința fizică pălește. 9M 47.3
Membrii bisericii să nu piardă din vedere faptul că numele lor scrise în registrele bisericii nu le vor asigura mântuirea. Ei trebuie să primească aprobarea lui Dumnezeu, să fie niște lucrători cărora nu are de ce să le fie rușine. Zi de zi, ei trebuie să-și dezvolte un caracter în armonie cu îndrumările lui Hristos. Ei trebuie să rămână în El, exercitându-și fără încetare credința în El. Astfel, ei vor crește până la statura deplină de bărbați și femei în Hristos — creștini sănătoși, veseli și recunoscători, conduși de Dumnezeu la o lumină din ce în ce mai clară. Dacă nu este aceasta experiența lor, atunci ei se vor număra printre aceia ale căror glasuri se vor ridica într-o zi în amară tânguire: „Secerișul a trecut, vara s-a sfârșit și sufletul meu nu este mântuit! De ce nu am alergat și eu la cetățuie pentru adăpost? De ce am luat în glumă mântuirea mea și am lucrat împotriva Duhului harului?” 9M 48.1
„Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape și vine în graba mare!” (Ţefania 1,14) Să ne încălțăm, așadar, cu râvna Evangheliei, gata să pornim imediat ce se dă semnalul. Fiecare oră este importantă, fiecare minut este prețios. Nu avem timp de pierdut în a ne satisface propriile dorințe. Pretutindeni în jurul nostru sunt suflete care pier în păcat. În fiecare zi este ceva de făcut pentru Domnul și Învățătorul nostru. În fiecare zi trebuie să îndreptăm suflete către Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. 9M 48.2
„De aceea, și voi fiți gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți” (Matei 24,44). Mergeți seara la culcare având orice păcat mărturisit. Așa am făcut în 1844, când așteptam să-L întâlnim pe Domnul nostru. Și acum, acest mare eveniment este mai aproape decât atunci când am crezut prima dată. Fiți întotdeauna gata — seara, dimineața și la amiază — astfel încât, atunci când se aude strigătul: „Iată, mirele vine! Ieșiți-i în întâmpinare”, chiar dacă ați fi treziți din somn, să ieșiți să-L întâmpinați cu candelele curățate și aprinse. 9M 48.3