O solemnă responsabilitate apasă asupra celor care cunosc adevărul, și anume că toate faptele lor trebuie să corespundă cu credința lor și viața lor să fie înnobilată și sfințită, iar ei să fie pregătiți pentru lucrarea care trebuie să fie făcută repede, în aceste zile de încheiere a soliei. Ei nu au timp sau puteri de irosit în satisfacerea apetitului. Aceste cuvinte trebuie să ajungă acum la noi cu o solemnitate convingătoare: „Pocăiți-vă dar, și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare” (Fapte 3,19). Sunt mulți printre noi care au deficiențe în ceea ce privește spiritualitatea și care, dacă nu se convertesc pe deplin, vor fi cu siguranță pierduți. Vă puteți permite să vă asumați acest risc? 9M 154.3
Mândria și o credință slabă îi privează pe mulți de bogatele binecuvântări ale lui Dumnezeu. Sunt mulți care, dacă nu-și umilesc inimile înaintea Domnului, vor fi surprinși și dezamăgiți atunci când se va auzi strigătul: „Iată, Mirele vine!” (Matei 25,6) Ei au teoria adevărului, dar nu au untdelemn în candelele lor. În acest timp, credința noastră nu trebuie să se limiteze la a fi de acord cu sau a crede în teoria soliei celui de-al treilea înger. Noi trebuie să avem untdelemnul harului lui Hristos, care să alimenteze candela și să facă lumina vieții să strălucească, arătând calea pentru cei care sunt în întuneric. 9M 155.1
Dacă vrem să evităm experiența de a trece prin boală, trebuie să începem, cu seriozitate și fără întârziere, să ne ducem până la capăt mântuirea, cu frică și cutremur. Sunt mulți care nu dau nicio dovadă hotărâtă că sunt credincioși legământului încheiat la botez. Zelul lor a fost răcit de formalism, de ambiție lumească, de mândrie și de iubirea de sine. Câteodată se simt emoționați, sentimentele le sunt mișcate, dar nu cad pe Stânca Isus Hristos. Nu vin la Dumnezeu cu inima zdrobită în pocăință și în mărturisire. Aceia care trăiesc în inima lor lucrarea adevăratei convertiri vor manifesta în viața lor roadele Duhului. O, dacă și-ar da seama, cei care au o viață spirituală atât de pipernicită, că viața veșnică le poate fi acordată doar acelora care devin părtași de natură divină și care scapă de stricăciunea care este în lume prin poftă! 9M 155.2
Doar puterea lui Hristos poate lucra în inimă și în minte transformarea pe care trebuie să o experimenteze toți aceia care vor să aibă parte cu El la viața veșnică, în Împărăția cerurilor. „Dacă un om nu se naște din nou”, a spus Mântuitorul, „nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3,3). Religia care vine de la Dumnezeu este singura religie care poate să conducă la Dumnezeu. Ca să-I putem sluji Lui așa cum se cuvine, trebuie să ne naștem din Duhul Sfânt. Aceasta va conduce la o atitudine de veghere. Va curăța inima, va reînnoi mintea și ne va da capacitatea de a-L cunoaște și de a-L iubi pe Dumnezeu. Ne va face să ascultăm de bunăvoie de toate cerințele Sale. Aceasta este adevărata închinare. 9M 156.1
Dumnezeu cere din partea poporului Său un progres continuu. Trebuie să învățăm că satisfacerea apetitului este cea mai mare barieră în calea dezvoltării intelectuale și a sfințirii sufletului. Cu toată mărturisirea noastră în ceea ce privește reforma sănătății, mulți dintre noi au o alimentație nepotrivită. Satisfacerea apetitului este principala cauză a debilității fizice și mentale și se află, în mare măsură, la baza slăbiciunii și a morții premature. Cel care caută să aibă un spirit curat să nu uite că în Hristos se află puterea de a ține sub control apetitul. 9M 156.2