1 Pentruce nu păzește Cel Atotputernic vremurile de judecată, și dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă? NTR — Iov 24:1
2 Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, și le pasc; NTR — Iov 24:2
3 iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei; NTR — Iov 24:3
4 îmbrîncesc din drum pe cei lipsiți, silesc pe toți nenorociții din țară să se ascundă. NTR — Iov 24:4
5 Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineața la lucru să caute hrană, și în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor. NTR — Iov 24:5
6 Taie nutrețul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit. NTR — Iov 24:6
7 Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului. NTR — Iov 24:7
8 Îi pătrunde ploaia munților, și, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci. NTR — Iov 24:8
9 Aceia smulg pe orfan dela țîță, iau zălog tot ce are săracul. NTR — Iov 24:9
10 Și săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii și -s flămînzi; NTR — Iov 24:10
11 în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, și le este sete; NTR — Iov 24:11
12 în cetăți se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniți strigă... Și Dumnezeu nu ia seama la aceste mișelii! NTR — Iov 24:12
13 Alții sînt vrăjmași ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei. NTR — Iov 24:13
14 Ucigașul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac și lipsit, și noaptea fură. NTR — Iov 24:14
15 Ochiul preacurvarului pîndește amurgul: ,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, și își pune o măhramă pe față. NTR — Iov 24:15
16 Noaptea sparg casele, ziua stau închiși; se tem de lumină. NTR — Iov 24:16
17 Pentru ei, dimineața este umbra morții, și cînd o văd, simt toate spaimele morții. NTR — Iov 24:17
18 Dar nelegiuitul alunecă ușor pe fața apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, și niciodată n'apucă pe drumul celor vii! NTR — Iov 24:18
19 Cum sorb seceta și căldura apele zăpezii, așa înghite locuința morților pe cei ce păcătuiesc. NTR — Iov 24:19
20 Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-și mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac, NTR — Iov 24:20
21 el, care pradă pe femeia stearpă și fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!... NTR — Iov 24:21
22 Și totuș, Dumnezeu prin puterea Lui lungește zilele celor sîlnici, și iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viață; NTR — Iov 24:22
23 El le dă liniște și încredere, are privirile îndreptate spre căile lor. NTR — Iov 24:23
24 S'au ridicat; și într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toți oamenii, sînt tăiați ca spicele coapte. NTR — Iov 24:24
25 Nu este așa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?” NTR — Iov 24:25