1 Vai! cum s'a înegrit aurul, și cum s'a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfîntului Locaș pela toate colțurile ulițelor! NTR — PlângerileluiIeremia 4:1
2 Cum sînt priviți acum fiii Sionului, cei aleși și prețuiți ca aurul curat altă dată, cum sînt priviți acum, vai! Ca niște vase de pămînt, și ca o lucrare făcută de mînile olarului! NTR — PlângerileluiIeremia 4:2
3 Chiar și șacalii își apleacă țîța, și dau să sugă puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struții din pustie. NTR — PlângerileluiIeremia 4:3
4 Limba sugătorului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer pîne, dar nimeni nu le -o dă. NTR — PlângerileluiIeremia 4:4
5 Ceice se hrăneau cu bucate alese, leșină pe ulițe. Ceice fuseseră crescuți crescuți în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi! NTR — PlângerileluiIeremia 4:5
6 Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decît păcatul Sodomei, care a fost nimicită într'o clipă, fără să fi pus cineva mîna pe ea. NTR — PlângerileluiIeremia 4:6
7 Voivozii ei erau mai strălucitori decît zăpada, mai albi decît laptele; trupul le era mai roș decît mărgeanul; fața le era ca safirul. NTR — PlângerileluiIeremia 4:7
8 Dar acum înfățișarea le este mai negricioasă decît funinginea; așa că nu mai sînt cunoscuți pe ulițe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul. NTR — PlângerileluiIeremia 4:8
9 Ceice pier uciși de sabie sînt mai fericiți decît ceice pier de foame, cari cad sleiți de puteri, din lipsa roadelor cîmpului! NTR — PlângerileluiIeremia 4:9
10 Femeile, cu toată mila lor, își fierb copiii, cari le slujesc ca hrană, în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu. NTR — PlângerileluiIeremia 4:10
11 Domnul Și -a sleit urgia, Și -a vărsat mînia aprinsă; a aprins în Sion un foc, care -i mistuie temeliile. NTR — PlângerileluiIeremia 4:11
12 Împărații pămîntului n'ar fi crezut și nici unul din locuitorii lumii n'ar fi crezut că protivnicul, care -l împresura, are să intre pe porțile Ierusalimului. NTR — PlângerileluiIeremia 4:12
13 Iată roada păcatelor proorocilor săi, a nelegiuirilor preoților săi, cari au vărsat în mijlocul lui sîngele celor neprihăniți! NTR — PlângerileluiIeremia 4:13
14 Rătăceau ca orbii pe ulițe, mînjiți de sînge, așa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor. NTR — PlângerileluiIeremia 4:14
15 “Depărtați-vă, necuraților!” li se striga, “la o parte, la o parte, nu vă atingeți de noi!” Cînd fugeau pribegind încoace și încolo, printre neamuri, se spunea: “Să nu mai locuiască aici!” NTR — PlângerileluiIeremia 4:15
16 În mînia Lui Domnul i -a împrăștiat și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei! Vrăjmașul n'a căutat la fața preoților, nici n'a avut milă de cei bătrîni. NTR — PlângerileluiIeremia 4:16
17 Și acolo ni se sfîrșeau ochii, și așteptam zădarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam, care totuș nu ne -a izbăvit. NTR — PlângerileluiIeremia 4:17
18 Ne pîndeau pașii, ca să ne împiedice să mergem pe ulițele noastre; ni se apropia sfîrșitul, ni se împliniseră zilele... Da, ne venise sfîrșitul! NTR — PlângerileluiIeremia 4:18
19 Prigonitorii noștri erau mai iuți de cît vulturii cerului. Ne-au fugărit pe munți, și ne-au pîndit în pustie. NTR — PlângerileluiIeremia 4:19
20 Suflarea vieții noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el, despre care ziceam: “Vom trăi supt umbra lui printre neamuri.” NTR — PlângerileluiIeremia 4:20
21 “Bucură-te și saltă de bucurie, fiica Edomului, care louiește în țara Uț! Dar și la tine va trece potirul, și tu te vei îmbăta, și te vei desgoli! NTR — PlângerileluiIeremia 4:21
22 Fiica Sionului, nelegiuirea îți este ispășită: El nu te va mai trimete în robie. Dar ție, fiica Edomului, îți va pedepsi nelegiuirea; și îți va da pe față păcatele.” NTR — PlângerileluiIeremia 4:22