1 Isus a început pe urmă să le vorbească în pilde. “Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, și a zidit un turn; apoi a arendat-o unor vieri și a plecat din țară. NTR — Marcu 12:1
2 La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să ia dela ei din roadele viei. NTR — Marcu 12:2
3 Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut, și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. NTR — Marcu 12:3
4 A trimis iarăși la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap, și l-au batjocorit. NTR — Marcu 12:4
5 A mai trimis un altul, pe care l-au omorât; apoi a trimis mulți alții, dintre cari, pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât. NTR — Marcu 12:5
6 Mai avea un singur fiu prea iubit; la urmă, l-a trimis și pe el la ei. ,Vor primi cu cinste pe fiul meu!` zicea el. NTR — Marcu 12:6
7 Dar vierii aceia au zis între ei: ,Iată moștenitorul; veniți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră.` NTR — Marcu 12:7
8 Și au pus mâna pe el, l-au omorât, și i-au aruncat trupul afară din vie. NTR — Marcu 12:8
9 Acum, ce va face stăpânul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, și via o va da altora. NTR — Marcu 12:9
10 Oare n-ați citit locul acesta din Scriptură: ,Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; NTR — Marcu 12:10
11 Domnul a făcut acest lucru, și este minunat în ochii noștri?” NTR — Marcu 12:11
12 Ei căutau să -L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Și L-au lăsat, și au plecat. NTR — Marcu 12:12
13 Apoi au trimes la Isus pe unii din Farisei și din Irodiani, ca să -L prindă cu vorba. NTR — Marcu 12:13
14 Aceștia au venit, și I-au zis: “Învățătorule, știm că spui adevărul, și nu-Ți pasă de nimeni; căci nu cauți la fața oamenilor, și înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir Cezarului sau nu? NTR — Marcu 12:14
15 Să plătim sau să nu plătim?” Isus le -a cunoscut fățărnicia, și le -a răspuns: “Pentruce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un ban (Grecește: dinar.) ca să -l văd.” NTR — Marcu 12:15
16 I-au adus un ban; și Isus i -a întrebat: “Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sînt?” “Ale Cezarului”, I-au răspuns ei. NTR — Marcu 12:16
17 Atunci Isus le -a zis: “Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Și se mirau foarte mult de El. NTR — Marcu 12:17
18 Saducheii, cari zic că nu este înviere, au venit la Isus și I-au pus următoarea întrebare: NTR — Marcu 12:18
19 “Învățătorule, iată ce ne -a scris Moise: ,Dacă moare fratele cuiva, și -i rămîne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui, și să ridice urmaș fratelui său.` NTR — Marcu 12:19
20 Erau dar șapte frați. Cel dintîi s'a însurat, și a murit fără să lase urmaș. NTR — Marcu 12:20
21 Al doilea a luat de nevastă pe văduvă, și a murit fără să lase urmaș. Tot așa și al treilea. NTR — Marcu 12:21
22 Și nici unul din cei șapte n'a lăsat urmaș. După ei toți, a murit și femeia. NTR — Marcu 12:22
23 La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut -o de nevastă.” NTR — Marcu 12:23
24 Drept răspuns, Isus le -a zis: “Oare nu vă rătăciți voi, din pricină că nu pricepeți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? NTR — Marcu 12:24
25 Căci după ce vor învia din morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri. NTR — Marcu 12:25
26 În ce privește învierea morților, oare n'ați citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbește despre ,Rug`, ce i -a spus Dumnezeu, cînd a zis: ,Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov?` NTR — Marcu 12:26
27 Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciți!” NTR — Marcu 12:27
28 Unul din cărturari, care -i auzise vorbind, fiindcă știa că Isus răspunsese bine Saducheilor, a venit la El, și L -a întrebat: “Care este cea dintîi dintre toate poruncile?” NTR — Marcu 12:28
29 Isus i -a răspuns: “Cea dintîi este aceasta: ,Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;` NTR — Marcu 12:29
30 și: ,Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, și cu toată puterea ta`; iată porunca dintîi. NTR — Marcu 12:30
31 Iar a doua este următoarea: ,Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.` Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” NTR — Marcu 12:31
32 Cărturarul I-a zis: “Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El, NTR — Marcu 12:32
33 și că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, și cu toată puterea, și a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult decât toate arderile de tot și decât “toate jertfele.” NTR — Marcu 12:33
34 Isus a văzut că a răspuns cu pricepere, și i-a zis: “Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.” Și nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări. NTR — Marcu 12:34
35 Pe când învăța pe norod în Templu, Isus a zis: “Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David? NTR — Marcu 12:35
36 Însuși David, fiind insuflat de Duhul Sfânt, a zis: “Domnul a zis Domnului meu: ,Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi supt picioarele Tale.` NTR — Marcu 12:36
37 Deci chiar David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?” Și gloata cea mare Îl asculta cu plăcere. NTR — Marcu 12:37
38 În învățătura, pe care le-o dădea, Isus le zicea: “Păziți-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi, și să le facă lumea plecăciuni prin piețe. NTR — Marcu 12:38
39 Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi, și după locurile dintâi la ospețe; NTR — Marcu 12:39
40 casele văduvelor le mănâncă, și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.” NTR — Marcu 12:40
41 Isus ședea jos în fața vistieriei Templului, și Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulți, care erau bogați, aruncau mult. NTR — Marcu 12:41
42 A venit și o văduvă săracă, și a aruncat doi bănuți, cari fac un gologan. NTR — Marcu 12:42
43 Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: “Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce au aruncat în vistierie; NTR — Marcu 12:43
44 căci toți ceilalți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.” NTR — Marcu 12:44