1 Isus le -a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, și să nu se lase. NTR — Luca 18:1
2 El le -a zis: “Într-o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina. NTR — Luca 18:2
3 În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el, și-i zicea: ,Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu.` NTR — Luca 18:3
4 Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, și-a zis: ,Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez, NTR — Luca 18:4
5 totuș, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.` NTR — Luca 18:5
6 Domnul a adăogat: ,Auziți ce zice judecătrul nedrept? NTR — Luca 18:6
7 Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, cari strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei? NTR — Luca 18:7
8 Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pămînt?” NTR — Luca 18:8
9 A mai spus și pilda aceasta pentru unii cari se încredeau în ei înșiși că sînt neprihăniți, și disprețuiau pe ceilalți. NTR — Luca 18:9
10 “Doi oameni s'au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, și altul vameș. NTR — Luca 18:10
11 Fariseul sta în picioare, și a început să se roage în sine astfel: ,Dumnezeule, Îți mulțămesc că nu sînt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta. NTR — Luca 18:11
12 Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.` NTR — Luca 18:12
13 Vameșul sta departe, și nu îndrăznea nici ochii să și -i ridice spre cer; ci se bătea în piept, și zicea: ,Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!` NTR — Luca 18:13
14 Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s'a pogorît acasă socotit neprihănit decît celalt. Căci oricine se înalță, va fi smerit; și oricine se smerește, va fi înălțat.” NTR — Luca 18:14
15 I-au adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, cînd au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia cari -i aduceau. NTR — Luca 18:15
16 Isus a chemat la Sine pe copilași, și a zis: “Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu -i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei. NTR — Luca 18:16
17 Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu niciun chip nu va intra în ea.” NTR — Luca 18:17
18 Un fruntaș a întrebat pe Isus: “Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața vecinică?” NTR — Luca 18:18
19 “Pentruce Mă numești bun?” i -a răspuns Isus. “Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu. NTR — Luca 18:19
20 Știi poruncile: ,Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.” NTR — Luca 18:20
21 “Toate aceste lucruri,” I -a zis el, “le-am păzit din tinerețea mea.” NTR — Luca 18:21
22 Cînd a auzit Isus aceste vorbe, i -a zis: “Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.” NTR — Luca 18:22
23 Cînd a auzit el aceste cuvinte, s'a întristat de tot; căci era foarte bogat. NTR — Luca 18:23
24 Isus a văzut că s'a întristat de tot, și a zis: “Cît de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții! NTR — Luca 18:24
25 Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” NTR — Luca 18:25
26 Cei ce -L ascultau, au zis: “Atunci cine poate fi mîntuit?” NTR — Luca 18:26
27 Isus a răspuns: “Ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu.” NTR — Luca 18:27
28 Atunci Petru a zis: “Iată că noi am lăsat totul, și Te-am urmat.” NTR — Luca 18:28
29 Și Isus le -a zis: “Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-și fi lăsat casa, sau nevasta, sau frații, sau părinții, sau copiii, pentru Împărăția lui Dumnezeu, NTR — Luca 18:29
30 și să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viața vecinică.” NTR — Luca 18:30
31 Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, și le -a zis: “Iată că ne suim la Ierusalim, și tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini. NTR — Luca 18:31
32 Căci va fi dat în mîna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa; NTR — Luca 18:32
33 și, după ce -L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” NTR — Luca 18:33
34 Ei n'au înțeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, și nu pricepeau ce le spunea Isus. NTR — Luca 18:34
35 Pe cînd Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lîngă drum și cerșea. NTR — Luca 18:35
36 Cînd a auzit norodul trecînd, a întrebat ce este. NTR — Luca 18:36
37 I-au spus: “Trece Isus din Nazaret.” NTR — Luca 18:37
38 Și el a strigat: “Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” NTR — Luca 18:38
39 Ceice mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el țipa și mai tare: “Fiul lui David, ai milă de mine!” NTR — Luca 18:39
40 Isus S'a oprit, și a poruncit să -l aducă la El; și, după ce s'a apropiat, l -a întrebat: NTR — Luca 18:40
41 “Ce vrei să-ți fac?” “Doamne,” a răspuns el, “să-mi capăt vederea.” NTR — Luca 18:41
42 Și Isus i -a zis: “Capătă-ți vederea. Credința ta te -a mîntuit.” NTR — Luca 18:42
43 Numaidecît, orbul și -a căpătat vederea, și a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cînd a văzut cele întîmplate, a dat laudă lui Dumnezeu. NTR — Luca 18:43