“În ziua Cincizecimii, erau toți cu o inimă adunați în același loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” Duhul Sfânt, sub forma unor limbi de foc despărțite la vârf și așezându-Se peste cei adunați, era un simbol al darului făcut lor, de a vorbi fluent câteva limbi diferite, pe care ei nu le cunoscuseră mai înainte. Aspectul de foc semnifica zelul fierbinte cu care vor lucra și puterea ce le va însoți cuvintele. IM 242.1
Sub această iluminare cerească, Scripturile pe care li le explicase Domnul Hristos le-au venit în minte cu strălucirea și frumusețea vie a adevărului clar și plin de putere. Vălul care îi împiedicase să vadă sfârșitul lucrurilor care au fost desființate a fost dat la o parte, iar ei au înțeles cu desăvârșită claritate obiectul misiunii lui Hristos și natura împărăției Sale. IM 242.2