Îi întreb pe cei care trăiesc în deșertăciunea îngăduinței de sine: Veți continua să procedați la fel, ca și când n-ați avea nici o responsabilitate în ce privește tăgăduirea de sine? Care este scopul pentru care trăiți? Ce bine faceți voi? Vă puteți permite să trăiți pentru voi înșivă? Puteți câștiga viața veșnică în timp ce trăiți astfel? Oare nu are Dumnezeu un loc și o lucrare pentru noi? Oare nu puteți face și altceva în afară de a vă face pe plac și a vă satisface eul? — (Letter 4a, 1902). LMM 133.3