Este un lucru irosit să-i învățăm pe oameni să se îndrepte spre Dumnezeu ca vindecător al neputințelor lor, dacă nu i-am învățat să înlăture orice obicei greșit și să nu mai fie îngăduitori față de apetitul pervertit. Ei trebuie învățați să folosească ceea ce ne-a pus la îndemână Dumnezeu. A refuza folosirea remediilor pe care le au la îndemână, fără a plăti taxa medicului, a neglija să lase pătrunderea, în fiecare încăpere a casei, a aerului curat și luminii soarelui date de Dumnezeu, toate acestea dovedesc lipsă de credință în El. Credința în puterea lui Dumnezeu de a vindeca neputințele este moartă, dacă cel care este bolnav nu folosește lumina pe care i-a dat-o Dumnezeu, punându-și obiceiurile în armonie cu principiile corecte. — (Manuscript 86, 1897). LMM 262.2