[Acest bărbat, un pastor cu binecuvântare, era văduv de aproape cinci ani atunci când au fost scrise aceste scrisori. Spațiile libere din text au fost reproduse exact așa cum apar în copiile din arhiva de la White Estate.]
Vină egală pentru două persoane — În timpul nopții te-am văzut în vis în compania sorei șefe a instituției. După atenția pe care vi-o acordați unul altuia parcă erați soț și soție. Comportamentul vostru unul față de celălalt era vinovat înaintea lui Dumnezeu și inima mea a fost întristată de această stare de lucruri. Eu am întrebat: “Cine v-a fermecat ca să nu ascultați de adevăr?” Dumnezeu nu are plăcere de aceste lucruri. Voi ați întristat pe Duhul Sfânt. Sora N. nu va mai fi niciodată ceea ce a fost. Amândoi sunteți vinovați înaintea lui Dumnezeu. — (Scrisoarea 30, 1887, scrisă pe 11 iunie, 1887) MCS 147.2
Pastorii nu sunt scutiți de suspiciuni și ispite — Fratele M. a fost foarte imprudent față de doamna sau sora N. și am tratat această familiaritate cu hotărâre, în temere de Dumnezeu, ca pe o mare povară. El a declarat că este privilegiul directorului să călătorească împreună cu sora șefă; și mi-a mai spus că membrii bisericii vorbesc prea mult despre faptul că o ia totdeauna pe sora N. la adunare; și când s-a pus această problemă la adunarea în corturi de la Oakland, în prezența a aproximativ douăzeci de persoane, el s-a îndreptățit, spunând că a vorbit despre călătoria sa împreună cu sora N. cu soțul ei care nu avea să fie cu ei, că acesta știe că nu este un rău moral, și de aceea au procedat la fel. MCS 147.3
Eu m-am sculat și i-am spus că nu este un creștin conform Bibliei; deoarece Cuvântul Domnului este clar și anume că noi trebuie să ne ferim de tot ce se pare rău și să nu aducem rușine asupra cauzei lui Dumnezeu prin faptele noastre. Însă el, știind că s-a vorbit mult despre relația lui apropiată cu soția altui bărbat, nu a căutat să întrerupă această rușine ci și-a îndreptățit purtarea. Dacă un bărbat și-ar fi permis să facă același lucru în timp ce trăia soția lui el s-ar fi indignat. Dacă ar fi văzut bărbați care aveau vreo legătură cu instituția noastră, tineri sau bătrâni, că au relații atât de apropiate cu femei căsătorite sau cu fete tinere, el ar fi sesizat răul și fără cuvinte de menajare ar fi intervenit. MCS 148.1
El a spus că așa ar fi procedat însă că, fiind pastor, el considera că nu poate fi bănuit sau ispitit și că el putea face ceea ce pentru alții ar fi însemnat păcat. El a recunoscut că a judecat greșit, dar de fiecare dată când se vorbea despre acel subiect, el venea cu aceleași scuze. — (Scrisoarea 53, 1888), scrisă pe 10 februarie, 1888. MCS 148.2
Nu este posibilă convertirea fără mărturisire — Stimate frate C., s-ar putea să spui: Ți-a arătat Domnul în mod special acest caz al fratelui și sorei N? MCS 148.3
Dacă aș avea jurnalul aici, cu ceea ce am scris în timpul ultimei mele călătorii în Danemarca, Norvegia și Suedia, aș putea să-ți scriu câteva din lucrurile notate. Într-o viziune din timpul nopții, am văzut că treceam prin saloanele institutului și am văzut câteva scene prea familiare având loc acolo, bărbați și femei, femei și bărbați. Sufletul mi-a fost profund tulburat, m-am trezit și am scris aceste lucruri la ora unu noaptea. MCS 149.1
La un moment dat am văzut că Duhul Domnului lucra asupra celor de la institut și că au avut loc mărturisiri. Se părea că erau adunați laolaltă la o oră de închinare. Fratele M. stătea în picioare și Duhul Domnului i-a mișcat cu putere inima spre a-și mărturisi trecerea de la întuneric la lumină. Însă el rostea cuvinte doar la modul general. El nu și-a curățat sufletul de întinăciunea păcatului său legat de sora N. El a tremurat un pic mișcat de Duhul lui Dumnezeu însă a refuzat să-și umilească sufletul înaintea lui Dumnezeu ducându-și crucea. MCS 149.2
O cale lăturalnică ce îl are pe Satana drept conducător — Din acel moment el a început să umble în întuneric, contrar luminii și adevărului. El a avut o puternică influență asupra sorei N. Cu o anumită ocazie, ea a simțit că nu va mai putea fi niciodată liberă, dacă nu se va pocăi în umilință. Fratele M. aranja lucrurile după cum voia el. El ar fi putut merge înainte cu lucrarea lui; ar fi putut ieși din întuneric la lumină; s-ar fi putut apropia de Dumnezeu; iar Domnul i-ar fi iertat păcatele și ar fi înălțat un standard pentru el, potrivnic vrăjmașului. Însă el s-a îndepărtat într-adevăr de la lumină și de îndemnurile Duhului lui Dumnezeu, așa cum a făcut adunarea iudeilor din Nazaret atunci când Domnul Isus S-a anunțat pe Sine ca fiind Unsul.... Este un lucru primejdios în împrejurări ca acestea, să-ți deschizi inima față de necredință; ceea ce face ca Duhul lui Dumnezeu să se îndepărteze.... MCS 149.3
Lucrarea continuă a lui Satana este aceea de a conduce mințile oamenilor astfel încât să tăgăduiască lumina. Nu este nevoie decât de un pas ca să părăsești calea cea dreaptă și să apuci pe o cărare lăturalnică ce îl are pe Satana drept conducător. — (Scrisoarea 33, 1888) (scrisă pe 21 martie, 1888) MCS 150.1
Vindecarea de rana păcatului — Stimate frate M: am o mare povară pe suflet din cauza ta, însă, în același timp, o puternică încredere în Dumnezeu că El te va conduce de această dată, să-ți vezi greșelile. Eu doresc atât de mult ca tu, de dragul tău și al lui Hristos, să-ți umilești inima mărturisindu-ți păcatele, pentru ca povara să-ți fie luată de pe suflet iar rugăciunile fraților tăi să se unească cu rugăciunile tale și să fii vindecat de rana pe care a făcut-o păcatul. MCS 150.2
Fratele meu, tu te-ai îndepărtat de la lumină în locuri întunecoase. Am lucrat pentru tine cu toată sinceritatea, am ajuns până în agonia disperării datorită ție când mă aflam la _____ și oh, de ce nu ai avut milă acolo de mine așa cum ai avut de tine? De ce nu ai luat de pe inima mea această povară care îmi zdrobea sufletul și să-ți recunoști păcatele? De ce nu ai luat seama la Isus care a fost străpuns pentru tine din nou și expus rușinii? De ce L-ai tăgăduit pe Hristos? O, fratele meu, sufletul meu simte profund pentru tine! M-am cutremurat de lumina în care mi-a fost prezentat cazul tău, și nu exagerez când îți spun că sufletul meu a fost cuprins de chin. De ce ai stat deoparte, ca și când nimic nu te poate impresiona? MCS 150.3
Nevoia de pocăință autentică — De ce te-ai îndreptățit tot timpul și ai făcut astfel ca această povară să apese din ce în ce mai greu asupra sufletului tău și ai adus o astfel de suferință asupra mea? De ce dovedești această indiferență rece, de gheață în a-ți recunoaște greșelile? Este oare standardul cel înalt al Legii lui Dumnezeu prea greu? Este tăgăduirea de sine, curăția nobilă a sufletului care se cere, prea greu de îndurat, prea obositoare? Nu ți se cere nimic care, prin ascultare, să nu-ți sporească fericirea. Știu că suferi. Știu că nu ești fericit și înțeleg acest lucru, pentru că tu ești un mădular al trupului lui Hristos. MCS 150.4
Tu te-ai bucurat de dragostea lui Hristos și de pacea lui Hristos într-o mare măsură. Cele mai teribile îndoieli și șovăieli îți torturează sufletul, de ce nu te supui lui Dumnezeu? De ce îți baricadezi sufletul și nu lași lumina să pătrundă? Va voi oare fratele meu să vadă și să prețuiască valoarea sufletului său și lucrarea lui Hristos astfel ca darul vieții veșnice să poată fi la îndemâna sa? Există o mare putere în lucrarea de ispășire. Mintea ta este tulburată și sufletul tău are nevoie disperată de un medic. MCS 151.1
Nu pot să te las în starea în care te afli. Trebuie să te văd că ești așa cum te vrea Dumnezeu să fii, să te pocăiești și să-ți pară rău de ce ai făcut și după aceea vei avea parte de simțământul cel dulce al iertării și al bucuriei sfinte. Domnul Isus simte împreună cu tine; El are milă de tine; El vrea să te mântuiască, El nu vrea ca tu să pierzi și vrea să ai viață veșnică. MCS 151.2
Legea lui Dumnezeu, singurul standard al neprihănirii — Nu Dumnezeu S-a îndepărtat de tine, ci nelegiuirile tale ți-au depărtat sufletul de Dumnezeu. Tu ești bolnav de păcat și ai nevoie de un medic. Privește în oglindă Legea cea sfântă a lui Dumnezeu, care este singurul standard pentru neprihănire. Ea este detectorul păcatului. Vrei tu să-ți vezi păcatele în lumina legii? Vrei tu să ai credință în Isus ca fiind Mântuitorul care iartă păcatele? Legea împărătească se află înaintea ta și tu trebuie să-i împlinești cerințele. Ea este singurul standard de neprihănire; ea îți măsoară viața și caracterul. Îmi pare rău dar sunt constrânsă să-ți spun că tu ești un călcător al Legii. Credința bazată pe fapte în Isus Hristos este singurul lucru care te va mântui, sângele cel prețios al lui Isus este singurul care te poate curăți de orice pată și întinăciune a păcatului. MCS 151.3
O viziune vie cu privire la adulter — Pe când mă aflam în Europa, mi-au fost arătate lucrurile care s-au întâmplat la _____. Un glas mi-a spus: “Urmează-mă și îți voi arăta păcatele care sunt practicate de cei care se află în poziții de răspundere.” Am mers prin camere și te-am văzut pe tine, un străjer de pe zidurile Sionului, că erai foarte apropiat de soția altui bărbat, trădând astfel adevărurile sacre, răstignind din nou pe Domnul tău. Ții tu seama de faptul că există un Veghetor, Cel Sfânt, care vede faptele tale rele, lucrarea ta și îți aude cuvintele și că acestea sunt, de asemenea, înregistrate în cărțile din ceruri? MCS 152.1
Ea stătea în poala ta; tu o sărutai și ea te săruta pe tine. și alte scene de dragoste, de priviri și comportament senzual mi-au fost prezentate, iar sufletul meu a fost cuprins de un fior de oroare. I-ai cuprins cu brațul mijlocul și dragostea exprimată avea o putere de vrajă asupra ei. Apoi a fost dată la o parte o perdea și mi-ai fost arătat în pat cu sora N. Călăuza mea mi-a spus: “Nelegiuire, adulter....” MCS 152.2
De neclintit ca o piatră — Când am încercat să-ți arăt caracterul grav al păcatului în ochi lui Dumnezeu, al unui străjer de pe zidurile Sionului, tu nu păreai să fii sensibil față de păcat ci păreai de neclintit ca o piatră. Eu știu că tu vrei să-ți ascunzi faptele de Domnul. Atunci nu ți le-am prezentat așa cum o fac acum cu penița. Și nu doresc ca aceste lucruri să fie cunoscute de alții pentru că nădăjduiesc că vei avea ochii deschiși, că vei simți că este rău ceea ce faci și îți vei mărturisi păcatul înaintea lui Dumnezeu și a fraților tăi și vei face o lucrare de curățire, astfel ca această pată dezgustătoare să fie îndepărtată de la tine prin sângele curățitor al lui Isus Hristos. Tu nu ți-ai mărturisit greșelile. Tu ai făcut o mare nelegiuire; tu ai comis adulter, ai călcat porunca a șaptea. MCS 152.3
Am purtat această povară pe suflet tot acest timp. Când am avut adunări la _____ tu știai exact ceea ce trebuie să mărturisești. Tu știai că avertizările erau trimise de Dumnezeu; tu știai că ceea ce-ți transmiteam din Europa era adevărat. Iar când povara ta aproape mi-a zdrobit sufletul de atâta purtat, tu ai obținut simpatia prietenilor tăi, lăsând asupra minților lor impresia că eu nu sunt dreaptă, că sunt părtinitoare și foarte severă; că ești acuzat de lucruri care sunt foarte greu de suportat; că mărturisirile pe care le-am dat eu constituie judecata mea, cuvintele mele; că am greșit față de tine; și că mi-au fost aduse rapoarte false. Fratele meu, nimic nu poate fi mai înșelător decât aceste lucruri.... MCS 153.1
Îndoieli cu privire la cârligele lui Satana — ți-am arătat că tu, ca pastor al Evangheliei, nu trebuia să te porți astfel și să aduci o astfel de rușine asupra cauzei lui Dumnezeu, să generezi un scandal iar faptele tale să fie o mireasmă spre moarte și nu spre viață. Când cel care poartă stindardul cade, cine va mai lupta? Când crucea este trântită la pământ de cei care ar trebui să o înalțe, pe cine să mai crezi? Ce ar putea fi mai înspăimântător decât un pastor al lui Isus Hristos ajungând un călcător al poruncii? Nu văd decât o singură cale de scăpare pentru tine — rupe-o cu ispitirile lui Satana de îndată și grăbește-te spre lumină! Chiar predicatorii care susțin a crede adevărul sunt numai niște călăuze oarbe dacă adevărul nu este întronat în inimă și nu a avut loc o trecere completă de la întuneric la lumină. Ei sunt niște nori fără apă. Te îndemn, dacă îți pasă de bunăstarea ta veșnică, să întronezi adevărul în inima ta căci atunci principiile acestuia îți vor sfinți caracterul.... MCS 153.2
Ai vorbit despre aceste lucruri așa cum le-ai văzut tu, spunând că ceea ce spune sora White nu este de la Dumnezeu în întregime, ci o parte constituie propriile ei idei, propria ei judecată, care nu este mai bună decât judecata și ideile oricărei alte persoane. Aceasta constituie unul din cârligele lui Satana în care tu agăți îndoielile tale înșelându-ți atât sufletul tău, cât și al altora care trag o linie în această privință și spun: această parte care îmi place este de la Dumnezeu, iar acea parte care scoate în evidență și condamnă faptele mele este de la sora White și nu poartă pecetea sfântă. În acest fel, tu ai respins soliile în întregime, solii pe care Dumnezeu ți le-a trimis în dragostea Lui cea plină de milă și îndurare, ca să te salveze din ruină morală. MCS 153.3
Adevărul care condamnă — Dumnezeu îți prezintă voia Lui și căile Lui care sunt într-un cuvânt marcat tocmai cu acea cale pe care cazul tău o implică și, prin acesta ești încercat dacă accepți mustrarea și cazi pe Stâncă pentru a fi zdrobit sau te vei simți ofensat datorită declarațiilor clare care se apropie de sufletul tău datorită faptului că aceasta (mustrarea) este adevărul care te condamnă și apoi te simți în vrăjmășie cu mine. (Evrei 4, 12.) Există Cineva înapoi mea care a inspirat solia, pe care tu acum Îl respingi, Îl desconsideri și Îl dezonorezi. Ispitind pe Dumnezeu te-ai lipsit singur de puteri, iar urmarea a fost confuzia și orbirea minții. O atitudine aprigă a izvorât în inima ta și un spirit de sfidare cu care bravezi.... MCS 154.1
Tu ai o lucrare de făcut pentru sufletul tău pe care nimeni altcineva nu o poate face. Calea ta greșită a condus și pe alții în aceeași direcție. Tu nu ai fost niciodată singur. Aceeași mână care a scris pe zidul palatului împotriva lui Belșațar a înregistrat în cărțile cerului faptele și cuvintele care L-au făcut pe Domnul Hristos să-I fie rușine de tine. Tu nu ai respect pentru aceia pe care ar fi trebuit să-i tratezi cu respect și la ale căror nevoi ar fi trebuit să fii atent. Aceste lucruri nesfinte au făcut ca tu să nu fii corespunzător pentru lucrarea Domnului, dar tu, cu mâinile tale nesfinte, ai luat Biblia și ai condus serviciul divin și, ca purtător de cuvânt pentru Dumnezeu, ai fost cel dintâi gata să predici oamenilor. Unde a fost conștiința ta? Unde a fost umilința ta? Unde a fost temerea ta de Dumnezeu? Unde a fost credincioșia lucrării tale prin care trebuia să ții sus standardul în cadrul locașului de sănătate? — (Scrisoarea 16, 1888, scrisă pe 30 aprilie, 1888) MCS 154.2
Domnul trăiește — Am avut o întâlnire particulară în care s-au făcut mărturisiri umile de către fratele M. și de către fratele și sora N.... MCS 155.1
Ei bine, Domnul trăiește. Am avut o bătălie grea și câteva victorii prețioase câștigate. Fratele M. este acoperit și cu o minte deschisă, se umilește, se înduioșează și se zdrobește înaintea lui Dumnezeu. Umil ca un copil. Nu văd o altă cale decât aceea de a duce mai departe mărturia, cu iubire, cu răbdare. — (Scrisoarea 27, 1888, scrisă la 29 mai, 1888) MCS 155.2