Îngerii sunt trimiși cu misiuni de har pentru copiii lui Dumnezeu. La Avraam, au fost trimiși cu făgăduințele binecuvântării; la porțile Sodomei, ca să-l elibereze pe neprihănitul Lot de la o pieire iminentă; la Ilie, când era pe punctul de a muri de oboseală și de foame în pustie; la Elisei, cu care și cai de foc, înconjurând micul oraș în care acesta era împrejmuit de dușmanii săi; la Daniel, în timp ce căuta înțelepciune divină la curtea împăratului păgân și atunci când a fost dat ca pradă leilor; la Petru, când era sortit morții în temnița lui Irod; la cei întemnițați în Filipi; la Pavel și tovarășii lui, în noaptea cu furtuna de pe mare; spre a deschide mintea lui Corneliu pentru a primi Evanghelia; spre a-l trimite pe Petru cu solia mântuirii la străinul dintre neamuri — în acest fel, îngerii din toate veacurile au slujit poporului lui Dumnezeu. AÎ 10.4
Astfel, poporul lui Dumnezeu, expus puterii înșelătoare și răutății neobosite a prințului întunericului și în conflict cu toate forțele răului, este asigurat de paza neîncetată a îngerilor cerești. Această protecție nu este asigurată fără a fi necesară. Dacă Dumnezeu a dat copiilor Săi făgăduința harului și a protecției Sale, acest lucru se datorează faptului că aceștia au de întâmpinat agenți puternici ai răului — agenți numeroși, hotărâți, neobosiți, a căror răutate nu poate fi trecută cu vederea sau ignorată fără a se expune riscului. AÎ 11.1