Părinții să se apropie de copiii lor — Unii părinți nu își înțeleg copiii și nici nu se străduiesc să-i cunoască sau să se apropie de ei. Adesea există o mare distanță între părinți și copii. Dacă părinții ar căuta să afle care sunt simțămintele copiilor și ceea ce este în inima lor, acest lucru ar fi un mare beneficiu pentru ei. 1Testimonies for the Church 1:395. CA 190.1
Tatăl și mama trebuie să lucreze împreună în deplină armonie. Ei trebuie să devină prieteni ai copiilor lor. 2Manuscript 45, 1912. CA 190.2
Părinții trebuie să cerceteze care este cea mai bună și cea mai sigură cale de a câștiga iubirea și încrederea copiilor lor, pentru a-i putea călăuzi pe calea cea dreaptă. Ei trebuie să reflecte strălucirea soarelui iubirii asupra celor din cămin. 3The Review and Herald, 30 august, 1881. CA 190.3
Încurajare și apreciere — Copiilor mici le place compania și rareori se bucură să fie singuri. Ei tânjesc după iubire și duioșie. Ei gândesc că ceea ce le place lor place și mamei și este numai normal ca ei să meargă la ea cu micile lor bucurii și necazuri. Mama nu trebuie să rănească inimile lor sensibile, tratând cu indiferență lucruri care, deși pentru ea sunt fără însemnătate, pentru ei sunt de mare importanță. Pentru ei, simpatia și aprobarea ei sunt foarte prețioase. O privire aprobatoare, un cuvânt de încurajare sau de laudă vor fi ca raza de soare în inimile lor, adesea aducându-le fericire pentru o zi întreagă. 4Divina vindecare, 388. CA 190.4
Părinții să fie confidenții copilului — Părinții să-și încurajeze copiii să aibă încredere în ei și să-și descarce necazurile inimilor lor, micile lor supărări zilnice și încercări. 5Testimonies for the Church 1:391. CA 190.5
Învățați-i cu blândețe și legați-i de inimile voastre. Este o perioadă critică pentru copii. În jurul lor, vor fi tot felul de influențe care tind să-i îndepărteze de voi, lucru pe care trebuie să îl preveniți. Învățați-i să facă din voi confidentul lor. Lăsați-i să vă șoptească la ureche necazurile și bucuriile lor. 6Idem, 387. CA 191.1
Copiii ar fi scăpați de multe rele, dacă ar fi mai apropiați de părinții lor. Părinții trebuie să încurajeze la copiii lor atitudinea de a fi mai deschiși față de ei, să vină la ei cu greutățile lor și, când sunt în dilemă într-o anumită problemă, să vină cu aceasta la părinții lor exact așa cum simt ei și să le ceară sfatul. Cine oare decât niște părinți evlavioși ar putea să vadă cu înțelepciune în ce primejdie se află ei și să le arate acest lucru? Cine i-ar putea înțelege mai bine pe copiii lor prin prisma temperamentului fiecăruia dintre ei? Mama, cea care a vegheat asupra evoluției minții lor încă din pruncie, este cea mai în măsură să-și sfătuiască copiii. Cine oare, mai bine decât mama, ajutată de tatăl, ar putea spune mai mult care trăsături de caracter trebuie ținute sub control și stăpânite? 7Idem, 392. CA 191.2
“Nu am timp” — “Nu am timp”, spune tatăl, “nu am timp să mă dedic educației copiilor mei, nu am timp pentru plăceri sociale și de familie.” Atunci nu ar fi trebuit să iei asupra ta răspunderile unei familii. Răpindu-le timpul care de drept le aparține, tu îi lipsești de educația pe care ar trebui să o primească din partea ta. Dacă ai copii, ai de făcut o lucrare, împreună cu mama, în ceea ce privește formarea caracterului lor. 8Fundamentals of Christian Education, 65, 66. CA 191.3
Multe mame se vaită: “Nu am timp să fiu cu copiii mei.” Atunci, de dragul lui Hristos, petreceți mai puțin timp în pregătirea îmbrăcămintei. Mai degrabă neglijați împodobirea voastră în vestimentație. Faceți și primiți mai puține vizite. Nu mai gătiți la nesfârșit atâtea feluri de mâncare. Însă niciodată, niciodată nu vă neglijați copiii. Ce aveți voi mai de preț decât copiii voștri? Nu lăsați ca ceva să se interpună vreodată între voi și cel mai mare bine al copiilor voștri. 9The Signs of the Times, 3 aprilie, 1901. (The Review and Herald, March 7, 1907.) CA 191.4
Împovărate de multe griji, mamele simt uneori că nu-și mai pot lua timp și, cu răbdare, să-i învețe pe cei mici și să le dăruiască iubire și afecțiune. Însă ele trebuie să nu uite că, dacă copiii nu găsesc în părinții lor și în căminul lor ceea ce ar trebui să le satisfacă dorința după afecțiune și prietenie, ei vor căuta aceasta în alte locuri, unde atât dezvoltarea lor mintală, cât și caracterul pot fi puse în pericol. 10Divina vindecare, 389. CA 192.1
Cu copiii voștri la lucru și la joacă — Dedicați-le copiilor câteva din orele voastre libere; prindeți-vă cu ei la lucru și în jocurile lor și câștigați-le încrederea. Împrieteniți-vă cu ei. 11Counsel to Teachers, Parents, and Students, 124. CA 192.2
Părinții trebuie să-și petreacă serile în familie. Lăsați deoparte grijile și ocupațiile lucrului zilei. 12Christian Temperance and Bible Hygiene 65. CA 192.3
Sfat pentru părinții reținuți, dictatori — Există primejdia ca atât părinții, cât și profesorii să poruncească și să dicteze prea mult, în timp ce nu dau suficientă importanță relației de părtășie cu copiii sau elevii lor. Adesea, sunt prea reținuți și își exercită autoritatea într-un mod rece, lipsit de simpatie, care nu poate câștiga inimile copiilor și ale elevilor lor. Dacă și-ar apropia copiii și le-ar arăta că îi iubesc, dacă ar manifesta interes pentru ceea ce le place lor chiar și pentru jocurile lor, uneori fiind necesar să se poarte precum niște copii între copii, i-ar face pe copii foarte fericiți și le-ar câștiga dragostea și încrederea. Iar copiii vor fi mult mai binevoitori să-i respecte și să-i iubească pe părinți și profesori. 13Testimonies for the Church 3:134, 135. CA 192.4
Tovărășiile rele fac concurență căminului — Satana și oștirea sa fac cele mai puternice eforturi pentru a influența mintea copiilor și de aceea aceștia trebuie tratați cu candoare, cu duioșie creștină și cu iubire. Astfel veți putea avea o puternică influență asupra lor, iar ei vor simți că pot avea încredere fără margini în voi. Presărați în jurul vostru farmecul căminului și al companiei voastre. Dacă veți face astfel, ei nu vor dori atât de mult societatea celor de vârsta lor.... Datorită relelor care sunt acum în lume și a restricțiilor ce trebuie impuse copiilor, părinții trebuie să aibă de două ori grijă să-i lege pe aceștia de inimile lor și să-i convingă că ei doresc să-i facă fericiți. 14Idem, 387, 388. CA 193.1
Părinții să fie apropiați de copiii lor — Nici o barieră de răceală sau rezervă nu trebuie îngăduită între părinți și copii. Părinții să se apropie de copiii lor, căutând să înțeleagă gusturile și mentalitatea lor, să pătrundă în simțămintele lor și să-i determine să spună ce au pe suflet. CA 193.2
Părinți, faceți-i pe copii să vadă că îi iubiți și veți face tot ce vă stă în putere pentru a-i face fericiți. Dacă veți face astfel, restricțiile necesare, pe care le impuneți, vor avea mai multă greutate asupra lor. Călăuziți-i pe copiii voștri cu duioșie și milă, fără a uita că “îngerii lor văd necontenit fața Tatălui Meu care este în ceruri.” Dacă doriți ca îngerii să facă pentru copiii voștri lucrarea dată lor de Dumnezeu, colaborați cu ei, făcându-vă partea voastră. CA 193.3
Crescuți sub aripile unui cămin înțelept și iubitor, copiii nu vor mai avea dorința dea hoinări în alte părți, în căutare de plăceri și tovărășii. Răul nu-i va atrage. Spiritul care predomină în căminul lor le va modela caracterul; ei își vor forma obiceiuri și principii care vor constitui o puternică apărare împotriva ispitelor în clipa în care vor părăsi adăpostul părintesc și își vor ocupa locul în lume. 15Divina vindecare, 394. CA 193.4