Pacea lui Hristos nu este ceva zgomotos și de nestăpânit, care să se manifeste cu voce tare și prin gesturi îndrăznețe. Pacea lui Hristos este însoțită de înțelepciune și nu îi face pe cei ce o au să dea dovadă de fanatism și de excentricitate. Ea nu este un impuls întâmplător, ci o influență care vine de la Dumnezeu. CF 87.4
Când Mântuitorul aduce pace în sufletul cuiva, inima lui va fi într-o armonie desăvârșită cu Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece Duhul și Cuvântul sunt în armonie. Domnul își onorează Cuvântul în toate legăturile Sale cu oamenii. Cuvântul Său este voința Sa, vocea Sa, descoperită oamenilor, iar în afara Cuvântului Său, El nu are nici o voință nouă sau un adevăr nou de descoperit pentru copiii Săi. Dacă aveți o experiență minunată, care nu este în armonie cu îndrumările explicite ale Cuvântului lui Dumnezeu, puteți să vă îndoiți de ea pe bună dreptate, deoarece originea ei nu este din cer. Pacea lui Hristos vine prin cunoașterea lui Isus pe care Îl descoperă Biblia. CF 88.1
Dacă provine din alte surse, și nu din Izvorul Divin, fericirea va fi la fel de schimbătoare, după cum sunt circumstanțele, dar pacea lui Hristos este constantă. Ea nu depinde de nici o circumstanță a vieții, nu depinde de cantitatea bunurilor lumești sau de numărul prietenilor de pe pământ. Domnul Hristos este izvorul de apă vie, iar fericirea și pacea care vin de la El nu vor seca niciodată, pentru că El este izvorul vieții. Cei care se încred în El pot să spună: “Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor. Chiar dacă ar urla și ar spumega valurile mării și s-ar ridica până acolo de să se cutremure munții. Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaș al locuințelor Celui Preaînalt”. (Psalmii 46, 1-4.) CF 88.2
Avem motive să cultivăm o recunoștință neîncetată față de Dumnezeu, pentru că, prin ascultarea Sa desăvârșită, Domnul Hristos a recâștigat cerul pe care Adam l-a pierdut prin neascultare. Adam a păcătuit, iar copiii lui Adam împărtășesc vinovăția lui și consecințele acesteia, dar Domnul Isus a purtat vinovăția lui Adam și toți copiii lui Adam, care vor alerga la Hristos, cel de-al doilea Adam, pot fi eliberați de pedeapsa nelegiuirii. Trecând testul pe care Adam nu a reușit să-l treacă, Domnul Isus a recâștigat cerul pentru om, pentru că El a respectat Legea în mod desăvârșit, și toți cei care au o înțelegere corectă a Planului de Mântuire vor înțelege că nu pot fi mântuiți atâta vreme cât calcă poruncile sfinte ale lui Dumnezeu. Ei trebuie să înceteze să calce Legea și să înceapă să se încreadă în făgăduințele care sunt la dispoziția noastră prin meritele lui Hristos. CF 88.3