Go to full page →

Capitolul 17 — Sfat adresat unui pastor conducător cu privire la prezentarea legăturii dintre credință și fapte*Un fragment dintr-o scrisoare adresată lui A. T. Jones, în 9 aprilie 1893, Letter 44, 1893, publicată în Selected Messages 1:377-379. CF 111

Participam la o întrunire și era prezentă o adunare numeroasă. În visul meu, tu prezentai subiectul credinței și al atribuirii neprihănirii lui Hristos prin credință. Ai repetat de mai multe ori că faptele nu valorează nimic și că nu exista nici o condiție. Subiectul a fost prezentat într-o asemenea lumină, încât am știut că mintea oamenilor va fi încurcată și nu vor rămâne cu o impresie corectă cu privire la credință și fapte, așa că m-am hotărât să îți scriu. Ai prezentat acest subiect cu prea multă insistență. Pentru primirea îndreptățirii, a sfințirii și a neprihănirii lui Hristos există niște condiții. Știu ce ai vrut să spui, dar tu Iași o impresie greșită în mintea multora. Deși faptele bune nu vor mântui nici măcar un singur om, totuși este imposibil ca vreun om să fie mântuit fără fapte bune. Dumnezeu ne mântuiește cu o anumită condiție, și anume, dacă vrem să primim să cerem, dacă vrem să găsim să căutăm și dacă vrem să ni se deschidă ușa să batem. CF 111.1

Domnul Hristos Se oferă pe Sine, dorind să-i mântuiască pe deplin pe toți cei care vin la El. Domnul îi invită pe toți să vină la El. “Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară”. (Ioan 6, 37.) De fapt, tu înțelegi aceste subiecte la fel ca mine, totuși prin expresiile pe care le folosești le prezinți în așa fel încât produci confuzie. Tu îți exprimi ideile cu privire la fapte așa de categoric, iar când ți se pun întrebări tocmai cu privire la același subiect, el nu mai rămâne la fel de clar în mintea ta, nu poți să definești pentru alții principiile corecte, și nici tu însuți nu ești în stare să-ți armonizezi declarațiile cu propria credință și cu propriile principii. CF 111.2

Tânărul a venit la Domnul Isus și La întrebat: “Bunule învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” (Marcu 10, 27.) Iar Domnul Hristos i-a zis: “De ce mă întrebi: Ce bine? Binele este unul singur. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile.” El I-a zis: “Care?” Domnul Isus a citat câteva, iar tânărul i-a spus: “Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea, ce-mi mai lipsește?” Isus i-a zis: “Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino, și urmează-Mă.” Aici sunt condiții, iar Biblia este plină de condiții. “Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuții”. (Matei 19, 17.20.21.22.) CF 112.1