Creștinismul este o viață trăită prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Noi trebuie să credem și să trăim în Hristos, care este calea, adevărul și viața. Credința noastră în Dumnezeu se exprimă prin credința în Cuvântul Său. Noi ne încredem în Dumnezeu și ascultăm de El când respectăm poruncile Sale și îl iubim când iubim Legea Sa. CF 122.1
Credința într-o minciună nu va duce pe nici unul dintre noi pe calea sfințirii. Dacă toți pastorii din lume ne-ar spune că suntem în siguranță, în timp ce noi călcăm chiar și o singură regulă din sfântul standard al neprihănirii, acest fapt nu ar micșora obligațiile noastre și nici nu ne-ar face mai puțin vinovați, dacă respingem un clar: “Să faci” sau “Să nu faci”. Nu trebuie să credem că, datorită faptului că părinții noștri au mers pe o anumită cale și au murit fericiți, noi putem să mergem pe urmele lor și să fim acceptați, aducând aceeași slujire și făcând aceleași fapte ca ei. CF 122.2
Noi avem mai multă lumină decât au avut ei în timpul lor, iar dacă dorim să fim acceptați de Dumnezeu, trebuie să fim la fel de credincioși în respectarea luminii și în umblarea în ea, cum au fost ei în primirea și respectarea luminii pe care Dumnezeu le-a trimis-o lor. Trebuie să primim și să folosim lumina care strălucește pe calea noastră, cu aceeași credincioșie cu care au primit și au folosit ei lumina care a strălucit pe cale în generația lor. Noi vom fi judecați în conformitate cu lumina care strălucește în templul sufletului în zilele noastre și, dacă vom urma lumina, vom fi niște oameni liberi în Hristos Isus. CF 122.3