Go to full page →

Semnul distinctiv al ordinului nostru 7M 104

Mi-a fost arătat că instituțiile noastre medicale urmează să dea mărturie pentru Dumnezeu. Ele sunt înființate pentru a-i ajuta pe cei bolnavi și suferinzi, pentru a trezi spiritul de cercetare, pentru a răspândi lumină și pentru a face să înainteze reforma. Instituțiile acestea, dacă sunt bine conduse, vor fi mijlocul prin care se vor face cunoscute reformele necesare pentru a pregăti un popor în vederea venirii Domnului, în felul acesta ajungând la mulți oameni, la care, de altfel, ar fi cu neputință să ajungem. 7M 104.1

Mulți pacienți din instituțiile noastre medicale au idei înalte cu privire la prezența lui Dumnezeu în instituția pe care o vizitează și sunt susceptibili la influențele spirituale care predomină acolo. Dacă ar umbla cu înțelepciune înaintea lui Dumnezeu, toți medicii, infirmierele și ajutoarele ar avea o putere mai mult decât omenească atunci când se ocupă de bărbații și femeile acestea. Fiecare instituție ai cărei asistenți sunt consacrați este străbătută de putere divină, iar pacienții nu numai că află vindecare de infirmitățile corporale, dar află și un balsam vindecător pentru sufletele lor bolnave de păcat. 7M 104.2

Conducătorii din poporul nostru trebuie să scoată în evidență necesitatea de a menține o puternică influență religioasă în instituțiile noastre medicale. Domnul intenționează ca acestea să fie locuri în care El să fie onorat în cuvânt și faptă, locuri în care Legea Lui să fie înălțată, iar adevărurilor biblice să li se dea locul de frunte. Misionarii medicali urmează să facă o lucrare mare pentru Dumnezeu. Ei trebuie să fie treji și vigilenți, îmbrăcați cu toată armura creștină și luptând bărbătește. Ei trebuie să fie credincioși față de Conducătorul lor, ascultând poruncile Lui, inclusiv aceea prin care arată semnul distinctiv al ordinului lor. 7M 104.3

Păzirea Sabatului este semnul dintre Dumnezeu și poporul Său. Să nu ne fie rușine să purtăm semnul care ne deosebește de lume. Cercetând lucrul acesta acum, de curând, în timpul nopții, Cineva cu autoritate ne sfătuia să studiem învățătura dată izraeliților cu privire la Sabat. “Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele”, le-a declarat Domnul; “căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn, după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc. Să țineți Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt.... Să lucrezi șase zile, dar a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea. Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat. Acesta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic”. (Exod 31, 13-17.) 7M 105.1

Sabatul este pururea semnul care îi deosebește pe cei ascultători de cei neascultători. Satana a lucrat cu putere vicleană ca să facă nulă și fără valoare porunca a patra ca semnul lui Dumnezeu să fie pierdut din vedere. Lumea creștină a călcat în picioare Sabatul Domnului și a ținut un sabat instituit de vrăjmașul. Dar Dumnezeu are un popor care Îi este credincios. Lucrarea Lui trebuie făcută pe căile cele drepte. Poporul care poartă semnul Lui urmează să înființeze biserici și instituții ca monumente de aducere aminte pentru El. Aceste monumente de aducere aminte, oricât de umile ar fi în aparență, vor mărturisi fără încetare împotriva sabatului fals instituit de Satana și în favoarea Sabatului instituit de Domnul în Eden, când stelele dimineții cântau laolaltă și toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de bucurie. 7M 105.2

Este tendința ca în sanatoriile noastre să vină un duh de lipsă de respect și de neglijență cu privire la ținerea Sabatului. Asupra persoanelor care poartă răspunderea în lucrarea misionară medicală planează obligația de a da instrucțiuni medicilor, infirmierelor și ajutoarelor lor cu privire la sfințirea zilei celei sfinte a lui Dumnezeu. În mod deosebit, fiecare medic ar trebui să se străduiască să dea un exemplu bun. Natura obligațiilor sale tinde în mod natural să-l facă să se simtă îndreptățit să facă în Sabat multe lucruri de la care ar trebui să se abțină. Pe cât este cu putință, el ar trebui să-și planifice lucrarea în așa fel, încât să poată lăsa la o parte obligațiile sale obișnuite. 7M 106.1

Adesea medicii și infirmierele sunt chemați în cursul Sabatului să servească bolnavilor și uneori le este cu neputință să-și ia timp să se odihnească și să participe la serviciile divine. Nevoile omenirii suferinde nu trebuie să fie niciodată trecute cu vederea. Mântuitorul, prin pilda Sa, ne-a arătat că e bine să-i vindeci pe cei suferinzi în Sabat. Dar lucrările care nu sunt necesare, ca de pildă tratamentele obișnuite și operațiile care pot fi amânate, ar trebui lăsate pe altă zi. Pacienții trebuie să înțeleagă că medicii și ajutoarele lor trebuie să aibă o zi de odihnă. Ei să înțeleagă că lucrătorii se tem de Dumnezeu și doresc să sfințească ziua pe care El a pus-o deoparte pentru ca urmașii Lui să o țină ca un semn între El și ei. 7M 106.2

Educatorii și cei educați în instituțiile noastre medicale trebuie să-și aducă aminte că ținerea Sabatului așa cum trebuie înseamnă mult și pentru ei, și pentru pacienți. ținând Sabatul, despre care Dumnezeu declară că trebuie sfințit, ei prezintă semnul distinctiv al ordinului lor, arătând lămurit că ei sunt de partea Domnului. 7M 106.3

Acum și întotdeauna noi trebuie să stăm ca un popor deosebit și aparte, liberi de metodele lumești, neîmpiedicați de alinierea cu aceia care nu au înțelepciunea de a deosebi cerințele lui Dumnezeu arătate atât de clar de Legea Lui. Toate instituțiile noastre medicale sunt înființate ca instituții ale adventiștilor de ziua a șaptea, pentru a reprezenta diferitele faze ale lucrării evanghelice misionare medicale și a pregăti în felul acesta calea pentru venirea Domnului. Noi trebuie să arătăm că ne străduim să lucrăm în armonie cu cerul. Noi trebuie să mărturisim la toate neamurile, popoarele și limbile că suntem un popor care Îl iubește pe Dumnezeu și se teme de El, un popor care sfințește monumentele de aducere aminte al creațiunii, semnul dintre El și copiii Lui ascultători, că El îi sfințește. Și trebuie să arătăm lămurit credința noastră în apropiata venire a Domnului nostru pe norii cerului. 7M 106.4

Ca popor, noi am fost greu umiliți prin purtarea pe care unii din frații noștri din posturi de răspundere au adoptat-o, depărtându-se de la vechile semne de hotar. Există unii care, pentru a-și realiza planurile, au tăgăduit credința lor prin cuvinte. Lucrul acesta arată cât de puțină bază se poate pune pe înțelepciunea și pe judecata omenească. Acum, ca niciodată mai înainte, avem nevoie să vedem primejdia de a fi duși, din lipsă de ocrotire, departe de ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. E nevoie să ne dăm seama că Dumnezeu ne-a dat o solie de avertizare hotărâtă pentru lume, așa după cum El i-a dat lui Noe o solie de avertizare pentru antediluvieni. Poporul nostru să se ferească să minimalizeze importanța Sabatului, în scopul de a se lega cu necredincioșii. Să se ferească să se îndepărteze de la principiile credinței noastre, făcând să pară că nu e rău să ne conformăm lumii. Să se teamă să asculte sfatul vreunui om, oricare ar fi poziția lui, care lucrează exact invers de ceea ce Dumnezeu a făcut pentru a ține poporul Său separat de lume. 7M 107.1

Domnul pune la încercare pe poporul Său, ca să vadă cine va rămâne credincios la principiile adevărului Său. Lucrarea noastră trebuie să vestească lumii cele trei solii îngerești. În împlinirea datoriilor noastre, noi nu trebuie nici să disprețuim pe vrăjmașii noștri, nici să ne temem de ei. Nu e planul lui Dumnezeu să ne legăm prin contracte cu persoane care nu sunt de credința noastră. Noi trebuie să-i tratăm cu amabilitate și curtoazie pe aceia care refuză să fie loiali față de Dumnezeu, dar niciodată, niciodată nu trebuie să ne unim cu ei la sfat cu privire la interesele vitale ale lucrării Lui. Punându-ne încrederea în Dumnezeu, noi trebuie să mergem fără încetare înainte, făcând lucrarea Lui fără egoism, în dependență umilă de El, predând cu umilință persoana noastră și toate cele privitoare la prezentul și viitorul nostru providenței Lui, ținând cu tărie până la capăt începutul credinței noastre, aducându-ne aminte că noi nu primim binecuvântările cerului datorită vredniciei noastre, ci datorită vredniciei Domnului Hristos pentru că acceptăm harul îmbelșugat al lui Dumnezeu, prin credința în El. 7M 107.2

Mă rog ca frații mei să-și dea seama că solia îngerului al treilea înseamnă mult pentru noi și că ținerea adevăratului Sabat trebuie să fie un semn care îi deosebește pe aceia care Îi slujesc lui Dumnezeu de aceia care nu-I slujesc. Aceia care au devenit somnoroși și nepăsători ar trebui să se trezească. Noi suntem chemați să fim sfinți și ar trebui să evităm cu grijă să dăm impresia că e de mică importanță că păstrăm sau nu particularitățile credinței noastre. Noi avem solemna obligație de a lua o poziție mai hotărâtă pentru adevăr și neprihănire de cum am făcut în trecut. Linia de demarcație dintre aceia care țin poruncile lui Dumnezeu și aceia care nu le țin trebuie să fie dată pe față cu o claritate ce nu poate da greș. Noi trebuie să Îl onorăm conștiincios pe Dumnezeu, folosind cu sârguință fiecare mijloc prin care putem păstra legătura cu El, pentru ca să putem primi binecuvântările Lui — binecuvântări atât de esențiale pentru poporul care urmează să fie atât de sever încercat. A da impresia că religia noastră, credința noastră, nu este o putere dominantă în viața noastră înseamnă a-L dezonora mult pe Dumnezeu. În felul acesta ne abatem de la poruncile Sale, care sunt viața noastră, tăgăduind că El este Dumnezeul nostru și că noi suntem poporul Lui. 7M 108.1

*****

Noi trebuie să-i invităm pe toți — pe cei de sus și pe cei de jos, pe bogați și pe săraci, toate sectele și toate clasele — să beneficieze de instituțiile noastre medicale. Noi primim în instituțiile noastre oameni din toate denominațiunile religioase. Dar în ce ne privește, suntem în mod strict denominaționali; noi suntem în mod sacru numiți de Dumnezeu și ne aflăm sub teocrația Lui. Dar nu trebuie să impunem neînțelepțește nimănui punctele specifice ale credinței noastre. 7M 109.1

*****

Pentru ca oamenii să nu-L uite pe adevăratul Dumnezeu, Iehova le-a dat un semn de aducere aminte a puterii și iubirii Lui — Sabatul. El zice: “Să nu cumva să nu țineți Sabatele Mele, deoarece ele sunt un semn între Mine și voi”. (Exod 31, 13.) 7M 109.2

*****

Cu privire la Israel, Domnul a declarat: “Un popor care să locuiască deoparte și să nu facă parte dintre neamuri”. (Numeri 23, 9.) Și nouă ni se aplică aceste cuvinte ca și vechiului Israel. Poporul lui Dumnezeu trebuie să rămână singur deoparte. Ținerea Sabatului zilei a șaptea urmează să fie un semn între ei și Dumnezeu, arătând că ei sunt un popor aparte, separat de lume prin obiceiuri și practici. Prin ei Dumnezeu va lucra ca să adune din toate neamurile un popor care să fie al Său. 7M 109.3