“Cei mântuiți se vor întâlni și vor recunoaște pe cei a căror atenție, o îndreptaseră spre Mântuitorul cel înălțat. Ce binecuvântată convorbire vor avea cu acești oameni! ‘Eram un păcătos’ se va spune, ‘fără Dumnezeu și fără speranță în lume, iar dumneata ai venit la mine și mi-ai îndreptat atenția spre scumpul nostru Mântuitor, ca singura mea nădejde. Și am crezut în El. M-am căit de păcatele mele și am fost făcut să șed împreună cu sfinții Săi în locuri cerești, în Isus Hristos.’ Alții vor spune: ‘Eram păgân din țările păgâne. Ți-ai părăsit prietenii și căminul confortabil și ai venit să mă înveți cum să aflu pe Isus și să cred în El ca singurul Dumnezeu adevărat. Am sfărâmat idolii mei și m-am închinat lui Dumnezeu, iar acum Îl văd față către față. Sunt mântuit pe vecie și privesc pururi pe Cel pe care-L iubesc. Pe atunci Îl vedeam doar cu ochiul credinței, dar acum Îl văd așa cum este. Acum pot să exprim recunoștința pentru harul Său mântuitor Aceluia, care m-a iubit și m-a curățat în propriul Său sânge.” — E. G. White, în Gospel Workers, 518. TIL 52.1
“Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui ... ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca nici unul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.... Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu....” 2 Petru 3, 9-13. TIL 53.1