La data de 16 decembrie 1848, Domnul mi-a dat o viziune legată de zdruncinarea puterilor cerurilor. Am văzut că atunci când Domnul a spus “cer”, când a dat semnele raportate de Matei, Marcu și Luca, aceasta a și vrut să spună “cer”; iar când a spus “pământ”, a vrut să se înțeleagă literal “pământ”. Puterile cerului sunt soarele, luna și stelele. Ele domnesc în ceruri. Puterile pământului sunt cei care domnesc pe pământ. Puterile cerului vor fi zguduite prin glasul lui Dumnezeu. Atunci soarele, luna și stelele vor fi mișcate din locul lor. Ele nu vor trece, dar vor fi zguduite de glasul lui Dumnezeu. ST 41.1
Nori negri, grei, s-au ivit și s-au izbit unii de alții. Văzduhul s-a desfăcut și s-a rulat precum un sul; apoi am putut privi în sus prin spațiul astfel deschis, către Orion, de unde venea vocea lui Dumnezeu. Cetatea cea Sfântă va coborî prin acel spațiu. Am văzut că puterile pământului sunt acum zguduite și că evenimentele se întâmplă unul după altul. Războaie și vești de războaie, sabie, foamete și epidemii — acestea sunt primele care vor zdruncina puterile pământului, apoi glasul lui Dumnezeu va zdruncina soarele, luna și stelele și, de asemenea, pământul. Am văzut că zguduirea puterilor în Europa nu este, așa cum dau unii învățătură, zdruncinarea puterilor cerurilor, ci zdruncinarea națiunilor mânioase. ST 41.2