Printre relele rezultate din bogăție, una dintre cele mai mari este ideea aflată la modă că munca este degradantă. Profetul Ezechiel declară: “Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniște nepăsătoare, ea și fiicele ei, și nu sprijinea mâna celui nenorocit și celui lipsit.” Ezechiel 16, 49. Ne sunt prezentate aici rezultatele triste ale leneviei, care slăbesc mintea, micșorează valoarea sufletului și pervertesc înțelegerea, transformând într-o capcană ceea ce ne-a fost dat ca binecuvântare. Bărbatul sau femeia care muncesc sunt cei care văd ceva măreț și bun în viață și cei care sunt dispuși să-și poarte responsabilitățile cu credință și speranță. SCT 215.2
Lecția esențială a hărniciei, plină de mulțumire în datoriile esențiale ale vieții, trebuie să fie învățată de mulți urmași ai lui Hristos. Se cere mai mult har, o disciplinare mai severă a caracterului, pentru a lucra pentru Dumnezeu în postura de mecanic, negustor, avocat sau fermier, adoptând preceptele creștine în cele mai elementare îndatoriri ale vieții, decât atunci când lucrezi ca misionar acreditat într-un câmp deschis. Este nevoie de tărie spirituală pentru a aduce religia în atelierul sau biroul de afaceri, sfințind amănuntele vieții de fiecare zi și încheind fiecare tranzacție în acord cu standardul Cuvântului lui Dumnezeu. Dar aceasta este ceea ce Domnul cere de la noi. SCT 215.3
Apostolul Pavel privea trândăvia ca pe un păcat. El a învățat meșteșugul confecționării de corturi până în cele mai mici amănunte și, în timpul lucrării misionare, adesea a lucrat pentru a se susține pe sine și pe alții. Pavel nu privea timpul petrecut astfel ca fiind irosit. În timp ce lucra, apostolul avea acces la o clasă de oameni la care n-ar fi putut ajunge altfel. El le-a arătat tovarășilor săi că îndemânarea în lucrul manual este un dar de la Dumnezeu. El i-a învățat că și în truda de zi cu zi Dumnezeu trebuie să fie onorat. Mâinile sale trudite nu au diminuat deloc forța apelurilor sale ca misionar creștin. SCT 216.1
Dumnezeu prevede ca toți să fie lucrători. Un animal de povară truditor este mai potrivit scopului pentru care a fost creat decât un om leneș. Dumnezeu este un lucrător neobosit. Îngerii sunt lucrători, ei sunt reprezentanți ai lui Dumnezeu pentru copiii oamenilor. Cei care privesc înainte imaginându-și un cer al inactivității vor fi dezamăgiți, pentru că în organizarea de acolo nu este nici un loc pentru răsplătirea lenii. Dar celor obosiți și împovărați le este promisă odihna. Slujitorul credincios va fi cel ce va fi bine primit de la lucrul său în bucuria lui Dumnezeu. El își va lăsa armura cu bucurie și va uita zgomotul bătăliei, în odihna glorioasă, pregătită pentru cei ce vor birui prin crucea lui Hristos. — Counsels to Parents, Teachers and Students, 274-280. SCT 216.2