Lucrarea scumpului Fiu al lui Dumnezeu de a uni cele create cu Cel veșnic, finitul cu Infinitul, pin propria Sa persoană divină, este un subiect care ar putea să ne ocupe gândurile pentru o viață întreagă. Această lucrare a lui Hristos trebuia să întărească statornicia și loialitatea ființelor din lumile necăzute în păcat și să salveze ce era pierdut în această lume. El a deschis o cale pentru cei răzvrătiți să se întoarcă la supunerea față de Dumnezeu, în timp ce prin același act a instaurat o protecție pentru cei ce erau deja curați, astfel ca să nu ajungă atinși de păcat. SCT 253.3
În timp ce noi ne bucurăm că există lumi care n-au căzut niciodată în păcat, acestea dau laudă, onoare și glorie lui Isus Hristos pentru planul mântuirii prin care fiii căzuți ai lui Adam, precum și pentru că le-au fost întărite poziția și caracterul lor curat. Brațul care a ridicat familia umană din ruina pe care Satana a adus-o peste ea, prin ispitele sale, este brațul care i-a apărat pe locuitorii celorlalte lumi de păcat. Fiecare lume solicită grija și susținerea Tatălui și Fiului; și această grijă este continuu exercitată pentru omenirea căzută. Hristos mijlocește in favoarea omului și păstrează, de asemenea, ordinea în lumile nevăzute, prin lucrarea Sa de mijlocire. Nu sunt aceste teme de o suficientă măreție și importanță pentru a ne acapara gândurile și pentru a reclama în continuare recunoștința și adorarea noastră față de Dumnezeu? SCT 254.1