“Pazește-ți inima mai mult decât orice”, este sfatul înțeleptului; “căci din ea ies izvoarele vieții.” Căci omul este cum “își face socotelile în suflet”. Inima trebuie reînnoită prin harul divin, altfel căutarea după o viață curată va fi în van. Cel care încearcă să-și clădească un caracter nobil și virtuos, independent de harul lui Hristos, își clădește casa pe nisipuri mișcătoare. În furtunile aprige ale ispitei, va fi cu siguranță dărâmată. Rugăciunea lui David ar trebui să fie cererea fiecărui suflet: “Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic”. Devenind părtași ai darului ceresc, noi trebuie să mergem înainte până la desăvârșire, fiind “păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință”. SCT 285.1
Totuși avem de îndeplinit o lucrare pentru a rezista ispitei. Cei care nu vor cădea pradă înșelăciunilor lui Satana trebuie să-și păzească cu grijă cărările sufletului; ei trebuie să evite să citească, să privească sau să asculte ceva ce le-ar putea sugera gânduri necurate. Mintea nu ar trebui să fie lăsată să hoinărească la întâmplare asupra fiecărui subiect pe care adversarul sufletelor l-ar putea sugera. “Încingeți-vă coapsele minții voastre”, zice apostolul Petru, “fiți treji ... nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, cand erați în neștiință: ci după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră.” Pavel spune: “Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, aceea să vă însuflețească”. Aceasta va cere rugăciune stăruitoare și o vigilență neîntreruptă. Noi trebuie să fim ajutați de influența statornică a Spiritului Sfânt, care va atrage mintea spre cele de sus și o va obișnui să-și oprească atenția asupra lucrurilor curate și sfinte. Trebuie să studiem cu râvnă Cuvântul lui Dumnezeu. “Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.” “Strâng Cuvântul Tău în inima mea”, zice psalmistul, “ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.” — Patriarchs and Prophets, 460. SCT 285.2
*****