Dacă acești tineri doresc să fie o binecuvântare în vreun loc anume, atunci acesta ar trebui să fie chiar căminul lor. Dacă ei se lasă purtați de înclinațiile lor, în loc să se lase călăuziți de hotărârile prevăzătoare ale unei rațiuni treze, ale unei judecăți sănătoase și conștiințe luminate, nu pot fi o binecuvântare nici pentru societate, nici pentru familia tatălui lor, iar speranțele pe care și le fac pentru lumea aceasta și pentru cealaltă, mai bună, pot fi periclitate. SCT 339.3
Mulți tineri își fac impresia că prima parte a vieții lor nu este menită purtării unor griji, ci irosirii în distracții frivole, glume, ranchiuni și îngăduințe nesăbuite. În timp ce sunt în mijlocul nebuniei și răsfățului simțurilor, unii nu se mai gândesc la nimic altceva decât la mulțumirea de moment care decurge din acestea. Dorința pe care o au pentru amuzament și iubirea lor pentru compania altora, pentru flecăreală și râsete cresc, dacă sunt îngăduite, și tinerii își pierd orice plăcere pentru realitățile responsabile ale vieții, iar îndatoririle familiale li se par neinteresante. Nici un fel de schimbare nu le satisface mintea pe deplin și devin agitați, capricioși și iritabili. Acești tineri ar trebui să simtă că este o datorie să-și facă familia fericită și voioasă.... O schimbare care să survină în urma unei munci fizice, care a pus greu la încercare puterile trupului, poate fi foarte utilă pentru un timp, pentru ca apoi să se poată iarăși angaja în muncă, prestând efortul cu mai mult succes. Însă odihna se poate dovedi inutilă, ba chiar este posibil să nu fie urmată de cele mai bune rezultate, când este vorba de tăria fizică. SCT 340.1
Ei nu trebuie să-și risipească prețioasele lor momente nici atunci când sunt epuizați de un singur fel de muncă. Atunci pot să caute ceva care să nu fie atât de obositor, dar care se va dovedi o binecuvântare pentru mama și surorile lor. Ușurând grijile acestora, luând asupra lor poverile cele mai grele pe care sunt nevoite să le poarte, ei pot descoperi acel tip de amuzament care izvorăște din principiu și care le va oferi o fericire adevărată, iar timpul lor nu va mai fi petrecut cu nimicuri sau îngăduințe egoiste. — Testimonies for the Church 3:221-223. SCT 340.2